Sfantul Ioan Botezatorul a fost qumranit sau esenian?

Sfantul Ioan Botezatorul a fost qumranit sau esenian? Mareste imaginea.


Sfantul Ioan Botezatorul a fost qumranit sau esenian?

Marile descoperiri arheologice au prilejuit unele discutii si au facut sa apara numeroase publicatii in jurul lor. Insa, dupa cat cunoastem pana acum, nici una dintre aceste descoperiri n-a dat nastere la o publicistica in jurul ei, cum este cazul cu descoperirea manuscriselor de la Marea Moarta. Dupa cum se stie aceste manuscrise au iesit din pana unei grupari religioase mozaice, care luase fiinta prin secolul al II-lea i.d.Hr.; asadar ea a precedat intrucatva ivirea crestinismului, aparut pe meleagurile Tarii Sfinte un veac mai tarziu. Dupa cum iarasi este cunoscut, comunitatea care a compus manuscrisele de la Qumran vietuia intr-un loc retras de pe coasta de sud a Marii Moarte si, in proportie de 80 % , cercetatorii de astazi au identificat-o cu secta eseniana despre care posedam deja informatii de la autorii iudei clasici Filon de Alexandria si Iosif Flaviu.

Fiindca gruparea eseniana sau secta de la Qumran avea comunitatea bunurilor, lucru de care gasim facandu-se amintire si in Noul Testament (Fapte, IV, V), lumea carturarilor, indeosebi criticii biblici, au inceput sa se intrebe daca intre esenieni si crestini, aproape contemporani, n-au existat oarecare legaturi. Chiar este surprinzator faptul ca mai toate sectele iudaice din timpul Mantuitorului sunt amintite si criticate in Noul Testament, numai secta eseniana nu este aratata cu degetul niciodata. Deoarece, comunitatea de la Qumran avea unele ospete oarecum rituale, unii cercetatori s-au intrebat daca Euharistia crestina n-are la baza un atare ospat, bineinteles dandu-i-se semnificatia crestina de astazi si de asemenea, fiindca gruparea eseniana avea unele imbaieri zilnice, carturarii vor sa stie daca Botezul crestin n-are la baza lui vreunul din dusurile ori lustratiile eseniene.

Una dintre cele mai discutate chestiuni, in urma descifrarii si publicarii manuscriselor de la Marea Moarta, a fost aceea: Ioan Botezatorul n-a fost si el un esenian ? Chiar daca a iesit mai tarziu din aceasta secta si si-a injghebat o grupare a lui, nu cumva si-a facut ucenicia la Qumran, localitate ce nu se afla decat la 10-15 km departare de locul unde Ioan boteza pe iudeii care veneau la el si unde a botezat pe Mantuitorul Hristos ?

Chiar si unii dintre autorii cei mai traditionalisti au inclinat sa creada ca Sfantul Ioan Botezatorul n-a fost complet strain de comunitatea de la Qumran. Asa de pilda, cardinalul Jean Danielou, fostul decan al Institutului catolic din Paris, se exprima: "Descoperirea manuscriselor de la Marea Moarta, intr-un anumit fel, a confirmat contactele Sfantului Ioan Botezatorul cu pustnicii de la Qumran, pe care astazi ii cunoastem a fi identici cu esenienii". Afirmatia lui Danielou si mai alas a Iui I. Steinmann a avut un bun rasunet si in tara noastra. Regretatul mitropolit Tit Simedrea, intr-un articol de fond se raliaza si el la parerea ca Sfantul Ioan n-ar fi strain de Qumran, deoarece si-a facut ucenicia printre eremitii de la Marea Moarta, unde si-a insusit vederile Dascalului Dreptatii si felul lor de intelegere si explicare a Sfintelor Scripturi, dar ca ar fi iesit din acea grupare, dimpreuna cu alte cateva persoane printre care Andrei si altii.

Un arheolog englez de necunoscuta autoritate, cand se ocupa de manuscrisele de la Marea Moarta si mai ales de ruinele de la Qumran, scria si el aceste cuvinte :

"Este aproape sigur ca Ioan Botezatorul a fost un esenian care a lucrat acolo si trebuie sa fi studiat in aceasta comunitate".

Alt arheolog si exeget de prestigiu, Miliar Burrows, cel care a descifrat si a publicat pentru intaia oara continutul manuscriselor de la Marea Moarta, pare mai obiectiv, dar si el lasa loc nesigurantei : "N-avem nici un motiv pentru a evita sa acceptam ca Ioan Botezatorul era sau a fost un membru al comunitatii qumraniene. Singura problema este daca avem un motiv serios sa presupunem ca el a fost ori ca el a avut legaturi cu secta de la Qumran".

Din capul locului trebuie sa spunem ca afirmatiile de mai sus sunt mai mult niste presupuneri decat dovezi evidente. Ca sa putem proba aceste afirmatii avem nevoie de documente convingatoare. La ora actuala, avem noi asemenea documente ? Raspunsul este net: nu avem. Sfantul Ioan Botezatorul nu se afla mentionat in manuscrisele de la Qumran, iar comunitatea de la Marea Moarta nu se afla pomenita nicaieri in Noul Testament si nici in Iosif Flaviu, singurele noastre izvoare, ce amintesc de Sfantul Ioan Botezatorul. Nu exista nimic in textele de la Marea Moarta sau in alte surse cunoscute, care sa ne duca, intr-un mod oarecare, la o decizie clara, fie ca Ioan Botezatorul a fost sau ca n-a fost membru al sectei de la Qumran.

Se pune intrebarea: Evidenta actuala, adica accesibila astazi, ne sugereaza ea ca Sfantul Ioan Botezatorul a fost cumva un membru al sectei de la Qumran ori cel putin ne sugereaza ideea ca n-a fost sau aceasta evidenta este neutra ?

Dupa cate stim pana astazi, singurele izvoare ce amintesc despre Sfantul Ioan Botezatorul nu se afla decat in Iosif Flaviu si in Noul Testament. Iosif Flaviu nu ne da decat o scurta mentiune si anume cand vorbeste despre intemnitarea lui Ioan de catre Iord. Cuprinsul acestei mentiuni fiind prea scurt nu ne da posibilitatea sa ne facem o idee despre viata si activitatea Sfantului Ioan in directia ce ne intereseaza pe noi acum.

Sfintele Evanghelii ne spun ca Ioan Botezatorul s-a nascut din preotul Zaharia si sotia lui Elisabeta (Luca I, 5) pe care traditia crestina de mai tarziu ii aseaza in cetatea Ain-Karim, la 5 km nord-est de Ierusalim. Nasterea Sfantului Ioan a avut loc cu sase luni inainte de cea a Mantuitorului Hristos (Luca I, 36). Sfintele Evanghelii ne mai spun ca parintii lui Ioan erau "inaintati in zile", asa ca nasterea pruncului s-a facut prin milostivirea cea minunata a lui Dumnezeu fata de ei. Ingerul care s-a aratat lui Zaharia cand tamaia in templu i-a spus ca fiul care se va naste are sa fie un ales intre oameni (Luca, I, 4; I, 5), fiindca va fi asemenea lui Ilie, mergand inaintea Domnului si pregatind poporul pentru venirea lui Mesia (Luca I, 17, 68-79).

Tot din Sfintele Evanghelii aflam ca fiul a ramas in pustie pana ce si-a inceput lucrarea lui de predicare, cam la varsta de treizeci de ani (Luca I, 80, III, 23), ceea ce ar insemna anul 27 ori 28 al erei noastre.

Daca tinem seama de anii de domnie ai lui Irod Antipa si anul mortii si invierii Domnului Hristos, activitatea Sfantului Ioan Botezatorul n-a tinut mai mult de doi ani, dar oricum ea trebuie sa fi facut valva in lume, de indata ce Sfanta Evanghelie ne spune ca la el veneau "multimile din Ierusalim si din toata Iudeea si imprejurimi". Dupa cum am vazut din spusele lui Iosif, Irod Antipa chiar se temea ca nu cumva gloatele sa porneasca vreo revolutie si sa-i ameninte domnia lui, pentru care motiv l-a inchis si pana la urma l-a si ucis.

Mantuitorul Hristos spunea despre Ioan ca "dintre cei nascuti din femeie, nici unul nu este mai mare ca Ioan" (Luca VII, 28).

Dupa cum aflam din Evanghelia dupa Marcu (I, 6), Sfantul Ioan ducea o viata de mare austeritate, caci "era imbracat cu o haina de camila si imprejurul mijlocului, era incins cu un brau de curea. El se hranea cu lacuste si miere salbateca".

Sfantul Ioan si-a desfasurat activitatea sa langa raul Iordanului, intr-un loc greu de precizat. Sfanta Evanghelie dupa Ioan aseaza locul activitatii lui Ioan "in Betania dincolo de Iordan", localitate neidentificata pana acum in vecinatatea Iordanului si, poate ca nici n-a existat, fiindca alte manuscrise, ale Sfintei Evanghelii dupa Ioan, au in loc de Betania numele "Betabara". Nici acest nume nu se afla in cartile Vechiului Testament. Poate ca el este o deteriorare a numelui Bet-araba, cetate amintita dincolo de Iordan (Ioan I, 28). Araba era valea prin care curge Iordanul si se varsa in Marea Moarta. Traditia crestina nu s-a mai ostenit sa caute locul unde a botezat Sfantul Ioan, dincolo de Iordan, ci a fixat acest vad pe calea ce vine dinspre Ierihon si trece mai departe in Peninsula Arabica.

Ioan si-a inceput activitatea "predicand botezul pocaintei pentru iertarea pacatelor" (Luca I, 3), iar gloatelor celor multe care veneau la Iordan, el le spunea cuvinte aspre : "pui de naparci, cine v-a spus sa fugiti de mania ce are sa fie ? Faceti roade vrednice de pocainta si nu mai spuneti intre voi "Avem tata pe Avraam", caci va spun ca Dumnezeu si din pietrele acestea poate sa ridice fii ai lui Avraam" (Luca 1, 7-8). Pe vamesi ii invata sa fie cinstiti sa nu puna dari mai mari decat trebuie (Luca I, 12). Pe ostasi, ii sfatuia "sa nu stoarca pe nimeni pe nedrept si sa se multumeasca cu lefurile lor" (Luca I, 14-15). In mod deosebit, Sfantul Ioan staruia asupra apropierii imparatiei lui Dumnezeu care avea sa vina (Marcu I, 7, Ioan III, 30).

Cum am amintit mai sus, zelul pus de Ioan in cuvintele sale atragea multimile (Matei III, 5 ; XI, 7-10), ceea ce a prilejuit ancheta sanhedrinului din Ierusalim si fiindca nu menaja nici pe domnitor, mustrandu-l pentru ca vrea sa se casatoreasca cu sotia fratelui sau Irod Filip (Luca III, 18-19), a fost inchis si omorat (Matei XIV, 3-4, Marcu VI, 17-18).

Unii cercetatori moderni ai Noului Testament resping unele din detaliile inserate in Sfintele Evanghelii cu privire la Ioan, dar cum bine raspund exegetii moderati, ei n-au motive temeinice in respingerea lor. Descrierea Sfantului Evanghelist Ioan este destul de consistenta si nu gasim nimic in alte surse literare care sa contrazica afirmatiile Evangheliei, a IV-a. Profesorul Brownlee, dupa ce a conturat portretul lui Ioan Botezatorul, asa cum reiese el din cuprinsul Noului Testament si in lumina materialului procurat de manuscrisele descoperite la Qumran, conclude ca "cel mai de mirare lucru din toate este validarea Evangheliei a IV-a ca izvor autentic cu privire la Prodrom".

Ce ne-ar putea ispiti sa credem ca Ioan Botezatorul a avut legaturi cu Qumranul ? Este adevarat ca unele expresii si idei, intalnite in manuscrisele de la Marea Moarta sau cele procurate de catre Filon de Alexandria si Iosif Flaviu ne-ar ispiti sa admitem ca Ioan Botezatorul a avut anumite atingeri cu secta de la Qumran. Asa de exemplu, in primul rand, exista traditia ca Ioan a crescut in pustie. Termenul de "pustie" este folosit pentru a zugravi regiunea arida dintre Ierusalim, Hebron si Marea Moarta. In afara de vestita manastire Sfantul Sava chiar astazi, nu exista alta asezare omeneasca in acest desert al Iudeei. In vechime singurele asezari erau cele de pe langa izvoare naturale. Qumranul era o astfel de asezare, de aceea ar parea plauzibil ca Ioan sa fi crescut la Qumran.

Unii autori socot ca, de fapt, localizarea este mai precisa decat s-a aratat mai sus. Cuvantul "desert" ar zugravi un loc anumit, deoarece acesta este adevaratul cu-vant folosit de catre eremitii de la Marea Moarta, pentru a indica regiunea unde locuiau ei. Dar cine ne poate asigura ca cuvantul grecesc folosit de Evanghelistul Luca este adevaratul cuvant utilizat de manuscrisele de la Marea Moarta ? De asemenea, nu suntem siguri, ca desertul pe care-l avea in vedere Sfantul Luca este localitatea aratata de Pliniu cel Batran in descrierea ce face esenienilor, adica Qumranul de astazi. Profesorul Van der Born militeaza pentru o localizare ceva mai aproape de En-Ghedi, iar W. Lasor, pe baza observarii florei de aci, pledeaza tot pentru En-Ghedi ca fiind locul pe care-l avea in vedere Pliniu, cand zugravea pe esenienii care i-a intalnit la Marea Moarta.

Daca este adevarat ca Ioan a mers in pustie cand el era copilandru, este natural ca el a avut nevoie de o anumita purtare de grija. Cercetatorii moderni au sugerat ideea cum ca parintii sai l-au incredintat in custodia "esenieniior" de la Qumran, pentru aceasta parere a lor, amintindu-ne de relatarea lui Iosif Flaviu : "(esenienii) dispretuiau casatoria, dar adoptau copiii altor oameni, la varsta cand erau ascultatori si maleabili, privindu-i apoi ca pe unii din sangele lor si formandu-i dupa principiile lor".

Dar daca citim cu atentie textele despre esenieni, si cele biblice despre Ioan, observam ca intre ele sunt serioase diferente. Imbracamintea Sfantului Ioan Botezatorul nu era de in ca ceia a qumranitilor, ci din par de camila (Luca I, 6). De asemenea, hrana lui Ioan nu era ca cea a esenienilor care, cumpanind dupa bucatariile si vesela gasita in ruinele de la Qumran, era destul de bogata, pe cand a Sfantului Ioan nu se pregatea in nici un fel (Lucia I, 6). Nu intelegem de ce parintii lui Ioan sa fi simtit nevoia sa-si dea copilul lor pentru care se rugasera atat, sa fie crescut de niste straini, cand Zaharia, tatal, facea parte din preotimea de la templu si-l putea instrui destul de bine singur, in ce priveste religia mozaica. Astazi este bine cunoscut ca intre esenieni si preotii de la templu, exista o mare ostilitate.

Cum bine spune K. Schubert, profesor la Universitatea din Viena, "Daca Ioan si-a dus tineretea pe langa esenieni, este surprinzator de ce Iosif Flaviu n-a mentionat acest lucru, in zugravirea lui despre Sfantul Ioan Botezatorul", cum a facut-o si despre acel Banus, cand ne spune ca acesta a trait in desert, ca purta o imbracaminte facuta din coaja de arbori, manca ierburi salbatice, se spala cu apa rece, atat ziua cat si noaptea, pentru a se purifica. Iosif Flaviu disitinge net pe Banus de esenieni. Schubert ne atrage atentia ca imbracamintea lui Ioan era mai de graba cea a lui Banus decat cea a esenienilor, iar lustratiile lui Banus erau mai probabil cele ale qumranitilor decat Botezul lui Ioan.

Folosirea Scripturilor. Toti cei care s-au ocupat de manuscrisele de la Marea Moarta ne incredinteaza ca qumranitii citeau acelasi text al Bibliei, ca si fariseii si saducheii, numai ca il interpretau sui-generis, socotindu-se numai pe ei Israelul cu care Mesia va intemeia imparatia cerurilor. Izvorul din care s-au adapat toate sectele mozaice si mai apoi si crestinismul a fost Vechiul Testament; de aci si unele expresii si asemanari formale dintre unii si altii. Numai interpretarea acestui Vechi Testament diferea de la grupare la grupare.

