Scrisoare pastorala la Sfintele Pasti - 2012

+ S E B A S T I A N,
cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei si Romanatilor,
Iubitului Nostru cler si popor har, pace si mila de la Dumnezeu,
Tatal nostru, iar de la Noi arhieresti binecuvantari!

Preacucernici si Preacuviosi Parinti,
Preacuvioase Maici,
Iubiti credinciosi si credincioase,

Patimile Domnului din Saptamana Mare au starnit in sufletele contemporanilor lui Hristos sentimente dintre cele mai diverse, ce i-au condus la fapte extreme. Astfel, daca fariseii si carturarii L-au hulit iar arhiereii poporului L-au invinuit ca nu respecta Legea, regele Irod L-a ignorat, guvernatorul Pilat L-a condamnat, Iuda s-a spanzurat, iar Apostolul Petru s-a lepadat de Dansul. Comportamentul acestora, precum se vede, a variat de la credinta unora ca protejeaza Legea Sfanta de un "Nelegiuit” (in cazul fariseilor si al carturarilor) si convingerea ca aduc "inchinare lui Dumnezeu” (In 16, 2), pana la nepasare (in cazul lui Irod); si de la slalom politic (Pilat) si frica, pana la deznadejde si moarte (in ceea ce-l priveste pe Iuda).

Ei bine, se pare ca pacatul cel mai mic dintre toate aceste reactii in fata arestarii Domnului a fost cel al ezitarii lui Petru, de vreme ce doar acesta a supravietuit mortii si invierii Sale. Caci, daca toti ceilalti - fariseii, carturarii, arhiereii, regele, romanii si "vanzatorii” de tot felul - au ramas consecventi inselarii si neputintei lor, singur Petru reuseste sa isi invinga, pana la urma, frica. isi revine, se intareste cu har prin invierea Domnului si devine o adevarata "piatra a credintei”, sprijin si model pentru noi toti, cei care adeseori ezitam, asemenea lui.

Dreptmaritori crestini,

Atitudinile personajelor din cadrul tabloului general al Patimilor Domnului ne impresioneaza si astazi prin actualitatea lor. Acuzatii de inoportunitate sau de inutilitate si consideratii de genul - crestinismul este invechit, sau esterentabil doar din punct de vedere politic, ori este, pentru societatea contemporana, periculos − nu fac decat sa reitereze si azi atitudini ca cele prezente in comportamentul celor de mai sus. Astfel, daca fariseilor si carturarilor de astazi crestinismul le poate parea pe cat de ineficient pe atat de inofensiv, conducatorii popoarelor de acum cauta fie sa il foloseasca fie sa il ridiculizeze, ori sa il demonizeze, potrivit intereselor lor. Doar „arhiereii” celorlalte credinte pandesc din umbra sa vada cand va fi, in sfarsit, pronuntata sentinta condamnarii lui la moarte, in timp ce urmasii ucenicilor Domnului se radicalizeaza: cei ai lui Iuda pentru pieire, iar cei ai lui Petru pentru slujire. Asa poate fi caracterizata lumea in care traim cu totii astazi: una in care, intre Iuda si Petru incap si fariseii fatarnici, si carturarii autosuficienti, si "slujitorii” perfizi, si irozii indiferenti, si pilatii interesati, si vanzatorii, dar si adevaratii urmatori ai Apostolilor.

Aceste categorii denota atitudini doar relativ diferite pentru ca, pe toate, cu exceptia celei de pe urma, cred ca le putem numi cu un singur cuvant - APOSTAZIE. intr-un fel sau altul, cu exceptia lui Petru - care, paradoxal, este singurul dintre cei enumerati mai sus acuzat de apostazie - cu totii s-au lepadat, de fapt, de Domnul. Aceasta pentru ca El, Hristos, nu trebuie nici mimat (ca fatarnicii, cu fariseism), nici "aproximat” (cum fac intelectualii teoreticieni, dar nepracticanti ai credintei), nici contra-interpretat (ca sectantii), nici ignorat ori folosit (cum fac conducatorii), nici vandut de noile iude, ci doar slujit ca Petru, chiar daca, uneori, cu omeneasca ezitare.

