3.CLEVETIREA

• « Inapoi
• Inainte »

"Cel ce a cunoscut mirosul focului ceresc fuge de adunarea oamenilor ca si albina de fum."

Sfantul Ioan Scararul, Scara Raiului

Un el si o ea stau de vorba pe Internet. Scenariul este de acum unul clasic. Cand am intrebat un distins parinte si indrumator spiritual daca discutiile lungi pe Internet constituie un pacat, mi s-a raspuns intr-un mod ciudat, printr-o intrebare: Poti oare cu cineva de sex opus, atunci cand si tineretea isi spune cuvantul, sa vorbesti ore in sir numai chestiuni duhovnicesti?

Marturisesc ca intrebarea asta m-a pus pe ganduri fie si pentru ca raspunsul, de departe, pare a fi unidirectional, adica este imposibil ca intr-o convorbire lunga si nefolositoare sa nu ajungi si la pacat si in special la clevetire. Ori clevetirea asta are niste surori tare negre, cum ar fi limbutia, injuratura, hula, cuvantul desert, barfa, defaimarea, judecata aproapelui, nepasarea, flirtul, zavistia, bancurile, apropourile cu tenta sexuala, rasul nebunesc, cinismul s.a.

Pacatele care ni se par noua mici contribuie decisiv la coborarea sufletelor noastre. Luminat de har, un dumnezeiesc parinte spunea ca mare mirare este cum o corabie mare este miscata incolo si incoace de o carma atat de mica. La fel este si pacatul pe care il facem cu limba, cand defaimam, hulim, viclenim sau judecam, pentru ca-l facem cu cel mai mic dintre organele noastre – limba. Un organ mic care poate scufunda lesne corabia cea mare – trupul –, impreuna cu sufletul. Prin pacat, le ducem pe ambele spre un sfarsit tenebros.

Daca o apa aflata langa un sat de oameni este tulbure, aduce numai boala, nu are pe maluri pic de vegetatie si nu are vietati prin ea care sa misune si sa fie spre hrana, nu se vor ruga, oare, multi ca acea apa sa sece? Asa este si cu vorba lunga - e ca o apa tulbure, ce pare de nestavilit, dar care trebuie starpita, pentru ca nu aduce nici un rod.

Daca moara dintr-un sat face zgomot mare intr-un an plin de roade, zgomotul acela va fi in urechea satenilor cea mai placuta melodie, cantare ingereasca. Dar daca intr-un an cu seceta, moara merge in gol, macina in gol doar dintr-un capriciu al stapanului, zgomotul acela va fi urat de toata suflarea si multi se vor ruga ca mai bine moara sa se darame decat sa le chinuie simtirile.

Clevetirea este rusinoasa, e apa tulbure, e moara care merge in gol, e caruta fara piedica ce aluneca la vale.

Clevetirea este plonjon intr-o apa vijelioasa, e pact cu ispititorul, ruda buna cu barfa si injuratura.

Nu mi-a luat mult sa gasesc peste patru mii de pagini web in limba romana dedicate injuraturilor si nu mai putin de douasprezece mii de site-uri specializate in barfa.

Cel care ne ispiteste si vrea sa ne piarda nu este niciodata multumit cu putin. Adica este amarnica inselare sa zici : "Ei da! Am stat si eu acolo putin de vorba!". Stai de vorba, dar parca ai simti nevoia sa vezi si o poza, parca ai vrea sa auzi si un cantec pe gustul tau si, uite asa, incet te daruiesti cu totul Internetului! Ce e rau aici? Pai, miroase de departe a ispitire diavoleasca, si ca sa va convingeti ca se doreste acapararea simturilor noastre cu totul, haideti sa cercetam cateva noutati in materie de IT.

Ca si cum nu ar fi fost indeajuns ca ne sunt acaparate si dirijate atatea simturi, una dintre cele mai mari firme de echipamente electronice din lume a dat asigurari ca s-a conceput tehnologia prin care utilizatorul jocurilor pe calculator si pe Internet va putea mirosi, gusta si chiar pipai lucrurile cu care intra in contact in lumea virtuala. Va fi creat un dispozitiv prin care informatia va fi transmisa in creier prin ultrasunete, ultrasunete care vor modifica diferite tipare ale zonelor vizate din creier. Ma iertati pentru sinceritate, dar nu cumva modificarea asta, cu care se lauda acesti inovatori de soi, e ruda cu dementa?

Vorbirea ne este dirijata, timpul ne este dirijat, toate cele cinci simturi sunt sclave, si atunci mai putem spune ca Internetul este libertate?

Nu am sa ma feresc sa spun ca sfintii au stiut dinainte caderea generatiei lor, dar si pe cea a generatiilor viitoare. De aceea cuvintele lor ne mustra si acum.

Cuvantul desert este spre pierzanie, clevetirea e pacatul in care se pica asa de repede ca nici nu realizezi cand, cum si de ce l-ai facut. Un pustnic si-a periclitat mantuirea, nevorbind nimic ani de zile, dar dupa ce l-a vizitat un frate mai putin sporit si a vorbit despre un om rau, numai atat a zis pustnicul: "Of, of, of!". La cateva zile, s-a trezit cu ingerul Domnului in chilie: "Frate iubitor al Domnului nostru, m-a trimis Hristos sa te intreb despre omul acela, pentru ca ai aprobat ca e rau, unde sa-l bagam? In iad sau in rai?". Si a disparut ingerul de la fata lui, lasandu-l pe batran in plangere multa.

Aici e tristetea mare, ca unora li se pare ca prin vorba desarta, barfa, hula, defaimare se inalta pe sine . Prapastia este fara fund si singurele leacuri sunt blandetea, iertarea, milostivirea, dreapta judecata, infranarea limbii, paza simturilor, nesemetia, smerenia, mustrarea celui ce te provoaca, vorbirea de bine a dusmanilor, iubirea aproapelui.

Sa nu zicem ca toate acestea sunt utopii, pentru ca si unii dintre sfintii care frumos impodobesc in icoane bisericile ridicate in numele lui Hristos au avut neveste, dar au iubit cu iubirea cea buna, au avut caderi, dar au venit mereu la cararea cea buna, au vorbit cu ai lor, dar au ales vorbirea cea buna, au avut supari, boli, ispite si neputinte, dar au ramas pe calea cea buna.

• « Inapoi
• Inainte »