Relatiile trupesti in post

Relatiile trupesti in post Mareste imaginea.

Familia a fost binecuvantata de Dumnezeu inca dintru inceput, Adam si Eva fiind cununati spre comuniune si impreuna-petrecere inca din rai. Dupa caderea in pacat insa, barbatul si femeia au cunoscut ce inseamna vietuirea departe de Dumnezeu, ajungand batjocura duhurilor necurate. Din ce in ce mai multe pofte sufletesti si trupesti au inceput a-l asalta pe om, facandu-l pe acesta potrivnic lui Dumnezeu.

Postul este o perioada de nevointa duhovniceasca mai intensa, in zilele de post urmandu-se o randuiala speciala mai ales din punct de vedere trupesc. Daca faptele cele bune nu sunt impartite in perioade de timp, acestea putand fi savarsite tot timpul anului, anumite fapte trupesti sunt impartite in perioade de timp. Ma refer, in special, la perioadele de post, in care nu ne mai indulcim cu anumite alimentele, iar cei casatoriti nu se mai apropie trupeste.

Desfranarea este una dintre cele mai rele patimi, aceasta putand sa-l lupte pe crestin aproape in orice situatie: in gand, in cuvant si in fapta; in manastire si in lume; in singuratate si in familie; la tinerete si la batranete. Desfranarea savarsita intre soti este uneori trecuta cu vederea, cei doi cautand a-si ascunde pacatele sub binecuvantarea lui Dumnezeu, primita in Taina Cununiei; trebuie stiut insa faptul ca harul lui Dumnezeu ii binecuvinteaza pe cei doi soti numai in cele duhovnicesti si firesti ale vietii, iar nu si in poftele cele rele.

Postul biruieste poftele trupului

Postul este viata, caci rostul sau este acela de a-l ridica pe om din cele care il trag spre moarte. Cu cat s-a inmultit insa pacatul in noi, cu atat suntem mai greu de urnit spre cele sfinte, iar trupul ni se arata mai salbatic si mai neascultator. Astfel, pana la a ajunge trupul nostru templu al Duhului Sfant, avem de dus lupte aprige impotriva saltarilor nefiresti ale acestuia. Poftele trupesti pot fi biruite numai prin poftirea celor duhovnicesti (rugaciune, post, nevointe, mila, blandete, tacere).

"Cei ce sunt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sunt dupa Duh, cele ale Duhului. Caci dorinta carnii este moarte, dar dorinta Duhului este viata si pace; fiindca dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu, ca nici nu poate. Iar cei ce sunt in carne nu pot sa placa lui Dumnezeu. Dar voi nu sunteti in carne, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. Iar daca Hristos este in voi, trupul este mort pentru pacat; iar Duhul, viata pentru dreptate, iar daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in voi. Drept aceea, fratilor, nu suntem datori trupului, ca sa vietuim dupa trup. Caci, daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii. Caci, cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu, sunt fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8, 5-14).

Parintele Arsenie Boca, intr-un cuvant despre post, spune: "Firea trupului fiind surda, oarba si muta, nu te poti intelege cu ea decat prin osteneala si foame, acestea insa trebuie conduse dupa dreapta socoteala, ca sa nu dauneze sanatatii. Acestea il imblanzesc, incat nu se mai tine vrajmas lui Dumnezeu. Rugaciunea si postul scot dracii poftei si ai maniei din trup. Foamea imblanzeste fiarele. Cu tot dinadinsul se atrage luarea aminte ca toata lupta aceasta sa nu se duca fara indrumarea unui duhovnic iscusit care stie a cumpani masura, trebuinta si putinta fiecaruia in parte."

Relatiile trupesti (sexuale) sunt urmare a caderii in pacat

Modul in care se nasc astazi oamenii (apropierea sexuala dintre soti) este o urmare a caderii in pacat; dupa Sfintii Parinti, ar fi fost cu putinta si un alt chip de inmultire, nepatimas si nepacatos. Dupa cadere insa, unirea dintre barbat si femeie nu mai putea fi una nepatimasa, caci pofta l-a indepartat pe om de Dumnezeu.