Priviti Scripturile si vedeti cum Hristos nu S-a vrut nici laudat de contemporani pentru puterile Sale, nici admirat pentru cuvantul Sau intelept, nici aclamat drept rege intr-o societate aflata in cautare de fel de fel de mesia pamantesti, si nici slujit din formalism ori cu viclenie. S-a dorit iubit si urmat cu jertfelnicie (Mc. 8, 34-35). Asa se explica faptul ca, dintre toti cei evocati mai sus, doar Petru ii va promite iubire vesnica (In 21, 15-17) si doar el se va jertfi pentru Domnul (In 21, 18). De aceea, singura atitudine demna de urmat este cea a Apostolului, chiar daca, ezitanta pentru o clipa.

De fapt, Hristos a inviat pentru ca sa ii convinga pe toti cei incurcati in atitudini care mai de care mai potrivnice ca doar El merita cu adevarat. Ca, adica, nici formalismul, nici intelectualismul, nici indiferentismul, nici politicianismul si nici oportunismul nu duc la mantuire. Singura frica lui Petru, scuzabila de altfel, a putut fi convertita in iubire. Pocainta lui cu lacrimi, de dupa aceea, i-a alungat slabiciunea si l-a transformat in corifeu al Apostolilor, pe cand toate celelalte abordari ale Domnului au ramas in afara comuniunii cu El.

Dragii mei,
Noi ce atitudine avem fata de Domnul Hristos? De exploratori, sau de urmatori ai invataturii Sale? De critici, ori de iubitori ai cuvintelor Sale sfinte? De spectatori, de concurenti, de mimi, de prigonitori, de vanzatori, sau de adevarati slujitori in litera si in Duh ai Evangheliei Sale? Sa luam aminte ca, dintre toti, Domnul l-a laudat doar pe Petru (Mt. 16, 18), si aceasta ca sa intelegem noi ca toate celelalte abordari sunt, mai mult sau mai putin, apostazie. Abia acelea sunt apostazie, adica lepadare de El, refuz de a-L sluji si a trai potrivit poruncilor Lui. "Cine pazeste poruncile Mele, acela este care Ma iubeste” a spus Domnul (In 14, 21). Nu "oricine imi zice Doamne, Doamne” (Mt. 7, 21), nici cel ce doar vorbeste despre Dumnezeu, ci acela care traieste CU Dumnezeu, in Duhul Lui si pentru El.

Apostolul Petru, suprimandu-si frica, a devenit capetenie. Ce s-a ales de suspiciunile si bajbaielile celorlalti?… Ce se va alege, deci, de ezitarea, neincrederea, formalismul ori respingerea noastra, daca toate acestea nu se vor converti prin pocainta in slujire, ca la Petru? Cum ne vom putea bucura de Invierea Domnului daca, in locul credintei "de piatra”, ne vom lasa ispititi de diferitele abordari ale celor care au apostaziat cu adevarat?

Sa fim convinsi ca orice forma de apostazie nu face decat sa ne departeze de darul invierii. Or, Hristos ne doreste prieteni (In 15, 15), parte cu cei pe care istoria i-a retinut ca exemple de slujire sfanta, iar nu de suspectare, ignorare ori vanzare a invataturii Sale. Sa lepadam, dar, de la noi, atitudinile neputincioase, suspicioase ori rautacioase si sa-I urmam Domnului ca Petru, transformandu-ne indoiala in lacrimi, frica in demnitate crestina, iar ezitarea in credinta puternica!

Sa sarbatorim Sfintele Pasti cu Hristos, bucurandu-ne de darul Invierii Lui, care este si invierea noastra. Sa-I urmam si sa traim potrivit poruncilor Sale, pentru ca El este gata sa ne invieze si pe noi "in ziua cea de apoi” (In 6, 39), daca vom crede cu tarie in El!

Hristos a inviat!

Al vostru intru Domnul povatuitor,
† SEBASTIAN
EPISCOPUL SLATINEI SI ROMANATILOR

• Pastorala la Invierea Domnului - Capatul caii
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului - IPS Laurentiu Streza
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului - IPS Pimen
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului - 2014
  Publicat in : Invierea lui Hristos
• Pastorala la Invierea Domnului 2014 - IPS Timotei
  Publicat in : Invierea lui Hristos

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: