17.TIMPUL

• « Inapoi
• Inainte »

Timpul este circumscris si nu este ceva de sine statator. Timpul este umplut de Dumnezeu. Prin urmare, la fel cum Dumnezeirea Se afla in tot spatiul si in toata creatura, la fel este si in orice segment de timp. Dumnezeu este peste toate acestea: peste spatiu, peste creatura, peste timp, pentru ca El le guverneaza.

Ca sa vedem neputinta omului in comparatie cu atotputernicia dumnezeiasca, sa tinem cont de faptul ca nici macar cu gandul nu putem noi, ca oameni, sa inconjuram spatiul spre a evalua marimea lui, nici macar creaturile care ne sunt lasate pe pamant nu le putem numara, decat in parte, si nimeni nu-si stie timpul exact al sederii aici, in viata pamanteasca. Deci nu putem fi stapani peste spatiu, timp si creaturi decat atat cat ne permite Insusi Dumnezeu.

Astfel, pentru timpul petrecut fara folos, ne vom face cu totii raspunzatori in fata Dumnezeirii. Asta pentru ca timpul nu este al nostru, ci al Dreptului Judecator. Daca pentru o petrecere a timpului placuta lui Dumnezeu vom primi rasplata, este evident ca pentru o petrecere rea si plina de pacate vom da socoteala.

Pierderea timpului in jocuri, dezmat, desfrau, ospete este un pacat tocmai prin aceea ca timpul nu este in exclusivitate al nostru, ci Ii apartine lui Dumnezeu. Cand ai un fel placut de mancare, nu te repezi sa mananci tot din oala, asa este si cu dramuirea timpului nostru. Timpul inseamna viata, iar cheltuirea vietii in pacate este mare uraciune.

Internetul are "darul" de a comprima timpul. Orele zboara, minutele ti se par secunde, si tot asa. Unii sunt foarte atrasi de acest miraj, considerandu-l un element forte al lumii virtuale. Iar eu afirm ca este elementul cel mai de plans.

Cineva va raspunde pentru timpul pierdut pe chat, prin flirturi, pe canale interzise, pe site-uri deocheate, si acela nu va fi nimeni altul decat cel care a pacatuit. Nu are rost sa vorbim despre scurtimea zilelor noastre. Traim vremuri in care medicina se afla pe cele mai inalte culmi, dar mortalitatea creste continuu. Nu e zguduitor acest paradox?

Datori suntem, astfel, sa avem grija de timpul nostru ca si cum am avea grija de sanatatea noastra, si nu este nici o exagerare ca, dramuind bine timpul, daruim sanatate sufletului nostru. Daca petrecem tot timpul in pacate, atunci se vor surpa si sufletul si trupul. Pierderea vremii pe Internet, in ceea ce generic se numeste "distractie", este un afront direct adus lui Dumnezeu. Daca Internetul ar fi fost de asa mare trebuinta, I-ar fi fost greu lui Dumnezeu sa il faca inginer pe Adam si aceasta sa stapaneasca si peste unealta asta de pierzanie? Nu se observa, oare, ca, cu cat avem tehnica mai sofisticata, singuratatea se insinueaza si mai mult? Asta pentru ca vrem relatii virtuale, camere video peste tot, lumi imaginare.

Iubirea care se naste pe Internet este - aproape intotdeauna - o iubire surogat, nu o iubire deplina. Pentru ca daca dragostea serveste poftelor, atunci Dumnezeu nu mai incape in aceasta relatie.

La polul opus, daca iubirea are scopuri nobile (cum ar fi intemeierea unei familii si nasterea de prunci), atunci Dumnezeu va cobori in viata ta si vei intelege fara prea mult efort cat de viclene sunt aceste masinarii virtuale care obisnuiesc sa rapeasca vietii reale tot ce este mai frumos.

Nelucrarea este o pedeapsa pentru cel care o adopta. Nevoia de Dumnezeu il va ajunge din urma, caci oricata rautate ar avea omul in el, tot va ajunge la intrebarea fireasca daca a facut sau nu, in viata sa, ceva bun si pentru suflet .

Nepriceput sunt in a va spune ce sa faceti cu timpul vostru, de aceea ma duc direct la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, la Intelepciunea Duhului, care ne-a vorbit prin El, si la bunatatea Tatalui, ca ne-a invrednicit prin Intruparea Fiului sa auzim asemenea cuvinte.

Iisus Hristos a propovaduit in multe feluri. Prin viata Sa curata, sfanta si smerita. Prin gesturi, lacrimi, sacrificiu. Prin vindecari si iertarea pacatosilor, prin iertarea celor ce au gresit fata de El. Prin pilde de o frumusete a intelepciunii fara seaman. Prin ascultare.

Ca sa petrecem timpul incat sa-I fim dragi lui Dumnezeu, nu ne trebuie multe, decat sa ascultam indemnurile date noua cu atata blandete de Iisus. In viata pamanteasca trebuie sa ne aratam blanzi, ca sa nu mostenim rautatea . Trebuie sa fim milostivi, ca sa nu cunoastem dreptatea nemilostivirii . Trebuie sa fim impaciuitori, ca sa nu cunoastem ororile razboiului. Trebuie sa fim fideli familiei, ca sa nu cunoastem gustul tradarii . Trebuie sa iertam, sa facem milostenie, sa postim, sa ne rugam, toate acestea nu spre fala lumii, ci spre folosul sufletului. Mai trebuie sa ne facem de folos. Apoi, sa-l ajutam pe cel bolnav sau aflat in suferinta . Trebuie sa fim rabdatori, credinciosi, sa multumim pentru toate si sa fim smeriti, caci de omul smerit nu se ating duhurile necurate. Sa nu dam frau liber patimilor care ies din inima. . Sa fim in actiunile noastre nevinovati ca pruncii . Sa lucram la via sadita pe pamantul credintei, chiar daca Stapanul ne-a tocmit in ceasul al unsprezecelea . Sa muncim pentru o paine si sa slujim cu dragoste si fara cartire . Sa ne rugam si sa priveghem, ca sa nu cunoastem tristetea celor cinci fecioare nebune. Sa inmultim talantii. Sa dam de mancare celui flamand, sa ii dam un pahar cu apa celui insetat, sa-l cercetam pe cel bolnav, sa mergem la cei ce se afla in temnite. Sa ne facem vrednici de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului.

Cine va face toate astea are cea mai frumoasa petrecere a timpului. Viata lui este o continua sarbatoare.

Cum sa nu aducem un afront Dumnezeirii cand petrecerea noastra este cu totul alta si prin actiunile noastre de zi cu zi, in lume sau pe Internet, ne aratam asupritori, rai, barfitori, clevetitori, nemilostivi, tradatori, mandri, lenesi, distrugatori, desfranati, adulterini, hoti, cartitori, necredinciosi.

Aratandu-ne asa, ce speranta sa avem ca Dumnezeu va cobori peste noi darurile Sale? Ce speranta mai avem sa ne iubeasca macar cei din familie? Ce bunatati, oare, vrem sa ne inconjoare?

Nu ma ascultati pe mine, care sunt mai rau si mai pacatos decat foarte multi. Ascultati glasul lui Hristos si povata dumnezeiasca data nu ingerilor, nu sfintilor din ceruri si nici stihiilor naturii, ci noua, tuturor oamenilor! Hristos ne spune care este petrecerea cea buna, desi stia dinainte caderea de astazi a omului. Hristos ne da pilda vietii omului curat si cu frica de Dumnezeu, a celui care petrece cu ai sai dar nu uita de Creator. Caci in orice clipa uitam de Dumnezeu sau Ii intoarcem spatele, tot in aceeasi clipa ciuntim din noi, ne facem noua rau, ne intoarcem spatele noua si stirbim din putina bunatate cu care tot Dumnezeu ne-a inzestrat.

• « Inapoi
• Inainte »