Sfantul Hospiciu

• « Inapoi
• Inainte »

Sfantul Hospiciu

praznuit pe 21 mai

In apropierea orasului Nisa locuia un pustnic numit Hospiciu. Era un mare nevoitor, care avea rasucite in jurul trupului lanturi de fier, peste care purta o haina de ascet. Nu manca nimic altceva decat putina paine uscata si cateva curmale. In perioada Postului Mare se hranea cu radacinile unor ierburi egiptene, pe care i le aduceau negutatorii. Sihastrii le pretuiau foarte mult. Mai intai consuma apa in care erau fierte, iar apoi manca ierburile. Dumnezeu a binevoit sa lucreze minuni extraordinare prin Hospiciu. Odata, Duhul Sfant i-a descoperit venirea longobarzilor in Galia. El prorocise acestea: "Longobarzii vor invada Galia si vor distruge sapte orase, fiindca faradelegile acestora s-au marit foarte in ochii Domnului. Nimeni din aceste orase nu-L cunoaste pe Dumnezeu, nimeni nu-L cauta, nimeni nu savarseste binele, pentru a potoli mania lui Dumnezeu. intregul popor este lipsit de credinta, dedat sperjurului, aplecat spre hotii, grabnic spre ucidere, si nici un fel de dreptate nu iese la iveala in mijlocul lor. Nu dau milostenie, nu-i hranesc pe cei flamanzi, nu-i imbraca pe cei goi; nici un fel de ospitalitate nu se arata acolo strainilor si nici hrana indeajuns nu dau. Astfel ca nenorocirea se apropie de acesti oameni. Asadar va spun: adunati-va tot avutul la un loc dincoace de ziduri, pentru ca altfel longobarzii il vor lua. Aparati-va si fortificati-va in cele mai sigure locuri pe care le gasiti".

Toti oamenii au ramas mirati de cuvintele lui Hospiciu. Si-au luat ramas bun de la el si s-au grabit spre case, fiind foarte tulburati. Apoi le-a vorbit monahilor sai, zicand: "Parasiti degraba acest loc si luati tot ceea ce aveti cu voi. Oamenii despre care v-am vorbit deja se apropie". "Nu te putem parasi, sfinte parinte", au raspuns ei. "Nu va temeti pentru mine, a spus el, ma vor rani, este adevarat, dar nu ma vor ucide". Monahii s-au risipit, iar longobarzii si-au facut aparitia. Au distrus tot ce nu au putut lua cu ei si in cele din urma au ajuns in locul in care sfantul lui Dumnezeu se nevoia. El li s-a aratat printr-o ferestruica a turnului in care statea. Dand ocol imprejurul turnului, nu au putut afla o intrare prin care sa poata ajunge la el. Doi dintre ei s-au catarat pe turn si au facut o gaura in acoperis. Vazandu-l pe Hospiciu legat cu lanturi si purtand o haina aspra, au strigat: "Acesta este un criminal! Trebuie sa fi omorat pe cineva. De aceea are lanturi legate in jurul trupului". Dupa ce a fost chemat un talmaci, l-au intrebat pe Hospiciu ce facuse pentru a merita o asemenea pedeapsa. Sfantul a marturisit ca savarsise crime si ca era vinovat de toate faradelegile cunoscute. Unul dintre longobarzi si-a scos sabia si se pregatea sa-i taie capul zavoratului.

Cand voia sa dea lovitura, mana sa dreapta i-a intepenit in vazduh si nu a mai putut sa o aduca pe langa corp. A scapat sabia, care a cazut pe pamant. Vazand aceasta, tovarasii sai au scos un tipat puternic, rugandu-l pe sfant sa le spuna ce ar trebui sa faca sa i-o indrepte. Hospiciu a facut semnul Crucii peste bratul ostasului si acesta a revenit la starea initiala. Barbatul s-a convertit pe loc, i-a fost tuns parul capului si a devenit unul dintre calugarii cei mai credinciosi ai lui Hospiciu. Doi dintre conducatorii longobarzilor, care au dat ascultare cuvintelor sfantului, s-au intors in tinutul lor vii si nevatamati. Ceilalti, care nu au facut decat sa ia in batjocura avertismentele sale, au murit in Provence de moarte napraznica. Multi dintre ei au fost luati in stapanire de demoni si strigau intruna: "Sfinte, preafericite om, de ce ne chinuiesti astfel si ne arzi?" El insa si-a intins mainile peste ei si i-a tamaduit.

Mai tarziu a fost adusa la Hospiciu o femeie care, dupa cum afirma ea, era stapanita de trei demoni. Sfantul si-a pus mana peste ea si a binecuvantat-o, ungandu-i fruntea in chipul Crucii cu ulei sfintit. Diavolii au fost izgoniti, iar femeia a plecat vindecata. Prin binecuvantarea sa, Sfantul a vindecat si o alta fata care era asuprita de un duh necurat.

Apropiindu-i-se vremea mortii, Hospiciu l-a chemat la el pe staretul manastirii si i-a zis: "Aduceti o ranga si spargeti zidul si trimiteti vestitori la episcopul din orasul Nisa, ca sa vina si sa ma ingroape. Peste trei zile voi pleca din aceasta lume si voi merge la odihna ce mi-a fost harazita si pe care Domnul mi-a fagaduit-o". Dupa ce Hospiciu a spus acestea, staretul manastirii si-a trimis oamenii la episcopul Nisei pentru a-i da de veste. intre timp, un om pe nume Crescens a venit la fereastra. Cand a vazut lanturile infasurate in jurul trupului lui Hospiciu, care, viu fiind, avea viermi pe el, a intrebat: "Parintele meu, cum poti indura asemenea chinuri ingrozitoare?" Hospiciu i-a raspuns: "Cel in al Carui nume indur aceste suferinte imi daruieste alinare. iti spun tie, ma voi elibera de aceste lanturi si voi merge la odihna mea". in cea de-a treia zi si-a dat jos lanturile care erau legate de jur imprejurul sau si a ingenuncheat la rugaciune.

Dupa ce s-a rugat si a varsat lacrimi vreme indelungata, s-a asezat pe o lavita, si-a intins picioarele, a inaltat mainile spre cer. I-a multumit Domnului si asa si-a dat duhul. Toti viermii care mancasera din madulare sale sfintite au disparut de indata. Episcopul Austadie a sosit si a depus trupul sfantului in mormant. Eu am auzit toate acestea din gura surdului si mutului care, precum v-am spus, a fost tamaduit de Sfantul Hospiciu. Acest om mi-a spus multe alte istorisiri legate de minunile savarsite de Sfant, insa am ales sa nu le pun pe hartie, fiindca am auzit ca viata sa a fost scrisa si de altii.

• « Inapoi
• Inainte »