Sfantul Eparhie

• « Inapoi
• Inainte »

Sfantul Eparhie

praznuit pe 1 iulie (+581)

Sfantul Eparhie, pustnicul din Angouleme, a fost un om de mare sfintenie, iar Dumnezeu a savarsit nenumarate minuni prin el. La inceput locuia in tinutul Perigueux, dar dupa convertirea si hirotonirea sa ca preot, s-a dus la Angouleme si si-a construit acolo o chilie. A strans laolalta in jurul sau cativa monahi, iar el isi petrecea timpul in rugaciune neincetata. Ori de cate ori i se oferea aur sau argint il folosea pentru ajutorarea celor saraci sau pentru a-i elibera pe cei din inchisori. Cat timp a trait, nu a copt paine in chilia sa, pentru ca, atunci cand avea nevoie, primea de la cei care veneau acolo pentru rugaciune. Sfantul Eparhie a ajutat la eliberarea unui numar foarte mare de prizonieri, folosindu-se de milostenia si darurile credinciosilor. Facand semnul Crucii peste bube, scotea rautatea din ele; prin rugaciune izgonea duhurile rele din trupurile celor stapaniti de ele, iar de multe ori ii convingea pe judecatori sa-i ierte pe cei acuzati, mai mult cu duhul blandetii si cu dragoste, decat prin interventii violente. ii ruga cu atata iubire, incat atunci cand le cerea sa fie indulgenti, pur si simplu nu-i puteau refuza nimic.
Odata a fost adus un om pentru a fi spanzurat pentru furt. Era un criminal de drept comun, cunoscut printre localnici ca fiind vinovat de multe rautati si jafuri. Auzind despre acestea, Sfantul Eparhie a trimis pe unii dintre monahii sai la contele care judeca sa-l roage sa-i crute viata omului, oricat de vinovat ar fi fost. Multimile au inceput sa manifeste impotrivire: daca acest om va fi eliberat, ei se vor rascula; ar fi sfarsitul legii si al ordinii in tinut si contele si-ar pierde toata autoritatea. Asadar, era imposibil sa-l elibereze. Vinovatul a fost supus torturilor, fiind tras pe roata, batut cu vergi si maciuci si condamnat la spanzuratoare. Monahul s-a intors si l-a instiintat cu tristete pe Sfantul Eparhie de toate acestea. "in-toarce-te, i-a zis. Nu te apropia prea mult de locul spanzuratorii, ci stai prin preajma. in bunatatea Sa plina de iubire, Domnul imi va darui aceasta fiinta-prietena pe care omul a refuzat sa mi-o predea. Cand il vei vedea cazut, ridica-l si adumi-l la manastire". Monahul a plecat, precum i s-a spus. Sfantul a ingenuncheat atunci la rugaciune si s-a rugat lui Dumnezeu timp indelungat, tanguindu-se de parca el insusi ar fi savarsit nelegiuirile. Prin puterea rugaciunii, furca spanzuratorii a cazut, streangul s-a rupt, iar spanzuratul a cazut la pamant. Monahul l-a ridicat si i-a adus viu si nevatamat la staret, care a multumit Domnului. Apoi l-a chemat pe conte si i-a zis: "Iubitul meu fiu, a inceput el, intotdeauna ai ascultat cu bunavointa la cele pe care ti le-am spus. De ce ai fost astazi de neinduplecat, incat ai refuzat sa-l ierti pe omul a carui viata ti-am cerut-o spre a fi salvata?" Contele a raspuns: "Sunt gata sa te ascult in toata vremea, sfintite preot, dar astazi multimea s-a rasculat si nu am putut face ce m-ai rugat, pentru ca as fi produs tulburare". "Tu nu m-ai ascultat, a raspuns Eparhie, dar Dumnezeu a binevoit s-o faca. L-a readus la viata pe omul pe care l-ai predat spanzuratorii. Iata-l aici, stand in picioare, nevatamat". Cand Eparhie spunea aceasta, condamnatul s-a aruncat la picioarele contelui, care a ramas incremenit cand l-a vazut inca in viata pe cel pe care-l vazuse spanzurat. Aceasta intamplare mi-a fost relatata de contele insusi.

Eparhie a savarsit multe alte lucruri pe care nu le pot relata aici din lipsa de spatiu. Dupa ce a pustnicit timp de 44 de ani, s-a imbolnavit de friguri si a murit. A fost scos din chilia s si ingropat. O mare multime de oameni pe care-i eliberase de la condamnarea data de lege, precum am spus, au participat in procesiune la ingroparea sa.

• « Inapoi
• Inainte »