Citind manuscrisele de la Qumran si relatarile biblice despre Sfintul Ioan Botezatorul, vedem ca atit unele cit si celelalte citeaza regulat pe profetul Isaia XL, 3 : "Un glas striga : Pregatiti in pustie calea Domnului, neteziti in locurile uscate un drum pentru Dumnezeul nostru" ( Matei III, 3 si Ioan I, 23). Partizanii legaturilor Sfantului Ioan Botezatorul cu qumranitii afirma ca asemanarile de context si de expresie nu sunt datorita intamplarii. Dupa ei, Ioan se exprima asa cum se obisnuise cu vorbirea folosita de gruparea unde isi facuse ucenicia. Dar lucrurile nu stau astfel. Dupa cum stim de la ermineutica, contextul este cel care ne da cheia intelegerii unui text biblic. Sa vedem cum era folosit acest pasaj la Qumran si cum il utiliza Sfantul Ioan Botezatorul ? "A pregati calea Domnului" pentru un qumranian insemna "a merge in pustie", unde el putea primi invatatura si introducerea in tainele gruparii si unde el putea sa se separe de oamenii care nu s-au dezlipit de nedreptatile acestei vieti pamantesti. "Calea" pe care trebuiau s-o prepare in pustie era "cercetarea Legii pe care Dumnezeu a poruncit-o prin Moise" (1QS 8, 12-16). Nici un qumranit n-a zis : "Eu sunt glasul celui care striga ...". De fapt aceasta parte a citatului din Isaia nu apare in textele qumranite.

Pentru Ioan Botezatorul "a pregati calea" insemna a parasi izolarea in pustie si a predica evanghelia oamenilor care aveau nevoie de pocainta. "Calea" pentru Ioan era nu numai cercetarea Legii, ci pregatirea poporului pentru Mesia prin implinirea voii lui Dumnezeu in toate sectoarele de viata. Pentru aceasta sarcina, era Ioan "vocea" ce striga in pustie (Luca III, 13-17 ; Ioan I, 19-27).

Cercetatorii de astazi admit ca fraza ebraica din Isaia XL, 3 nu este chiar bine conservata. Atat structura poetica cat si accentele masoretice ar cere urmatoarea infatisare :

Un glas ce striga tare, / In pustie gatiti calea Domnului, /

Neteziti in desert un drum pentru Dumnezeul nostru./

Dar daca observam cu atentie evangheliile, in special pe Marcu I, 3-4, vedem ca versetul a fost folosit intr-un chip putin cam diferit: Ioan era "glasul ce striga in pustie" si Marcu chiar adauga "a venit Ioan botezand in pustie". Aceasta mica deosebire, fata de textul original ebraic ne descopera diferenta dintre folosirea lui Ioan si cea qumraniana in ce priveste acest verset (Marcu I, 5). Asadar, Sfantul Ioan a interpretat acest verset ca aplicandu-i-se numai lui. El are sa fie inainte-mergatorul lui Mesia si nu altcineva. Gruparea de la Qumran isi aplica ei misiunea de a se pregati sa fie nucleul cu care Mesia sa intemeieze imparatia lui eshatologica.

Viata din pustie. Cercetatorii mai liberali ai manuscriselor de la Marea Moarta, pentru a dovedi ca Sfantul Ioan Botezatorul a avut legaturi cu gruparea qumranita, compara felul de viata auster al lui Ioan cu ascetismul pe care-l duceau si sectarienii de la Qumran. Sfintele Evanghelii ne spun ca Ioan ducea o viata foarte aspra :

"El a venit nici mancand, nici band" (Matei XI, 18). "El era imbracat cu o haina de par de camila, imprejurul mijlocului era incins cu un brau de curea si se hranea cu lacuste si miere salbatica" (Marcu I, 6). Unii cred ca Sfantul Ioan era un nazireu, adica se fagaduise ca sa nu bea vin si alte bauturi tari, asa cum era obiceiul la mozaici.

Gruparea de la Marea Moarta este considerata de majoritatea cercetatorilor ca o secta calugareasca, in orice caz pustnica, ce ducea o viata destul de austera. Consideratia lor provine din descrierea sectei eseniene de catre autorii clasici amintiti : Iosif Flaviu si Filon de Alexandria. Dimpotriva, din manuscrisele de la Qumran n-ar reiesi clar acest lucru.

Prin faptul ca manuscrisele de la Marea Moarta vorbesc de comunitatea bunurilor, s-a tras concluzia ca qumranitii duceau viata de saracie. Din faptul ca sectarii trebuiau sa citeasca mult Scripturile si sa le interpreteze in plen, s-a zis ca aveau o disciplina severa a vietii. Fiindca esenienii erau celibi, s-a tras iarasi concluzia ca, qumranitii duceau o viata austera. Dar cum am amintit mai sus, existenta ospetelor si bailor zilnice ne arata ca viata qumranilor nu era aspra ca cea a Sfantului Ioan. Austeritatea ce li se atribuie provine din informatiile procurate de Iosif Flaviu si Filon de Alexandria. Dar acestia vorbesc despre esenieni in general si nu despre secta de la Marea Moarta in special. Cum de altfel ne spune Iosif Flaviu nu toti esenienii erau celibatari, ci numai o parte. La Qumran, in cimitirul respectiv, s-au gasit multe schelete de femei, ceea ce insemneaza ca nici qumranitii nu enau toti celibatari. Din manuscrise nu desprindem ca qumranitilor le erau impuse alte sarcini sau voturi de nazireat, ca de pilda oprirea barbieritului si abtinerea de la bauturi ametitoare.

