Pentru ca sa se mantuiasca, sa ajunga la sfintenie si la fericire, credinciosii din orice religie se roaga. De regula, in rugaciune ei cauta si afla mangaiere, tarie morala, pace, liniste, evlavie, mantuire.

Invatati de Mantuitorul, de Sfintii Apostoli si de Sfintii Parinti, crestinii se roaga "cu pace", drepti, in genunchi si, rareori, prosternati cu fata la pamant. Dar totdeauna, intr-o stare care produce respect, liniste, cucernicie, tacere.

Unii dintre eretici au adus si in privinta rugaciunii noutati care tulbura sufletele in loc sa le linisteasca; sminteli care denota stari mai mult bolnavicioase decat sanatoase si infatisari care trezesc cel mai adesea mila si compatimire, iar uneori chiar batjocuri si scarba, in loc de liniste si evlavie.

Astfel, ne-a fost dat sa vedem oameni care se roaga adormiti (? ! ?) si oameni care se roaga tremurand, trantindu-se la pamant si bolborosind cuvinte neintelese, „in limbi", cu motivarea ca asa-i invata Duhul Sfant. Si Duhul Sfant ii invata nu numai sa se roage (spun ei), ci le da si tot feluri de „daruri", de auzire, vedere (vedenii), tamaduiri si alte minuni, de care nu se invrednicesc decat cei alesi de Dumnezeu. in stare de adormire - cu ochii inchisi, vorbesc si se roaga ceasuri intregi, tremura zguduiti (pretind ei) de Duhul Sfant si in chipul acesta trezesc mirare si ras la unii, revolta si ingrijorare la altii. Astfel de rugatori se numesc "crestini apostolici", „penticostali", „spirituali".

Dar bine, fratilor, asa s-au rugat Apostolii ? Cu astfel de semne s-a raspandit Evanghelia si s-a intarit Biserica ? Asa ne-a invatat Mantuitorul sa ne rugam ? Prin „daruri" ca acestea s-au atras la Dumnezeu si la lumina mantuirii neamurile pagane ?

O mama, care pretindea ca are darul rugaciunii adormite, se plangea preotului ca fiul ei nu poate fi atras la credinta. Cum sa vina la o astfel de credinta un om sanatos la minte, cand numai bolnavii psihic se pot multumi cu un astfel de cult religios ?

- Vino cu noi la biserica, a zis un preot catre o femeie care pretindea ca are darul vorbirii in limbi!

- Nu vin, ca noi avem alt-Dumnezeu, a raspuns ea. Tot semn de stricare la minte, caci oricat ar fi de dezbinati credinciosii in confesiuni si secte, chiar cei mai inversunati eretici recunosc ca toti avem unul si acelasi Dumnezeu.

Un barbat de stat, afland intr-un sat o adunare de tremuratori, s-a dus in mijlocul lor si, vazand ce stari bolnavicioase denota religiozitatea lor, nu s-a adresat preotilor sa-i lumineze, ci medicilor, ca sa-i trateze ca pe niste bolnavi psihic.

Exemple de acestea sunt multe. Din ele vedem la ce decadere si imbolnavire a mintii duc eresurile si ereticii. Nu-i vorba de cuvintele Scripturii, cu care incearca sa-si indreptateasca pretinsele adormiri, tremurari si vorbiri in limbi ca daruri ale Duhului Sfant, ci e vorba de oameni bolnavi, care sporesc mai mult necredinta si defaimarea Evangheliei, decat intarirea credintei si a Bisericii. Astfel de bolnavi trebuie tratati ca atare, fie barbati, fie femei.

Sfanta Scriptura spune femeilor „sa taca in biserica" (I Cor. 14, 34-35), iar barbatilor sa nu spuna cuvinte neintelese, ca sa nu fie socotiti „oameni care vorbesc in vant" si „nebuni" (I Cor. 14, 9, 23). De la Apostolul Pavel pana astazi Biserica tine regula cea buna si folositoare, precum e scris: „in Biserica vreau mai bine sa rostesc cinci cuvinte cu inteles, ca sa invat si pe altii, decat zece mii de cuvinte in limbi" neintelese, bolborosite (I Cor. 14, 19).

Nici vorbirea in limbi si nici rugaciunile in stare de adormire nu sunt cerinte de mantuire, ci numai semne de inselare. Ca sa-ti mantuiesti sufletul, nu ti se cere sa faci nici minuni si nici proorociri; nu ti se cere sa vorbesti in limbi neintelese, nici sa ai vedenii. Sfintenia nu consta nici in bolborosiri, nici in adormiri. Nici un sfant nu a fost canonizat (inscris in calendar) numai pentru minuni, vedenii sau vorbiri in limbi. Minuni (false, bineinteles) fac si diavolii: iau chip de ingeri (II Cor. 11,14) si ispitesc pe Mantuitorul folosind cuvinte biblice (Mt. 4,1-10).

In scopul mantuirii, Biserica are in cultul ei rugaciuni consfintite, care se rostesc linistit, frumos, cu privirea in minte, cu mintea in inima si cu inima la Dumnezeu. Nu din trambite, nici din tobe, nici din alte instrumente, ci din suflet, ca nu chimvalele sunt chemate sa se roage in locul nostru.

A nu asculta de Biserica si a nu mai primi aceste rugaciuni mantuitoare inseamna a cadea in eresuri pierzatoare (II Pt. 2, 1), intre "pagani" si „vamesi" (Mt. 18,17). Si mai inseamna a dovedi stari sufletesti nesanatoase, nefiresti si de plans, ca orice stari de boala trupeasca si de mizerie sufleteasca, pe care in numele sanatatii si al Evangheliei manturii Biserica noastra le demasca si, cu ajutorul lui Dumnezeu, lupta sa le vindece.

Parintele Ilarion Felea
 

.

• Mantuire si comuniune
  Publicat in : Dogma
• Autorii duhovnicesti: mantuire, asceza si indumnezeire
  Publicat in : Editoriale
• Cuvinte de mantuire
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
• Invatatura Sfantului Atanasie cel Mare despre mantuire
  Publicat in : Credinta
• Rugaciune pentru mantuire
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe