19.URA

• « Inapoi
• Inainte »

Multe animale sunt feroce, viclene, crude, dar ele nu sunt capabile sa urasca asa cum o face omul. La un moment dat, ura are o asa mare subtirime incat pare ca desfiinteaza granita dintre ea si opusul ei - iubirea. Nu e mai putin adevarat ca ura apartine unei lumi dinamice, cum este si cea a Internetului. Prin urmare, ura are o mare forta propulsoare.

Spiritele si constiintele se amalgameaza la comanda "ura!", in timp ce dragostea ordoneaza spiritele si constiinta.

Lumea Internetului parca e facuta pentru ura. La adapostul anonimatului, asigurat de o porecla sau un nick-name, se fac schimburi rapide de idei si de opinii si, insutit mai repede decat in lumea reala, se leaga, dar se si dezleaga prietenii. E drept, Internetul are viteza ametitoare, cu care iti gasesti un asa zis prieten, dar tot el are dezavantajul ca-ti ofera cantitativ iar nu calitativ.

Cu ochiul liber se poate distinge personalitatea celui cu care vorbesti, felul lui de a fi, unii pot vedea si trasaturile interioare, dar pe Internet, unde contactul este fragil - prin intermediul pozelor, web-cam-urilor sau al corespondentei de toate genurile -, se ramane la un nivel de comunicare material, interesat si grosier.

Oamenii parca sunt facuti pentru ura in aceasta lume virtuala. Caci uneori iubirea cea mai fierbinte poarta in ea germenele unei teribile izbucniri de ura. Te miri cum defectele unui om de geniu le consideri adevarate eclipse de soare, in timp ce lipsurile multe ale altui om le tolerezi, spunand ca sunt neputinte firesti. In primul caz imbraci valoarea cu ura si in al doilea acoperi non-valoarea cu dragoste. S-au vazut, deseori, relatii de iubire egoiste sau foarte interesate de planul material.

A-ti face un scop din ura, asa cum se intampla in lumea obscura si pestrita a Internetului, este o greseala de proportii. Unii isi fac din ura un scop in sine, un mod de viata. Cei ce urasc rateaza atat intalnirea cu viata, cat si cu Dumnezeu. Ura nu este decat un mod de a aduce jertfa ispititorului, un mod vulgar de a ne hrani ego-ul, de a ne hrani celula patimasa care cere, ca in cazul celor mai crude animale, sange.

Nu vin aici sa propovaduiesc iubirea deplina, caci asta numai Unul, Mantuitorul Hristos, a facut-o desavarsit. Cel mai bine este sa nu avem sentimente de ura, caci desfiintam cu nonsalanta porunca de a ne iubi aproapele.

Iertarea este mai mare decat ura si o circumscrie. Cand ti-ai pierdut calitatea umana de a ierta, poti sa spui adio si faramei de umanitate care a mai ramas in tine.

Lumea Internetului cocheteaza cu ura la tot pasul, si am dat exemple destule despre clevetire, vorbe rele, agresare, furt, substituire de persoane, tradare sau amagire virtuala . Dragostea din lumea virtuala are, de asemenea, caracteristici bizare. Aceasta pentru ca este de multe ori subordonata instinctelor animalice, iar nu chipului si asemanarii cu Dumnezeu, care se afla in noi toti.

Schimbul de replici acide, taioase sau ironice este ceva obisnuit pe Internet. Oamenii stau de multe ori la adapostul unui pseudonim si lanseaza atacuri inselatoare , cu totul uitand ca din veacuri, de cand a intemeiat lumea si pana la sfarsitul veacurilor, Dumnezeu nu a dormit, El nu doarme si nu va dormi vreodata.

Cel ce uraste stapaneste si arta disimularii, caci la inceput, pentru a-si atrage victime, foloseste cuvinte dulci si amagitoare. Schimbarea glasului (tonului, atitudinii) il va vadi pe acesta .

Cele sapte daruri ale Preasfantului si de Viata Facatorului Duh sunt, asa cum se arata la Isaia (11, 2-3), cel al intelegerii, al sfatului, al puterii, al cunostintei, al bunei credinte, al intelepciunii si al temerii de Dumnezeu. Lor li se opun sapte duhuri ale uraciunii, atat de familiare pe Internet: al nemilostivirii, al certarii, al asupririi din mandrie, al risipirii gandurilor, al lepadarii de Dumnezeu, al necredintei si al nestiintei.

Saracia este preferata urii, pentru ca nici o bogatie din lume nu te poate lipi de omul care dusmaneste . La fel, lipsa bogatiei spirituale la multi dintre cei care folosesc Internetul ii va vadi pe acestia, le va arata lacunele. Partea materiala si grosiera, intentiile murdare, viclenia vor iesi la suprafata. Culmea este ca unii ca acestia se aduna, se saluta, se incurajeaza, cum este cazul pe site-urile cu tenta xenofoba, nazista, rasista sau dedicate necuratului. Cand te aduni la un loc cu toti cei din intuneric, oare nu vei fi si tu tot in intuneric?

Chiar de simpatizeaza unii cu altii, fac fan-cluburi si demonstratii, toti acesti nefericiti care se aduna in numele urii vor fi certati de Dumnezeu. Asta pentru ca El este iubirea desavarsita.

Ce sa caute Dumnezeu sau harul Duhului Sfant in locul in care se seamana ura, mai apoi se inmulteste si vin la ea inchinatorii idolatri ai zilelor noastre?

Internetul ne ofera un tablou debusolant de despartiri, distrugeri ale unor casnicii , afronturi adresate de catre necunoscuti, copii agresati, violente s.a.m.d. Dumnezeu ne-a dat din cele mai vechi timpuri dovezi de dragoste care sa tempereze pornirile distrugatoare. Citim in Vechiul Testament despre oameni alesi, despre oameni intelepti, despre familii binecuvantate, despre biruinte la vremuri de ispite - in razboaie, neajunsuri, boli. Racordati la biruitoarea dragoste dumnezeiasca, prin dragoste si credinta, oamenii si-au infrant patimile, relele si neajunsurile.

Expresia cea mai desavarsita a iubirii nemarginite a Dumnezeului Preainalt este actul de Intrupare a Fiului Sau - Mantuitorul Hristos, Care nu a venit cu mandrie sa cucereasca cetati, regate sau ranguri, ci a venit sa cucereasca si sa mantuiasca suflete. Parintele Ceresc ne iubeste pentru ca ni L-a dat noua pe Fiul Sau. Fiul ne iubeste de asemenea desavarsit pentru ca Si-a luat moarte pe Cruce pentru neputintele, pacatele si mantuirea noastra, iar Preasfantul Duh ne iubeste pentru ca este cu noi, cei care L-am primit cu bucurie o data cu Taina Sfantului Botez, invrednicindu-ne cu daruri negraite. Iata trei manifestari ale iubirii totale.

• « Inapoi
• Inainte »