Cum bine se exprima profesorul W. S. Lasor, pe de alta parte nu este nevoie sa presupunem ca Ioan Botezatorul si-a luat ideile sale ascetice de la qumraniti. Voturile de nazireat erau ceva arhiobisnuit printre iudei, fiindca Vechiul Testament le privea ca pe un lucru placut lui Dumnezeu. Fie ca admitem relatarea evanghelistului Luca, despre anuntarea facuta de inger Iui Zaharia, ori nu este acelasi lucru. N-avem nici un motiv sa nu admitem ca parintii lui Ioan n-ar fi putut sa-l dedice pe fiul lor lui Dumnezeu, asa cum Ana l-a dedicat pe fiul ei, Samual, votului de nazirean, cu o mie de ani mai inainte (I Sam. I, 11-28). De altfel, limbajul folosit in istorisirea dedicarii lui Samuel pare sa aiba un vizibil ecou in multe puncte din capitolul prim al Evangheliei dupa Luca. Se poate prea bine ca dedicarea lui Ioan sa fi fost inspirata chiar de catre istorisirea biblica despre Samuel, caci nici parintii lui Samuel n-au avut copii, iar atunci cand au capatat unul, l-au afierosit Iui Dumnezeu.

Botezul lui Ioan. Unii cercetatori ai manuscriselor de la Marea Moarta, care sunt de parere ca Ioan a fost influentat de qumraniti, vad in botezul lui Ioan si lustratiile eseniene o corelatie evidenta.

Practicarea de lustratii baptismale se pare ca era in mare pretuire la toate miscarile religioase moziaice, ce au precedat ivirea crestinismului, dupa cum ne informeaza profesorul belgian J. Thomas.

Cum ne incredinteaza un profesor de Noul Testament, originea botezului lui Ioan poate fi schitata si atasata numai uneia din cele trei, si numai trei surse posibile si anume : a) Ioan a luat aceasta idee de la iudei; b) a primit-o din surse pagane direct sau indirect si c) ideea ii apartine lui personal. Daca Ioan a inventat singur ideea botezului sau a preluat-o de la o sursa neiudaica, noutatea aceasta ar fi izbit puternic poporul pe care el voia sa-l atraga. Una din caracteristicile iudaismului era aceea de a fi mereu pe linia traditionala, adica ca orice noutate intervenita, in materie de credinta mai ales, sa fi purtat in ea puncte ce fusesera deja acceptate in embrionul lor ; cu alte cuvinte, sa nu existe discontinuitate. Faptul acesta se afla la temelia predicii lui Ioan si se va afla si la baza predicii Mantuitorului. Biserica crestina primara si ea a insistat in a arata legaturile invataturilor ei cu cele ale Vechiului Testament, in special profetii. Asadar exista premise temeinice cum ca Ioan a preluat ideea botezului sau de la iudei.

Dupa cum spune mai departe acelasi profesor de Noul Testament, izvorul cel mai probabil, pentru botezul lui Ioan, ar fi fost "botezul prozelitilor", ce pare sa se fi dezvoltat in sinagogile iudaice din Diaspora si care erau destinate sa spele intinaciunea natiilor care cereau sa se converteasca la iudaism. Daca este asa, insistenta lui Ioan ca toti care vor sa intre in imparatia lui Dumnezeu trebuie sa se boteze, ar fi foarte izbitoare, fiindca in realitate el voia sa spuna ca nu numai paganii, ci toti au nevoie de aceasta, daca vor sa intre in imparatia cerurilor.