In urma pacatului, Adam urma sa moara si sa se stinga omul din zidire; dar, vazand Dumnezeu peste veacuri ca multi au sa se izbaveasca din aceasta cadere, l-a osandit pe om la calea nasterii trupesti, care consta din patimire si pacat. Pacatul isi are inceput in pofta omului pentru acest chip de nastere, ca intr-o lege de pedeapsa data firii omenesti. Astfel, chiar si dupa Cununie, cei doi soti sunt datori a pastra in minte inaltimea la care l-a asezat Dumnezeu pe om si starea de cadere in care s-a aruncat acesta de bunavoie.

In posturile de peste an, precum si in zilele de sarbatoare, cand crestinul este dator a se preocupa mai mult de cele duhovnicesti, decat de cele trupesti, relatiile trupesti dintre soti sunt oprite, spre a nu uita starea de cadere in care inca se afla neamul omenesc. In restul zilelor, acestea sunt binecuvantate de Dumnezeu, atata timp cat ele sunt savarsite in chip firesc, intre doi soti cununati, iar femeia nu este insarcinata, nu alapteaza si nu se afla in perioada ei de necuratie lunara.

Relatiile trupesti in post

In vremea postului, pe langa alte nevointe sufletesti si trupesti, celor casatoriti li se cere a nu se mai apropia trupeste. Usurinta sau greutatea cu care ei vor face acest lucru va arata masura in care ei sunt robi lui Dumnezeu sau robi patimilor.

"Fratilor, nu suntem datori trupului, ca sa vietuim dupa trup. Caci daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii. Caci cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu" (Romani 8, 12-14). "In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi" (Galateni 5, 16-17).

Deoarece relatiile trupesti au fost lasate de Dumnezeu si pentru a-l feri pe om de patima desfranarii, acestea trebuie privite cu multa ingaduinta, mai ales acolo unde unul dintre soti este mai slab decat celalalt. Nu de putine ori, din pricina ravnei sau a refuzului unuia dintre soti, celalalt a savarsit preadesfranare, culcandu-se cu altcineva. Ravna este buna cand priveste cu dragoste si mila neputinta celuilalt, iar nu cu mandrie si superioritate.

"Din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre. (...) Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta; in astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?" (I Corinteni 7, 2-5; 12-16).

Pentru ca, de multe ori, savarsim pacate din lipsa de activitate, Sfintii Parinti ne indeamna, zicand: "Diavolul sa te afle intotdeauna lucrand (rugaciune, lectura, munca)." Cu atat mai mult, in vremea postului, suntem datori sa inmultim rugaciunea, privegherea si munca, precum si sa imputinam hrana si desfatarile trupesti. Rugaciunea ne tine in legatura permanenta cu Dumnezeu, drept pentru care suntem datori sa acordam toata atentia acesteia, spre a nu da prilej diavolului sa ne atace in vremea postului. "Privegheati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita, caci duhul este osarduitor, dar trupul este neputincios" (Matei 26, 41).

In dezvoltarea ei, viata omului cunoaste trei faze: faza vegetativa (pana la nastere); faza bio-psihica (fara limite precise) si faza spirituala; multi nu traiesc decat primele doua faze ale vietii, la cea spirituala neluand aminte. Traind intr-o casatorie cu un astfel de om, nu poti fi decat intr-un permanent dezechilibru cu cerintele spirituale ale vietii. Viata unora ca acestia este o injuratura continua la adresa firescului, iar pentru partea crestina este un fel de mucenicie fara nadejde sigura.

