10.JUDECATORII

• « Inapoi
• Inainte »

Un mod comun de a comunica si de a comenta pe baza unui subiect pe Internet este cunoscut cu denumirea de forum. Cineva lanseaza un subiect pe forum si, mai apoi, cine doreste posteaza un raspuns. Datul acesta cu parerea inseamna, fara doar si poate, a judeca. Ori a judeca nu sta decat in puterea Dumnezeului Care ne-a zidit. Va intrebati de ce Dumnezeu are voie sa judece si noi nu?

Dumnezeu are voie sa ne judece pentru ca El ne-a croit inca din pantecele mamei ca sa fim buni, ascultatori, plini de virtute si oameni cu viata sfanta, iar noi, neascultatori fiind, Ii aducem, o data cu trecerea timpului, numai suparari - cu pacatul, cu razvratirea, cu inchinarea la dumnezei straini. Dumnezeu nu ne judeca pentru ca este sever si asupritor, ci ne judeca pentru ca este Atotdrept. Dumnezeu este Cantarul cel drept.

Esti copil, esti aproape inger, toata lumea te inconjoara cu dragoste. Apoi, ca flacau sau ca tanara domnisoara, iti apar primele semne ale pubertatii. Si inocenta poate pieri brusc... Ne vedem alergand la pacate care ne manjesc sufletul, ne intineaza cugetul si ne imputineaza mintea. Dumnezeu, fiind Cantarul desavarsit, a luat in calcul si caderea noastra. El ne-a dat Biserica, a dat puterea preotilor de a lega si a dezlega pacate, a lasat Sfintele Taine, rugaciunile, cainta adevarata si atatea daruri pe care insa de multe ori le uitam, le ignoram sau le punem, precum ereticii, sub semnul indoielii.

Dumnezeu ne judeca pentru ca El are balanta. Noua, oamenilor, neavand acest cantar, chiar de am fi ca sfintii de demult, sub imbierea subtila a acestui instrument de pierzanie care este Internetul, ne este aproape imposibil ca vorbind pe un subiect sau despre o a treia persoana sa nu cadem in pacatul de a judeca.

Forumul - locul in care admiratorii Internetului isi desarta cuvintele - este un loc in care vorbirea de rau este o practica obisnuita .

Vorbirea de rau este uciderea aproapelui, si nu o spun eu, ci Cel care are toata Intelepciunea laolalta - Mantuitorul Hristos.

V-ati intrebat vreodata: Oare de ce Hristos a avut la rastignirea pe cruce, de-a dreapta si de-a stanga, doi talhari?

De ce talharii nu au fost trei? De ce nu au fost sase sau opt? Tot asa, ne putem intreba de ce talharii nu au fost rastigniti unul in spatele lui Iisus si celalalt in fata? Acolo pe Cruce, chiar avand ultimele suflari, inainte de ridicare intru slava dumnezeiasca, Mantuitorul, Fiul lui Dumnezeu, ne-a aratat cum se face judecata, dupa darea Legii celei noi. Adica Hristos ne-a aratat cu ultimele suflari cele ce trebuie sa le intampinam la despartirea trupului de suflet - darea pe fata a faptelor noastre bune sau rele - Judecata.

Avand atotplinatatea perfectiunii, Hristos, pentru prima data dupa Intrupare, separa, de-a stanga si de-a dreapta, ascultatorul de hulitor, credinciosul de necredincios, iubitorul de defaimator, asa cum se separa oile de capre. Unul dintre talhari, cel ce a nadajduit intru iertarea dumnezeiasca strigand din toti rarunchii Pomeneste-ma, Doamne, cand vei veni intru imparatia Ta!, este partea de omenire ce se va fi facut ascultatoare fata de Dumnezeu, fie chiar si in ceasul al unsprezecelea. Partea celuilalt talhar este lumea care moare in tristetea de a nu-L fi iubit vreodata pe Dumnezeu, de a nu-L fi cunoscut, de a fi trait oarba si surda, fara sens si scop.

Judecata, prin urmare, nu este a omului, ci este a Dumnezeirii. Un talhar ii reprezinta pe fiii ascultarii, care vor sta vesnic de-a dreapta, iar celalalt, pe fiii intunericului, care vor sta vesnic de-a stanga. Hristos pe Cruce arata cum va fi pe scaunul imparatesc al deplinei Sale slave dumnezeiesti, iar cei doi talhari de-a dreapta si de-a stanga reprezinta oile ascultatoare si caprele intunericului vesnic.

In acest mileniu al comunicarii cu viteze nemaiintalnite este greu sa manevrezi cuvantul astfel incat sa nu gresesti. Caci si o lauda il poate supara pe fratele tau. Vezi de pilda pe cineva cu care nu te-ai mai intalnit de multa vreme. Tu nu stii ca aceasta cunostinta este bolnava si ca merge grabita sa-si procure un medicament. O opresti pe persoana in cauza si incepi sa-i lauzi imbracamintea. Nu cumva cel laudat ar putea sa cugete: "Eu ma dau de ceasul mortii sa-mi vad de sanatate si acestuia ii pasa de haine!". Un cuvant aruncat fara dreapta si adanca cugetare te poate ingropa. Nu la judecata omeneasca, de care orice om scapa, ci la cea dumnezeiasca.

Solutii ca sa ne pazim cugetul si limba sunt. Nu trebuie sa cadem in latura aceea in care sa spunem: "Gata, de astazi ma fac mut!".

Se spune intr-o foarte frumoasa rugaciune intocmita de ieromonahul Rafail Noica: "Nu am nevoie de sfintenia ta ca sa Ma iubesti. Nu sunt Eu Dumnezeu cel Atotputernic? Nu as putea face serafimi din firele de nisip?". Dumnezeu are cunostinta faptului ca vom pacatui cu gandul, cu judecata, cu lucrul mainilor, cu fapta.

Porunca de a nu ne judeca aproapele vine dintr-o necesitate a Omului, ce tine de bunul simt, de iubirea profunda, vine din buna cuviinta, din structura cu care am fost inzestrati. De aceea are prioritate in Decalog, caci a-ti iubi aproapele inseamna si a nu-l judeca.

Unii spun ca pot cugeta cele rele linistiti, pentru ca Dumnezeu nu ii aude si nu ii vede, pentru ca le cugeta doar in inima lor. Nefericita va fi ziua in care, dupa ce am judecat, vom fi la randul nostru judecati!

Altii se indoiesc de viata de dincolo. Sa nu ne fie dragi cuvintele celor care afirma ca viata noastra este de cincizeci, saizeci sau saptezeci de ani, si ca mai apoi moare si sufletul! Acestea sunt ganduri eretice.

Stim de unde vine si unde se va duce trupul nostru, dar despre suflet nu stim nici cand s-a sadit, nici ce va fi cu el, viu fiind dupa moarte. Sufletul este vesnic, iar daca nu credeti in vesnicie, sa mai privim o data stelele. Stie cineva de cand sunt, cand vor pieri, cate sunt?

Nu trebuie aleasa mutenia cea fara de socoteala, ci vorbirea cea buna care sa arate iubirea de aproape si care sa Ii dea slava Creatorului. Rugaciunile, vorbirea cu folos, faptele de milostenie, credinta, nadejdea, iubirea vor fi avocatii nostri la Judecata. In invataturile sale, parintele Arsenie Papacioc, avertizand ca nu vrea sa fie nimanui spre sminteala, afirma, citandu-l pe Sfantul Siluan, ca, si o singura rugaciune de ar fi facut omul in toata viata lui, Mantuitorul nu i-o va trece cu vederea.

Inima buna a omului are putere sa miste chiar si dreptatea dumnezeiasca.

Daca nu ne putem abtine de la a judeca, hai sa ne vedem si sa judecam defectele noastre!

Cand facem lucrul acesta, Dumnezeu repara toate cele care apar ca defecte in ochii lumii. Acestea vor aparea ca invidiate calitati. Pe cand, daca judecam si daramam oameni si personalitati, nesuferiti vom fi in ochii oamenilor, si Dumnezeu va lua de la noi si putinul acela care este bun. Asta, fireste, daca pacatul barfirii, clevetirii si vorbirii de rau a devenit patima.

Intelept lucru este ca atunci cand vei fi provocat la discutii pe Internet sa gandesti de doua ori si sa scrii o data, caci, daca ai scris ceva de rau, te-ai facut judecator, iar daca aprobi cele rele spuse de altul, pacatul este jumatate-jumatate

Sa nu dam vina pe vremuri, tehnologie, tendinte sau moda! Scuza este inainte-mergatoare pacatului. Calculatorul, recunosc, pentru multi este o necesitate, dar daca nu este o necesitate stringenta si serveste ca instrument al pacatului, mai bine sa fie starpit.

• « Inapoi
• Inainte »