Fiecare om are de dus o cruce: unii mai grea, altii mai usoara. De retinut faptul ca aceia care au crucea mai grea sunt mai puternici, ceea ce inseamna ca fiecaruia i se da spre purtare o cruce pe masura posibilitatilor lui. Dar atunci cand crucea devine insuportabila, Dumnezeu nu intarzie sa dea ajutorul Sau, asa cum Simon l-a ajutat pe Hristos.

Asadar putem spune ca fiecare om este ajutat de catre ceilalti in mod providential. De cate ori nu spune omul in viata sa „Doamne, nu mai pot!”, impovarat fiind de greutatea crucii sale. Atunci Dumnezeu intervine si ii da omului acel suflu de putere; omul se ridica, isi ia crucea si merge mai departe.

Jertfa de pe Golgota, ca orice jertfa facuta pentru un ideal, a capatat atunci, in clipa trista a rastignirii, autoritatea si valoarea fortei creatoare a dumnezeirii insesi. De aceea, totdeauna, orice fapta mareata, menita sa inalte omenirea pe culmile desavarsirii si ale sfinteniei se incheaga numai din sacrificiu. Exemplul adevaratei jertfe creatoare este, pe de o parte, cel al Tatalui Ceresc, Care din iubire a trimis pe Fiul Sau in lume, iar pe de alta parte, cel al Fiului Care a urcat pe drumul Golgotei pentru izbavirea noastra a oamenilor… O astfel de jertfa nu are egal in lume.

Pana la sfarsitul veacurilor, crestinii vor pomeni cu evlavie si cu sufletele cernite tot ce s a petrecut in aceasta zi, caci Crucea de pe Golgota este semnul biruintei vietii asupra mortii, Hristos inviind a treia zi din mormant, rupand legaturile mortii si vestind vesnica primavara a invierii noastre celei de a pururi.

Crestinii marturisesc insemnatatea Sfintei Cruci pentru mantuire, inchinandu se in timpul rugaciunii. Dupa cum proorocul David isi inalta mainile la rugaciune (Psalmul 140, 2), tot asa crestinii se roaga in tot locul „…ridicandu si mainile sfinte, fara de manie si fara sovaire” (I Timotei 2, 8). Pe fetele crestinilor, crucea este pecetea lui Dumnezeu despre care vorbea profetul Iezechiel: „Insemneaza cu semnul crucii pe frunte pe oamenii care gem si plang din cauza multor ticalosii…”

Cinstind semnul Sfintei Cruci si insemnandu-l pe fata sa, crestinul marturiseste pe Hristos (Matei 10, 32) si se straduieste sa poarte in inima si in viata sa crucea duhovniceasca despre care ne spune Mantuitorul: „Oricine voieste sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa si ia crucea si sa mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34).

Cinstirea Crucii lui Hristos a trecut la orice cruce care ne aminteste de jertfa Sa mantuitoare pentru noi; ca „semn de mantuire”, cum a fost sarpele de arama inaltat de Moise in pustie, ce inchipuia Crucea Domnului (Ioan 3, 14).

Crucea este semn de mantuire (Psalmul 59, 4), steag inaltat peste neamuri (Isaia 62, 10), este semnul Fiului Omului care se va arata pe cer la a doua venire a Sa (Matei 24, 30).

Din pacate, omul mileniului al III-lea nu mai are bunavointa, credinta si rabdarea de a purta crucea lui Hristos, ci poarta mai degraba, uneori, cu atata staruinta si osteneala cruci faurite de catre oameni sub asistenta neobosita a diavolului. Si aceste cruci sunt: orbirea morala, egoismul, invidia, indiferenta, violenta, minciuna, ura, disperarea dusa pana la sinucidere.

Asadar, daca povara crucii tale a devenit insuportabila, daca nu mai ai solutii la problemele tale, daca ai cazut ridica-te, iar daca nu mai poti sa te ridici cere ajutor Mantuitorului: “Doamne, Iisuse Hristoase ajuta-ma sa ma ridic , nu mai pot!”.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!

Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Crucea si Invierea lui Hristos
  Publicat in : Dogma
• Crucea, chipul in care Hristos isi imbratiseaza in Iubire creatia
  Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
• Crucea Sfantului Andrei
  Publicat in : Sfantul Apostol Andrei