Profesorul Brownlee, de La Claremonnt Graduate School, California, este de parere ca "acea incriminare severa a societatii iudaice, ca total decazute si ca in afara granitelor poporului lui Dumnezeu, este precis ideea esenienilor". Dezvoltand aceasta idee, discutand cenusa vacii rosii, "apa pentru necuratenie" si cisternele de la Qumran, Brownlee conclude ca "admiterea completa a cuiva in comunitate era probabil marcata printr-o baie, ce-l arata pe penitent apartinand de acum inainte oamenilor sfinti ... Aceasta ar fi o paralela exacta la cerinta extrema a lui Ioan, ca oricine, nu numai prozelitii din lumea pagana, sa primeasca botezul".

Dar cum semnaleaza Lasor nu gasim nici o proba in vreun text existent, fie de la Qumran, fie din izvoarele eseniene care sa arate ca exista o baie initiala. De aceea, este foarte indoielnic daca termenul de "botez" va fi fost folosit pentru apa de purificare rituala, fie pentru qumraniti, fie pentru esenieni. S-ar putea ca aceasta problema sa fie solutionata, aratandu-se ca existau trei tipuri caracteristice de curatiri rituale sau sa zicem "botezuri" si anume : a) Unul de initiere, adica un ritual simbolic cerut de omul care dorea sa intre in comunitatea respectiva; el nu se repeta; b) O spalare ce voia sa insemne curatirea fizica sau spirituala ori chiar ambele ; uneori aceasta spalare sau purificare era administrata de alta persoana, dar de obicei ea era o autospalare si nu era repetata decat cand nevoia cerea, in unele imprejurari zilnice; c) Poate ca era o mica modificare a celui de al doilea, folosita in scop curativ, adica al tamaduirii de vreo boala acesta se administra si repeta numai la nevoie.

Punand botezul Sfantului Ioan in fata celor spuse mai sus, vedem ca botezul Pro-dromului era initiator, era simbolul pocaintei, pentru cei care voiau sa intre in imparatia lui Dumnezeu. Ablutiile de la Qumran erau purificatoare mai degraba decat initiatoare. Baile eseniene, de asemenea, erau purificatoare si administrate zilnic. N-avem nici un indiciu ca in vreun grup mozaic din timpul Sfantului Ioan, prima spalare rituala sa fi fost privita ca fiind initiatoare. De fapt textele de la Marea Moarta arata clar ca apele de curatire erau restranse numai la membrii legali ai sectei si era refuzata celor care cereau admiterea in comunitate.

Majoritatea cercetatorilor manuscriselor de la Marea Moarta gasesc ca intre botezul lui Ioan si ablutiile qumraniene sunt deosebiri de neimpacat. Asa de exemplu profesorul H. H. Rowley face neta diferenta intre Sfantul Ioan si qumraniti si anume : a) botezul lui ioan era un botez de initiere, pe cand spalarile de la Qumran nu aveau acest caracter; b) botezul lui Ioan era savarsit indata dupa pocainta si marturisirea pacatelor, pe cand spalarea de la Qumran incepea abia dupa cea de a doua probare sau catehumenat; c) botezul lui Ioan era pus in legatura cu venirea lui Mesia, pe cata vreme nici un text de la Marea Moarta nu arata ca purificarile de acolo aveau vreo legatura cu Mesia ori cu Dascalul Dreptatii sau cu vreo alta personalitate eshatologica.

Botezul cu Duhul Sfant si cu foc. Dupa cat se cunoaste pana acum, expresia de "botez cu Duh Sfant si cu foc" este intalnita numai in Noul Testament, caci locuri ca Isaia IV, 4 ; XLIV, 3 ; Maleahi III, 2 vorbesc de o purificare dar de alt inteles. Sfantul Ioan foloseste aceasta expresie pentru a arata ca viitorul Mesia are sa boteze cu Duh Sfant si cu foc (Matei III, 11-12). Chiar de la descoperirea manuscriselor de la Qumran, cercetatorii lor au cautat sa vada daca nu se afla ceva asemanator la secta de la Marea Moarta.

Dar cum ne aminteste profesorul Lasor, desi in textele de la Marea Moarta gasim cuvantul "Duh", totusi nu este deloc clar daca acest cuvant trebuie inteles ca un spirit divin ori chiar mai mult ca o persoana dumnezeiasca, cum se vede clar in Noul Testament. In Manualul de disciplina aflam asertiunea "si el va stropi peste el un spirit de adevar ca apa pentru necuratenie". Unii cercetatori vad aici o referire la Mesia, iar altii la Dascalul Dreptatii. In context pare ca se refera la un om ca membru al societatii rascumparate, adica al sectei de la Qumran. Si cum bine remarca W. Lasor, nu este nevoie sa privim acest pasaj ca izvor al expresiei lui loan despre botezul cu Duhul Sfant si cu foc, fiindca in profetul Ezechiel exista un pasaj care contine toate detaliile necesare ce ne explica atat cuvintele lui loan, cat si citarea din textele qumranite ca : a stropi, a curati, spirit etc.