Nu este cu putinta a duce o viata crestineasca in familie, decat in cazul in care amandoi sotii traiesc invatatura crestina din toate puterile fiintei lor. Numai cu un sot in stare de aceeasi credinta si vietuire, o sotie crestina poate indeplini poruncile lui Dumnezeu, iar numai cu o sotie crestina, un sot poate urma o randuiala crestineasca in toate aspectele vietii (sufletesti si trupesti).

Numai tinerii ajunsi la trairea crestina a vietii aduc garantii suficiente ca in casatorie vor trai pazind legile lui Dumnezeu si infranand patimile nefiresti. O astfel de casatorie o binecuvinteaza Dumnezeu, cand ridica Nunta, de la instinct, la rostul ei spiritual, la cinstea de Taina. Aceasta este singura garantie a unei casatorii durabile si placuta lui Dumnezeu. Tobie, calatorind in alta tara, sa-si ia nevasta, s-a rugat Domnul cu intelepciune, zicand: "Doamne, iata, iau pe aceasta sora a mea, nu pentru implinirea poftelor mele, ci intr-adevar, ca femeie" (Tobit 8, 7).

Numai un barbat care are drept cap pe Hristos (I Corinteni 11, 3) va fi in stare sa-si infranga pornirile patimase si sa nevoiasca dupa cuviinta in vremea postului. Un astfel de barbat pazeste fara vrajba predania Bisericii, care-l opreste a se apropia de femeia lui in posturi, in sarbatori si in zilele stiute de peste luna. Barbatii cu un sistem nervos rezistent sunt mai capabili de infranare decat cei caracterizati de nervozitate.

Puterea credintei, amplificata de puterea si binecuvantarea harului lui Dumnezeu, are o influenta nebanuit de mare asupra eventualelor noastre infirmitati (slabiciuni, patimi). Minunea acestei refaceri se intampla oriunde se afla credinta adevarata si osteneala spre indreptare. Puterea lui Dumnezeu, neavand hotarele neputintei noastre, nu cunoaste neputinta.

Teodor Danalache

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 59711

Voteaza:

Relatiile trupesti in post 4.55 / 5 din 11 voturi. 14 review utilizatori.

Comentarii (14)

  • Elena NitaPostat la 2012-05-10 05:38

    Doamna Ana Paun, cred ca aveti o parere gresita despre ce inseamna relatiile trupesti intre doi soti care s-au cununat in Sfanta Biserica. Sa stiti ca daca v-ati cununat asta nu inseamna ca puteti face dragoste cu sotul dumneavoatra in orice zi si in orice ceas. Dumnezeu ne-a lasat niste randuieli pe care ar trebui (daca vrem, bineinteles, El nu ne obliga) sa le respectam. In primul rand, dupa ce s-au cununat sotii trebuie sa tina post in semn de evlavie pentru Sfanta Impartasanie primita inainte de cununie si drept recunostinta fata de Mantuitorul si de Maica Dommului care au fost de fata la insotirea lor. Acest post nu inseamna infranare doar de alimente, ci si de fapte. In al doilea rand, sotii pot face dragoste doar in zilele de marti si joi- ale saptamanii, atunci cand nu se afla intr-unul din posturile mari de peste an. De asemenea, pentru odihna sotiei, sotul trebuie sa se infraneze timp de 40 de zile dupa ce aceasta a nascut; la fel cand se afla in zilele cu ciclu menstrual. De ce credeti ca sunt puse toate aceste randuieli, sa le spunem “restrictive”(care, seamana oarecum cu cele 10 porunci in formulare: “Sa nu..”, “Sa nu…”)? Ca sa fie incalcate, sau ca noi prin respectarea lor sa fim liberi? Pentru ca multi le percep ca pe niste restrictii care ne opresc de la a fi liberi, dar din contra ele ne dau libertatea fiindca daca nu tinem cont de ele si ne lasam in voia pacatelor devenim robi atat ai pacatului cat si ai diavolului care inseamna PACAT, asa cum ati spus dvs. Ca Dumnezeu inseamna IUBIRE(sper ca faceti clar diferenta intre iubirea pe care ne-o poarta Dumnezeu si iubirea pe care o purtam noi celor din jurul nostru, dragostea lumeasca ) Imi spunea cineva ca: “Daca Dumnezeu ne iubeste atat de mult de ce ne-a dat atatea reguli?”…. Legile lui Dumnezeu au fost si sunt mereu actuale, nu 'medievale', cum le place unora sa le numeasca. Mintea intunecata de patimi ne face sa nu vedem adevarata realitate si sa credem cu multa tarie ca ceea ce facem este bine, ca noi nu putem gresi, ca gresesc doar cei din jurul nostru care ne invita sa privim problema si din alt unghi. Dar acest unghi poate reprezenta adevarul, a carui aceeptare este greu de facut pentru cei care nu vor sa accepte ca fiind corect, adevarat doar ce spun ei. Ati consultat duhovnicul dumneavoastra cu privire la aceasta problema? Postiti mereu de alimente de origine animala sau doar in post? Satisfacerea sexuala a dvs. si a sotului in afara randuielii firesti va face sa scapati din privire scopul pentru care ati fost lasati sa vietuiti impreuna, si anume MANTUIREA si nu altceva( adancirea in poftele lumesti, trupesti). Diavolul, atunci cand ii facem voia ne face sa credem ca nicidecum nu e gresit ceea ce facem. Si legat de copii, sa stiti ca ei pot fi mostenitorii pacatelor parintilor lor. Chiar credeti ca familiile destramate in ziua de astazi s-au destramat din cauza ca sotii s-au abtinut de la relatiile trupesti in post sau din cauza ca nu se cununa inainte de a trai impreuna si ca nu tin cont de randuielile lasate de Dumnezeu prin Sfintii Apostoli, iar mai apoi prin Sfintii Parinti si prin toate scrierile lor ? Mai trebuie sa stim ca “Nimeni nu poate sluji la doi domni”, si ca „Cine iubeşte pe tată sau pe mamă, pe femeie, sau pe copii, mai mult decît pe Mine, nu-Mi este Mie vrednic; cel ce nu-şi ia crucea sa şi să vină după Mine, nu este vrednic de Mine. “ Si va rog sa cautati insemnatatea acestor cuvinte: 1. Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. 2. Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădiţă care aduce roadă, El o curăţeşte, ca mai multă roadă să aducă. 3. Acum voi sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. 4. Rămâneţi în Mine şi Eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în Mine. 5. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic. 6. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădiţa şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard. Intr-adevar, nu trebuie sa ne rusinam de niste lucruri firestidar trebuie sa ne fie rusine cand pacatuim, iar daca acest lucru nu se mai intampla inseamna ca, asa cum am spus si mai sus, suntem adanciti in pacat si credem ca nu gresim in fata lui Dumnezeu. De aceea trebuie sa ne cercetam constiinta si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne ajute sa ne cunoastem cu adevarat.

  • Constanta SzlavicsPostat la 2012-03-09 14:17

    Sa-L rugam pe Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa-l iubim si daca-L iubim, postul ni se va parea prea putin pe langa darurile pe care El ni le daruieste cu atata dragoste. Eu cred ca postul inseamna a ne infrana de la placeri si unirea trupeasca face parte tot din placerile vietii si nu are nici o legatura cu iubirea dintre soti. Din pacate ne inselam cu explicatii dupa voia noastra, nicidecum dupa voia lui Dumnezeu. Autorul este foarte bine informat si ne reda exact ce scrie in sfintele Scripturi. Psalmul 50 spune:"Ca iata,intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea" Doamne ajuta-ne sa facem voia TA!

  • Constanta SzlavicsPostat la 2012-03-09 13:44

    Multumesc pentru articol! Doamne,ajuta-ne si lumineaza-ne ca sa facem voia ta!

  • Cristina OnetePostat la 2012-03-08 14:01

    D-le Chibzuitu, dupa parerea mea D-l Popescu nu spune ca relatiile sexuale intre soti ar fi rusinoase in sine. Ele intr-adevar produc actul suprem al crearii vietii. Dar nu tot ce este "interzis" -- desi un termen mai bun este "descurajat" -- in post este rusinos. De exemplu nu consider ca mancarea de dulce este rusinoasa (este chiar binecuvantata in zilele de praznic, cu masura, bineinteles). Dar in post ni se cere sa aratam ca, desi putem sa ne bucuram de mancare, ea nu ne stapaneste, si nu suntem robiti ei. La fel, relatiile sexuale intre soti nu sunt un pacat! Dar in post noi putem alege (asta intotdeauna de comun acord cu partenerul de viata!) sa ne abtinem, sa nu fim robi nici unei obisnuinte in afara de cautarea regulata a lui Dumnezeu la biserica si prin Sf. Taine. Dupa mine asta e rolul postului. Sau nu-i asa?

  • windorin Postat la 2012-03-08 05:57

    Si eu sunt de parere ca relatiile trupesti nasc prea multe conflicte, insa, in Biserica Ortodoxa, cuvintele Apostolilor au valoare de canon, iar Sfantul Apostol Pavel spune: "Din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre" (I Corinteni cap. 7). Ne arata deci ca, in post, sotul si sotia nu trebuie sa se mai apropie trupeste, iar daca o fac, din neputinta o fac, si datori sunt mai apoi sa continue postul.

  • Petrache ChibzuituPostat la 2012-03-08 05:12

    D.le Costel Popescu, incheiati comentariul dvs, cu urmatoarea remarca: "Faptul ca nici in post nu reusim sa ne oprim de la unirea trupeasca, nu arata cat de mult ne iubim, ci cat de robiti suntem." In opinia dumneavoastra de cate ori ne unim trupeste incalcam niste legi, abuzam de libertatea noastra, facem ceva spurcat ce Dumnezeu nu ar fi de acord sau ma rog, nu prea i-ar place Domnului ce facem dar inchide ochii. Stimate domn, gandira dumitale este medievala si oameni ca dumneata au considerat acest act sexual binecuvantat de Dzeu, secole de-a randul, un fapt murdar, imoral, ceva care nu ne onoreaza dar ne place.Femeia a fost considerata tot de oameni cu gandirea dumitale, un obiect sexual care ne serveste noua barbatilor, insa ea nu are voie nici sa se gandeasca la altceva decat la egoismul sotului. Daca suntem oameni ai lui dumnezeu am putea sa spunem ca dupa Dumnezeu, se afla femeia, care daruieste viata, care este unica,care este mama. Femeia este un miracol al vietii, chiar daca este facuta doar dintr-o coasta a barbatului. Noi barbatii, din slabiciune si egoism am inventat lucruri precum ca ea ar fi murdara si pricinosa de pacate.Daca noi barbatii pacatuim, nu o facem decat din pricina femeiei care ne-a ispitit, si nu din pricina slabiciunii noastre. Suntem slabi si comozi, cand vine vorba de slabiciunile noastre. Mi-a placut enorm comentariul d.ne Ana Paun. Felicitari stimata doamna pentru franchetea dumitale, ferice de copii dumitale si de sotul dumitale, care au fost binecuvantati de D.zeu cu asa mama si sotie.

  • Ana PaunPostat la 2012-03-07 12:34

    @Costel Popescu Nu cred ca aici este vorba despre a reusi sau nu sa ne abtinem de la unirea trupeasca. Acest lucru tine mai mult de vointa fiecaruia, de educatie, de taria de caracter si de cum stie fiecare sa faca fata incercarilor. Vorbind in numele meu, va pot spune ca tipul acesta de abstinenta nu ar fi o incercare grea, sunt convinsa ca voi gasi multe lucruri interesante si utile de facut cu sotul meu, in putinul timp, pe care mai reusim sa-l petrecem impreuna. Nu aceasta era dilema mea, ci modul cum, o parte a Bisericii, insista sa priveasca unirea trupeasca dintre doi soti ca fiind un pacat. Refuz sa accept o astfel de gandire ca fiind una adevarata si venita de la Dumnezeu, deoarece este un mod nesanatos/nefiresc de a privi viata si relatia dintre mine si sotul meu. Relatia trupeasca dintre doi soti (cununati)nu are implicatii strict la nivel fizic, ci si mental, emotional, spiritual. Iar ceea ce Domniile Voastre numiti" relatie trupeasca", este de fapt mai mult de atat, cuprinzand o suma de trairi emotionale, menite a suda cuplul, a-l face mai puternic. Acesta fiind si argumentul meu cand sustin ca relatiile trupesti dintre soti nu pot fi privite ca pacat. Anumiti clerici nu iau in calcul acest aspect care nu este deloc de neglijat. Oricum, fiecare om sanatos si crescut cu iubire fata de Dumnezeu stie ca trebuie sa traiasca in echilibru si armonie, sa nu faca abuzuri si excese in nici-un sector al vietii, pe tot parcursul anului, nu numai in post. In plus, nu cred ca masura bunatatii unui om este data prin faptul ca intretine sau nu relatii trupesti cu sotul/sotia in perioada aceasta. Eu prefer hrana vegetariana (de post) in locul produselor de origine animala (de dulce), sunt eu un om mai bun decat altii doar pentru ca ma hranesc (fiindca sunt pe gustul meu)numai cu produse de origine vegetala? Sau acum, fiind in Postul Pastelui, imi sugerati oare sa sacrific animalele pentru a ma hrani in alt mod decat o fac de obicei, si sa-mi arat astfel credinta si jertfa? Nu cred.

  • Clement SovaPostat la 2012-03-07 08:55

    @Valentin Viliga Sunt de acord cu abordarea dumneavoastra. Insa in articol se sugereaza altceva: "In vremea postului, pe langa alte nevointe sufletesti si trupesti, celor casatoriti li se cere a nu se mai apropia trupeste.". Deci ideea este ca relatiile trupesti ar fi cu totul oprite de biserica in timpul postului. Cu ideea asta nu sunt de acord. Sunt de acord asa cum ati spus dvs: daca cei doi soti se invoiesc si daca reusesc amandoi sa se abtina si sa priveasca asta ca pe o jertfa adusa lui Dumnezeu, atunci e ok, toata stima. Dar daca nu se poate, atunci ce se va intampla? Acei soti vor fi condamnati la iad? Asta era dilema mea si a doamnei Ana, care comenta mai jos. Din motivul amintit in articol, am cerut sa stiu ce canoane ar opri relatiile dintre soti. Biserica a incercat cumva sa supraliciteze aceasta problema de-a lungul timpului, pe cand Sf. Pavel mi se pare foarte clar cand spune "numai daca se invoiesc, pentru rugaciune sau pentru post", dar nu "vor fi obligati sa...".

  • Valentin ViligaPostat la 2012-03-07 08:30

    @Clement Sova Nu, nu exista vreun canon care sa interzica asta, niste motive am aratat in comentariul anterior pentru abstinenta sexuala si in cuplu in timpul postului, care desigur trebuie sa fie de comun acord intre cei doi soti

  • costel popescu Postat la 2012-03-07 08:29

    Doamna Ana, rusine trebuie sa ne fie noua celor care nu facem nicio diferenta intre zilele in care postim si cele in care nu postim. Daca autorul ne indeamna sa nu avem relatii trupesti in post, nu o face pentru a da nastere in familie la neintelegere si cearta. El doreste, din cate am inteles eu, ca omul sa redobandeasca starea de dinainte de pacat, cand cei doi, Adam si Eva erau cu adevarat una. Faptul ca nici in post nu reusim sa ne oprim de la unirea trupeasca, nu arata cat de mult ne iubim, ci cat de robiti suntem.

  • Cristina OnetePostat la 2012-03-07 08:28

    Nu sunt de acord cu D-na Paun. In acelasi fel mancarea de dulce nu este, in sine, rea (precum nu este rau nimic din ceea ce a creat Dumnezeu). Dar in timpul postului ne abtinem de la ea, nu pentru ca ar fi necurata, ci pentru ca ne nevoim, pentru 40 de zile, sa iesim din ceea ce este natura umana si sa ne apropiem de natura originara, de chip si asemanare a Domnului. La fel, relatiile trupesti dintre sot si sotie nu sunt o rusine. Dar ele sunt trupesti: iubirea dintre soti (si iubirea lui Dumnezeu) nu este acelasi lucru cu dorinta sau apropierea sexuala intre noi. De aceea, pentru ca este ceva trupesc, ne abtinem de la acte sexuale ca si de la mancare in timpul postului. Pana la urma insa, cum postim este alegerea fiecaruia. Prin post, pe de o parte aducem jertfa lui Dumnezeu, si pe de alta parte incercam sa ne regasim pe noi insine si sa re-luam calea spre mantuire. Atata timp cat ne straduim cat putem, jertfa noastra va fi primita.

  • Valentin ViligaPostat la 2012-03-07 08:22

    @ Ana Paun Autorul nu cred ca a avut intentia de ai face pe cititori sa se rusineze de un act firesc in cadrul casatoriei, dar trebuie sa constientizam ca postul este o perioada a ascezei prin care incercam sa avem o vietuire precum Adam si Eva in Rai si mai mult prin post sa ne pregatim pentru Rai, unde dupa cuvintele Mantuitorului "nici nu se insoara, nici nu se marita, ci vor fi toti ca ingerii lui Dumnezeu" asadar daca doresti asta vei posti si de sex, daca nu, nu.

  • Clement SovaPostat la 2012-03-07 07:36

    Din pacate nici eu nu sunt de acord cu acest articol. Exista vreun canon de la Sf. Apostoli sau de mai tarziu care sa interzica relatiile trupesti in post? Exista vreo hotarare intr-unul din cele 7 sinoade ecumenice in acest sens? Sau e o hotarare care s-a impus in timp, in favoarea "scumpatatii credintei" si in defavoarea dragostei fata de om? Parca Hristos zicea in Evanghelie: "Mila voiesc, iara nu jertfa!" Ma refer, evident, la relatiile intramaritale.

  • Ana PaunPostat la 2012-03-07 03:25

    Cel mai prost articol citit vreodata! Sunt o femeie casatorita, consider ca acest articol e menit sa-i indeparteze pe cei doi soti, sa distruga familia. Sunt cununata, Dumnezeu mi-a dat binecuvantarea, iar relatiile dintre mine si sotul meu sunt lipsite de pacat. Daca as considera macar o clipa ca traiesc in pacat cu sotul meu, as divorta imediat, si as duce o viata de pustnic! Nu cred ca Dumnezeu,(care inseamna IUBIRE)a vrut ca noi oamenii sa ducem o viata in singuratate. Mai degraba Voieste sa fim fericiti, sa ne iubim si sa ne respectam,sa facem fapte bune in numele LUI, sa ne crestem copiii cu mintea curata si sufletul pur, nu incarcat de gandul ca s-a nascut dintr-un pacat. Si poate astfel, vom avea o societate mai buna, lipsita de ganduri negre, si cu intentii necuviincioase. Domnilor, desfranarea se refera la alt tip de relatii - care se produc in afara cununiei. Ar trebui sa mai cititi, nu sa scrieti un articol care sa ne faca sa ne rusinam de lucrurile firesti. RUSINE!

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE