12.NALUCIRILE

Cum se deosebeste lumina de intuneric, la fel se deosebesc cele doua lumi - cea a vietii sau a lumii reale, de cea oferita de Internet. Internetul ne ofera o gama diversa de jocuri, programe, poze, simulatoare, etc., toate menite sa ne distraga de la ceea ce ar trebui sa facem sau sa iubim cu adevarat.

De ce aleg unii oameni aceasta lume a nalucirilor, a fantasmelor, acest mediu virtual care se adreseaza direct creierului si actioneaza asupra mintii noastre in multe feluri? Dezamagirile in plan personal, complexele, esecurile sentimentale, disputele, plictiseala il imping pe om la masa la care si-ar putea hrani imaginatia.

Nu neg ca in prima instanta omul se simte mai usurat sesizand ca singuratatea nu mai este pentru el o apasare, ca pacatele - cum ar fi cel al vorbirii fara frau, cel al privitului spre lucruri nepermise si al antrenarii mintii in tot felul de jocuri care stimuleaza imaginatia - aduc dupa sine o anumita dulceata. Privita in ochi, realitatea ne spune ca majoritatea jocurilor incurajeaza violenta. Jocurile sunt de multe ori apocaliptice sau te introduc in lumea science fiction-ului. Altele te invata sa fii criminal, razboinic sau sa lupti cu monstri, si multe altele.

Sa presupunem ca esti barbat si ai o familie. Te-ai razboit pe Internet ore in sir, ai pus bombe, ai ucis cu cutitul sau mitraliera, ai in urechi sunet de oameni care horcaie cand sunt omorati, alergi cu viteze supersonice conducand mai stiu eu ce masini. Dupa un contact prelungit cu nalucile acestea, mai poti sa fii un sot bun, tandru, atent, linistit, un sprijin, un om calm si cald pentru sotie si copii?

Daca mintea noastra alearga dupa naluci, cum putem spera ca le putem da copiilor nostri o educatie solida? Cel prins de "microbul" jocurilor, al fantasmelor si al Internetului nu mai are timp de sotie si de educatia copiilor, ba chiar mai mult, nici macar nu ii mai pasa de familie.

Nalucirile calculatorului il urmaresc pe acest patimas al Internetului si dupa ce a inchis calculatorul. Ochii ii sunt tulburi; mintea, distrata; somnul, agitat si neodihnitor; si multe altele. Ispitirea lui se face continuu. Cu toate astea, el nu renunta.

Cunoasteti fara indoiala ca si Mantuitorul Hristos a fost ispitit in pustie. Ispitirile in muntele Carantaniei au fost in numar de trei (cf. Luca 4, 1-13). Dumnezeu nu este intamplare ilogica, sort sau noroc. Ispitirile au fost trei ca sa ni se arate ca orice om in viata pamanteasca se va lupta cu trei mari ispite - cea a trupului, cea a lumii si cea a necuratului. Cand nu te ispiteste trupul, te ispiteste lumea. Iar cand trupul si lumea nu mai sunt o ispita, atunci urmeaza ispita cea mai perfida, cea a intunericului. Mantuitorul Hristos ne-a relevat clar ca in lupta cu fortele intunericului a izbandit, caci vrand sa I se dea paine spre mancare El nu Si-a lasat trupul ispitit. Mai apoi, fiind dus la mare inaltime, nu a primit ispita lumii de a imparati peste averi si palate in schimbul inchinarii la cel rau. La fel, Mantuitorul a biruit si cea de a treia ispita venita de la cel rau, care si in ziua de azi ii imbie pe multi in a-si lua zilele, aruncandu-se de la inaltime.

Impatimitii Internetului raspund la toate cele trei tipuri de ispitiri ale necuratului, pentru ca painea si hrana lor este sofisticarea placerilor, spre bucuria trupului. Senzatia de marire si de stapanire peste false avutii si naluci este prezenta, aruncatul de la inaltime este si el prezent, dar in sensul figurat, atunci cand omul coboara dupa orele de Internet si calculator cu picioarele pe pamant. Multi dintre cei ispititi cu aruncarea asta de la inaltime cad rau atunci cand revin cu picioarele pe pamant.

Se vede cum in mod minunat Intelepciunea deplina, cea dumnezeiasca, rusineaza chiar si in era nanotehnologiei intelepciunea omeneasca. Chiar nu se sesizeaza ca tot ce este omenesc este pieritor? Unitatile de calculator de astazi si monitoarele mari si greoaie, maine le vom arunca la gunoi.

Cine da curs celor trei ispitiri ale necuratului, asa cum am aratat in aceste randuri, nu poate spera intr-o viata buna si lipsita de griji, intr-o sanatate nealterata si in daruri dumnezeiesti. Iata o problema asupra careia ar trebui sa reflectam noi toti.