Unii cercetatori au luat expresia "botezul cu foc", in special in sensul de judecata prin foc (Matei III, 12), ca o idee imprumutata din parsism. Este adevarat ca majoritatea cercetatorilor este astazi de parere ca gruparea de la Marea Moarta a avut oarecare contact cu zoroastrismul, dar fara sa se atinga esenta teologiei mozaice. Zugravirea judecatii prin foc aflandu-se in psalmii qumraniti a facut pe profesorul Brownlee sa afirme ca botezul cu foc de care vorbeste Ioan erau de fapt, chinurile iadului de care amintesc psalmii qumraniti. Dar ideea este lipsita de temei caci in Noul Testament, nu aflam nici una din ideile zoroastriene si eseniene. Sfantul Ioan si-a scos expresiile sale din scrierile Vechiului Testament, unde focul este simbolul distrugerii. Asa de pilda, in cartea Daniel (VII, 10) intalnim "raul de foc" ce curgea prin fata lui Dumnezeu, cand s-a asezat la judecata. Stim de asemenea, ca focul ca simbol al judecatii divine este mentionat adesea in cartile Vechiului Testament (Num. XI, 1 ; Regi XVIII, 38). Dupa cum ne incredinteaza profesorul de Noul Testament Lasor, utilizand cuvantul "foc", Ioan vorbea despre focul ce ardea pleava, dupa ce graul fusese vanturat (cf. Matei III, 12). Aceasta figura de stil pare sa fi fost luata din Isaia V, 24, iar nu de la zoroastrieni ori qumraniti.

Din cele spuse mai sus, reiese clar ca, la ora actuala, nu se poate afirma ca Ioan Botezatorul a facut parte din secta eseniana ori qumranita, fiindca n-avem pe ce ne intemeia sigur. Nu exista nici o amintire in manuscrisele descoperite la Marea Moarta despre Ioan si nici vreo pomenire in cartile Noului Testament despre sectarii de la Qumran.

Ioan n-a fost dus de copil sa vietuiasca in pustie. Cuvantul "copil" din Evanghelie, dupa uzul aflat in Septuaginta si in textul masoretic, trebuie luat cu sensul de "fiu". Un fiu poate avea si treizeci de ani si chiar mai mult, daca parintii lui traiesc.

Din faptul ca Ioan a mers in pustie ca sa predice "botezul pocaintei spre iertarea pacatelor", nu se poate deduce ideea ca Sfantul Ioan a mers la gruparea qumranita, ce avea "cartierul general" pe tarmul Marii Moarte, cam la 10-15 km de la varsarea Iordanului. Ioan a mers la Iordan, ca sa aiba la indemana apa necesara pentru botez. Este cunoscuta lipsa de ape curgatoare sau chiar izvoare din Tara Sfanta. Singurul rau ce curge tot anul nu este decat Iordanul si de aceea a mers acolo.

Ideea botezului n-a imprumutat-o Sfantul Ioan de la qumraniti, fiindca si alte ; grupari contemporane aveau ablutii zilnice. Una din aceste grupari purta chiar numele de "hemerobaptisti", adica a celor care se botezau zilnic.

Se pune intrebarea: sa nu fi cunoscut deloc Ioan pe qumraniti ? Acest lucru este greu de precizat. Se poate sa-i fi cunoscut si chiar sa fi avut dispute ideologice cu ei, dar aceasta nu este decat o simpla presupunere. intemeierea pe supozitii este foarte periculoasa pentru adevarul stiintific. De aceea, pe buna dreptate, unul dintre cei mai asidui cercetatori ai manuscriselor de la Marea Moarta spune despre parerile emise de cei care sustin ca Sfantul Ioan Botezatorul si-ar fi facut ucenicia la esenieni ori qumraniti, ca aceste ipoteze sunt niste "fantezii si pure fictiuni".

Pr. Atanasie Negoita

06 Ianuarie 2011

Vizualizari: 10416

Voteaza:

Sfantul Ioan Botezatorul a fost qumranit sau esenian? 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE