Sfantul Avraam Staretul

• « Inapoi
• Inainte »

Sfantul Avraam Staretul

Sfantul exilat din Rasarit

praznuit pe 15 iunie (+477)

Sfantul Avraam Staretul, dupa multe ispite in lume, s-a retras in tinutul Auvergne. Si nu fara temei este el comparat, datorita maretiei credintei sale, cu Avraam cel de demult, caruia Dumnezeu i-a zis odata: "Iesi din pamantul tau, din neamul tau (...) si vino in pamantul pe care ti-l voi arata Eu" (Facere 12, 1). Asadar, a parasit nu doar tinutul sau, ci si viata omului vechi, imbracandu-se in omul nou, care a fost alcatuit potrivit voii lui Dumnezeu intru dreptate, sfintenie si adevar. De aceea, cand a fost aflat desavarsit in slujirea Domnului, nu a ezitat, datorita credintei sale, sa caute cele pe care nadajduise ca le va obtine printr-o viata sfanta; si prin el, Facatorul cerului, al marii si al pamantului a binevoit sa lucreze minuni, putine la numar, cu adevarat, dar vrednice de a fi cinstite.

1. Asadar, acest Avraam s-a nascut in apropierea malurilor Eufratului unde, inaintand in slujirea Domnului, a nutrit dorinta de a se indrepta spre pustietatile Egiptului pentru a-i cerceta pe pustnici. Pe cale a fost prins de pagani si pus in lanturi, primind nenumarate lovituri pentru numele lui Hris-tos. A ramas in fiare timp de cinci ani, bucurandu-se in suferinte, pana a fost eliberat de un inger. Dorind sa cerceteze si tinuturile din Apus, a sosit la Clermont si acolo a intemeiat o manastire langa biserica Sfantul Chiriac. Printr-o putere minunata a izgonit demonii, a deschis ochii orbilor si a fost cunoscut ca un mare tamaduitor al multor altor boli.

Astfel, cand a sosit hramul bisericii mai sus mentionate, i-a cerut iconomului sa pregateasca in curte, potrivit obiceiului, paharele pline cu vin pentru inviorarea si intarirea oamenilor care venisera la sarbatoare. Monahul i-a cerut insa iertare, spunand: "Iata, cum vom putea sa-l primim pe episcop impreuna cu ducele si cetatenii si sa mai ramana si pentru noi, cand avem numai patru amfore de vin? Cum veti putea sa-i multumiti pe toti cu atat de putin?" Insa Sfantul Batran i-a raspuns: "Deschide-mi pivnita".

Indeplinindu-i-se cererea, el a intrat si, asemenea unui nou Ilie, si-a inaltat mainile catre cer in rugaciune si cu ochii plini de lacrimi a zis: "O, Doamne, ma rog Tie ca vinul sa nu se imputineze din vase pana ce nu se vor impartasi cu totii din el, din belsug". Si plin fiind de Duhul Sfant, a zis: "Asa a zis Domnul: Vinul nu se va imputina din vase si se va darui cu prisosinta celor care cer dupa nevoie si va mai si ramane ceva".

Si, potrivit cuvantului sau, vinul a fost oferit intregului popor din belsug, care a baut plin de bucurie, si a mai si ramas. De vreme ce iconomul masurase dinainte vasul si observase ca nu erau mai mult de patru palme, a masurat din nou in ziua urmatoare, dupa ce vazuse ce se intamplase si a gasit tot atata vin cat era cu o zi mai inainte.

Astfel s-a descoperit oamenilor virtutea sfantului care, bogat in zile, a murit la o varsta inaintata chiar in manastirea aceea, in care a si fost inmormantat cu cinste. Pe atunci episcop era Sfantul Sidonie, iar duce era Victorius, care stapanea peste sapte orase cu voia regelui got Euric.

Fericitul Sidonie a scris epitaful sfantului, in care vorbeste despre cateva din faptele pe care tocmai le-am istorisit: "Avraam, vrednic esti sa stai alaturi de sfintii pe care nu ma tem sa-i numesc tovarasii tai, de vreme ce au mers mai inainte pe calea pe care si tu ai urmat-o; partas fiind la Slava Mucenicilor, ai primit si intrarea in imparatia Cerurilor. Nascut langa Eufrat, ai indurat pentru Hristos timp de cinci ani grei inchisoarea, lanturile si foamea. Ai fugit de regele cel plin de cruzime al Susei, scapand de unul singur in departatele pustietati ale Apusului. Minunile nascute din sfintenia ta au urmat pasii Mantuitorului: fiind tu insuti un fugar, ai pus pe fuga duhurile rele. Pe oriunde treceau pasii tai, duhurile rele isi strigau infrangerea; glasul celui exilat a poruncit demonilor sa plece departe in pribegie. Toti te cautau si totusi tu nu te-ai lasat prada slavei desarte; cinstea pe care o primeai era aceea care iti aducea cele mai grele poveri. Te-ai ferit de zarva din Roma si Bizant si de zidurile orasului pe care razboinicul Titus le-a spart (Ierusalim). Nici Alexandria nu te-a tinut, si nici Antiohia; ai respins Byrsa (Cartagina), faimosul pamant natal al lui Dido. Ai dispretuit tinuturile populate ale Ravennei aflate langa mlastini si orasul care-si trage numele de la porcul spinos (Milan). Dar ti-a placut acest coltisor de pamant, acest refugiu saracacios, aceasta coliba acoperita cu stuf. Aici I-ai inaltat un lacas sfant lui Dumnezeu, tu care aveai deja trupul, templu al Sau. Aici s-au incheiat calatoriile tale, aici, cursul vietii; acum nevointele tale sunt rasplatite printr-o dubla cununa. Acum stai in rai printre miile de sfinti, impreuna cu Avraam care este prietenul tau, cel impreuna-calator cu tine. Acum ai intrat in pamantul tau, de unde a fost izgonit Adam; acum iti ramane calea libera spre izvoarele raurilor din tinutul natal".

Mai multi oameni bolnavi de friguri s-au vindecat la mormantul sfantului Avraam, tamaduindu-se prin ajutor ceresc.

• « Inapoi
• Inainte »