Cugetand la sfintenie si la modul cum se mai poate ajunge in zilele noastre la desavarsire, inevitabil se naste in mintea noastra dilema: sfantul este mai curand, calugar sau mirean?

Prin urmare, ne punem firesc intrebarile: Numai rugaciunea multa si doar asceza, cu fapte mai putine dau sfintenie sau si faptele cele multe si bune, dimpreuna cu rugaciunea mai putina poate sa conduca pe om tot acolo, la sfintenie?

Doar ostenelile duhovnicesti, ascultarea, infranarea si castitatea sunt garantii ale unei vieti de sfant sau si ostenelile parintilor cu multi copii sau cu serviciu greu de tot, dimpreuna cu o credinta dreapta si cu multe faceri de bine indreptate spre oameni pot sa constituie argumente si marturii ale unei vieti autentice de crestin?

Exista cumva un fatalism nenorocit al celor care traiesc in lume, care obstructioneaza, ingradeste si opreste aspiratia mirenilor spre o viata sfanta? Exista vreo institutie bisericeasca sau laica care ar putea sa se pronunte categoric in aceasta privinta? Cred ca nu! Cu siguranta ca nu!

Lumea este si buna si rea si frumoasa si urata, dupa cum este si omul. "Pentru cei curati toate sunt curate" (Tit 1,15). Apoi, lumea este locul unde traim si unde murim. Manastirea este si ea undeva in lume, dar acolo pentru monah "lumea a murit si el a murit pentru lume". Statutul de cetateni ai acestei lumi il are fiecare, sfinti sau pacatosi, monahi sau mireni; cu totii ne nastem in aceasta lume, apartinem lumii si suntem din lume, acolo unde sunt si oamenii. Si Dumnezeu a venit in lume, la oamenii din lume si le-a zis: "dati Cezarului cele ce sunt ale Cezarului si lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Matei 22,21) si nu erau manastiri si calugari pe atunci.

Prin urmare, ne putem mantui fiind in lume, ne putem mantui si fugind de ea.

Ambele variante sunt viabile in sensul acesta, ambele cai pot duce pe om la sfintenie. De fapt, cele doua carari sunt cei doi versanti ai Taborului, ai muntelui transfigurarii, ai luminii dumnezeiesti de care se pot, prin viata sfanta, impartasi atat mireanul, cat si calugarul.

Deci... si ...si ...

Am putea sa ne intrebam in continuare. Ce are valoare pe aceasta lume? Un suflet de aur sau doar bunele obiceiuri ale unui om pretins virtuos? Poate aurul aruncat in noroi, o vreme, sa devina tinichea sau poate o tinichea slefuita cu diamante sa devina vreodata metal pretios?

Care este virtutea cea mai mare dintre toate virtutile si care este un suflet mai nobil, mai frumos? Cel care iubeste si arde in iubirea lui fata de oameni si deopotriva si fata de Dumnezeu ori cel care iubeste pe Dumnezeu si fuge de oameni, considerandu-i pe toti niste pacatosi?

Ce alegem? Iubirea sau postul, bunatatea sau asceza, castitatea sau familia, rugaciunea sau facerea de bine?

Bineinteles ca, nu trebuie sa punem intre aceste virtuti... sau ...sau, ci ...si...si... Si unii si altii, si unele si altele...

Pana la urma este cum s-a spus: "decat calugar cu gandul la lume, mai bine mirean cu gandul la calugarie". Mai bine un mirean cu viata de crestin, decat un monah cu viata de mirean.

In lume sunt ispite la tot pasul, toate simturile sunt imboldite spre pacat, aici esti asaltat permanent de duhuri si de rautatile omenesti.

Intr-adevar, diavolul, lumea si trupul, cei trei dusmani ai mantuirii omului in lume sunt inarmati pana-n dinti. Dusmani veritabili. Asa ca cine le tine piept in lupta aceasta deschisa este un crestin tare in virtute si caracter.

Fuga din lume, ca orice alta fuga este rusinoasa, dar sanatoasa. Pentru cei slabi este o optiune. Mai bine la adapost decat expus. Desi, virtutile nu se pun la "naftalina", ci in razboi se arata vitejia.

Afara doar de prejudecatile noastre! Suntem obisnuiti sa credem ca, marea majoritate a sfintilor sunt monahi, pustnici, sihastri, oricum cei care apartin cinului monahal.

Chiar daca sunt foarte multi din aceasta tagma, acest rationament este cu totul si cu totul fals! Hagiografia marturiseste cu dovezi clare si cu date precis biografice, ca au fost o multime de sfinti care erau mireni, avand familii, sotii, copii si dregatorii lumesti. O sumedenie de sfinti militari, de mucenici si mucenite care traiau in lume si-au primit cununa muceniciei fiind mireni dreptmaritori.

Sfintii nu sunt fiinte coborate din cer, venite pe lume in chip supranatural, care au fost nascuti din parinti sfinti. Multi provin si din familii unde doar unul din parinti era credincios, celalalt fiind pagan. Sa ne amintim de multe sfinte mucenite care au fost omorate chiar de tatal lor: Sf. Ecaterina, Sf. Iuliana, Sf. Filofteea, etc.

Sa mai spunem ca, sfintii nu au fost oameni fara pacate sau vreun fel de oameni desavarsiti din nastere sau cu o viata impecabila de la inceput pana la sfarsit.

Multi, foarte multi sfinti au fost mai intai oameni pacatosi, cu probleme de moralitate in prima parte a vietii lor, cu caderi si cu patimi, insa prin pocainta si lacrimi, prin schimbarea totala a modului de viata au dobandit iertare si chiar sfintenie, in cele din urma.

Este cazul sfintelor care au fost mai inainte desfranate sau a unor sfinti care au avut astfel de caderi sau altfel de pacate lumesti in viata lor: Maria Magdalena, Maria Egipteanca, Pelaghia, Thaisia. Unii au ajuns cuviosi: Sf. Ciprian, Sf. Siluan Atonitul, Cuv. Serafim Rose și altii ...unii au devenit mari teologi: Fer. Augustin, Francisc de Assisi, altii au fost domnitori si ctitori de lacasuri sfinte, Stefan cel Mare si Sfant, altii au fost martiri, mucenici...

Lista de sfinti e lunga, dintre cei care n-au au fost de la inceput oameni virtuosi, cu credinta puternica in Dumnezeu si cu o viata exemplara de la un capat la altul, iar argumentele, care pledeaza in favoarea sfinteniei dobandite ulterior unei vieti pacatoase, sunt numeroase.

Aceste caderi si pacate ale lor din prima parte a vietii, dar si pacatele pe care le-au savarsit dupa momentul convertirii NU au fost impedimente in calea dobandirii sfinteniei. Pesemne, au patruns in calendarul crestin multi dintre cei care au fost o vreme pacatosi. Aceasta-i puterea sfintitoare a Bisericii; bunaoara, in toate veacurile, in toate neamurile, in toate partile lumii, in Biserica s-au nascut sfinti, ea este o gradina care rodeste florile sfinteniei.

Biserica lui Hristos a fost, este si va fi pana la sfarsitul veacurilor: fabrica de sfinti. In uzinele Duhului Sfant sunt plamaditi sfinti si sfinte din toate categoriile de oameni, cu vieti si profile morale dintre cele mai diferite.

Crestinismul are pe firmamentul sau "stele care se deosebesc in stralucirea lor", o diversitate de vieti de sfinti, cu nume si fara nume, cu chip si fara chip, cu moaste si fara moaste. Dumnezeu ii stie pe fiecare, mireni sau monahi, fecioare sau femei maritate, cu familie sau fara, mame sau maici, calugari sau dreptmaritori, ei toti fac parte din marea familie a crestinilor, de "neam sfant si popor ales". Barbati sau femei, tineri sau varstnici, sfintenia nu are varsta, nu este cu barba sau fara barba, cu haina neagra sau cu haina colorata; oricum ar fi pe dinafara, Dumnezeu ii cunoaste pe dinauntru, ei sunt "prietenii si casnicii Lui", plini de virtute, de iubire si de fapte bune.

Dumnezeu poate face sfinti intr-o clipa din oricare om care se intoarce de la pacat la virtute si care vrea sa-si schimbe viata cu adevarat. Intr-o clipa se poate castiga mila divina si intr-o clipa se poate pierde totul.

"Intru acelea in care te gaseste moartea intru acelea vei fi judecat". Te gaseste sfant, treci la sfinti, te-a gasit pacatos, treci la pacatosi. In viata de Dincolo, fiecare se duce in ceata si la locul care si-l pregateste de Aici.

"Privegheati si va rugati ca nu stiti ziua si ceasul cand va veni Fiul Omului !" (Matei cap.24), "Fericiti cei pe care venind Stapanul ii va afla priveghind !" (Luca 12,37), "Lucrati cu frica si cu cutremur la mantuirea voastra !" (Filipeni 2,12) ; toate acestea sunt doar cateva din indemnurile evanghelice la trezvie si lucrare, nu la somn si culcare pe o ureche cu gandul ca voi avea timp de pocainta la batranete. Mare amagire si ispita este gandul acesta al amanarii!

"De dimineata pana seara, de va voi omul, poate sa se mantuiasca", zicea un parinte din Pateric. Da, dar nu stie nimeni, daca va avea sansa aceasta ori ba...Nu traim prin exceptii, ci prin reguli!

Ce-i drept, unii s-au izbavit de iadul cel vesnic, doar cu 2,3 ore de pocainta, altii cu o batista de lacrimi si-au spalat toate pacatele, altii doar cu o marturisire deplina au primit dezlegarea datoriilor...

Dumnezeu nu se impiedica de doua sau trei pacate ori de o patima sau alta, astfel incat pentru aceste caderi dintr-o viata de om, sa nu mai poata oferi sfintenie unui suflet de crestin.

Nu sunt cateva pacate omenesti impedimente la canonizare; Poate doar pentru noi oamenii, care avem o gramada de prejudecati sau care suntem partinitori, rigizi, canonisti, tipicari si habotnici.

Este clar ca, fiecare trage flacara pe turta lui, daca-i monah o sa zica ca sfintii sunt mai toti monahi, daca-i mirean va gasi suficiente marturii din vietile sfintilor in favoarea acestora.

Dincolo de subiectivismele de casta, de cin, de breasla, de "partid", trebuie sa recunoastem ca, sfintenia nu are si nu a avut vreodata "culoare politica", sfintii nu apartin unei etnii, unui cin, unei bresle, uneia sau alteia din categoriile enuntate mai sus.

Sfintenia nu are margini, limite, nu poate fi cuprinsa intr-o definitie de manual dogmatic, nu exista un sablon strict dupa care un Sinod sa o masoare dupa anumite dimensiuni de perfectiune in plan moral, spiritual de genul: 90-60-90, cumva.

Desigur, exista anumite criterii de canonizare, insa nu trebuie sa uitam ca si cei care fac parte din comisiile de canonizare sunt oameni, multi dintre ei calugari si nu sunt toti niste sfinti dintre cei care decid ca, cutare sau cutare om a fost sau nu sfant.

Dumnezeu este Cel care scoate la lumina o viata de sfant si inspira spre o atare decizie, precum si evlavia populara care recunoaste acest lucru prin minunile care s-au facut sau alte semne ale sfinteniei.

Insa foarte multi sfinti nu au facut minuni in viata lor; viata lor a fost minunata, dar nu au savarsit minuni toti.

De aceea, nu doar acest criteriu este cel care singur poate sa marturiseasca despre sfintenie.

Unii sfinti nu au putrezit, iar sfintele lor moaste dau marturie a sfinteniei lor, insa au fost foarte multi alti sfinti despre care nu se poate spune acest lucru.

Au fost si sfinti care au fost mai inainte talhari, altii au ucis, altii au purtat razboaie, altii au avut mai multe neveste, altii au fost desfranati, mai inainte, altii au fost vrajitori, altii inchinatori la idoli, altii au fost pagani, prigonitori ai crestinilor, altii s-au lepadat de Hristos si iarasi au revenit la credinta...

Noi oamenii gandim si judecam omeneste, Dumnezeu gandeste si judeca dumnezeieste si fara poticnire si fara partinire.

Noi uitam adesea, ca Dumnezeu iarta mult mai usor decat iertam noi oamenii, ca El poate sa aduca "o speranta acolo unde nu mai este nici o speranta si sa inveteze ori sa gaseasca o cale in imposibil" (Sf. Grigorie de Nazianz).

Noi uitam ca, Dumnezeu poate oricate voieste si "nimic nu este cu neputinta la Dumnezeu" (Luca 1, 37), El poate "si din pietre sa faca fiii lui Avraam" (Luca 3,8 ) si din oameni pacatosi sa faca sfinti cu adevarat.

Sunt foarte multe idei preconcepute si "calugarisme" in judecatile si prejudecatile omenesti.

E buna randuiala bisericeasca; Sf. Traditie este un tezaur de invataturi, dar sa nu uitam ca, pe langa aspectele ei statornice, ea are si un caracter dinamic, care se innoieste cu timpul si se actualizeaza potrivit cu realitatile vremii in care traim!

Dupa ce a nascut o mama, aceasta nu poate intra in Biserica, decat in pridvor ori nu poate sa participe la Botezul propriului copil, daca nu i s-au citit moliftele. Dacă ar fi murit pe masa de operație ar fi fost considerată - mucenică, dacă a "supraviețuit" lehuza este considerată " spurcată". Cum vina asta, ar putea să se întrebe cineva!? Dupa atata travaliu este "pedepsita" pentru aceasta nastere minunata cu o oprire, cu o interdictie, pe motivul ca este "spurcata", in urma acestui miracol al aducerii pe lume a unui fiu a lui Dumnezeu!?  In schimb sunt maici ingaduite a intra in Sfantul Altar pe parcursul slujbelor. Una este vrednica si curata pentru ca are o haina de monah si se numeste maica, desi nu are fii, iar cealalta nu este vrednica si curata pentru ca are barbat si se numeste femeie, desi are fii si fiice!

Ce diferenta este intre o maicuta care se are doar pe sine avand o ascultare micuta intr-o manastire si o mama credincioasa cu 3,5, 7 sau 10 copii ce trebuie ingrijiti, cu barbat ce trebuie hranit , cu gospodarie si cu o mie de treburi de facut, care se chinuie realmente sa-si creasca copiii, care se zbate in saracie, care traieste in ascultare de Biserica si cu credinta in Dumnezeu?

Nu poate sa fie si aceasta din urma cu viata sfanta ? Sau pentru ca a trait cu barbatul ei ca sa aduca pe lume atatia copii s-a spurcat cumva? Ce este lasat de la Dumnezeu si dupa legea firii este "spurcaciune"? Sfintii au fost adusi de berze sau au iesit din pantecele maicilor lor? Cu siguranta sunt si anumite lucruri care ar trebui schimbate pe ici pe colo in optica noastra si ai mai marilor...

Nu am vazut in calendar canonizate mamele eroine si ne plangem ca se fac avorturi si nu se mai intemeiaza familii crestine! Cati sfinti nu au murit prin inchisori, cati intelectuali patrioti nu au dat marturia cea buna prin puscariile comuniste si nu li s-a pus cununa recunostintei postume peste capetele lor sfinte! Si ne plangem ca nu prea vin intelectualii pe la Biserica!

Sunt multe de indreptat!...S-a mai indreptat calendarul crestin si altadat...La vremurile astea si la decalajul de timp care exista intre suferinta lor si zilele si anii neamului nostru va mai face Bunul Dumnezeu semne, ca sa scoata la lumina chipuri noi de sfinti si de martiri, de mame eroine si de familii si mireni cu viata sfanta si iubiti de Dumnezeu.

Cel mai mare teolog pe care l-a dat Biserica neamului nostru și unul dintre cei mai străluciți ai Răsăritului ortodox - Păr. prof. Dumitru Stăniloae a fost un preot de mir luminat de Duhul Sfânt; de asemenea, părintele Galeriu a fost și el un adevărat Ava pentru contemporanii săi și poate sta cu cinste alături de Cuv. păr. Cleopa și de ceilalți mari duhovnici cunoscuți de la noi. Păr. Ilie Lăcătușu a fost scos din pământ cu trupul neputrezit, preot de mir și el. Apoi, alți intelectuali mireni mărturisitori, martiri ai neamului cum au fost: Mircea Vulcănescu, Valeriu Cafencu, apoi pr. Ilarion Felea, pr. Benedict Ghiuș și mulți alții.

Placuti de Dumnezeu tot atat de mult ca si curelarul din Alexandria, care avea casa plina de copii necajiti, placut lui Dumnezeu ca si Sf. Antonie cel Mare, ca si mascariciul din Alexandria care traise cu doua femei si a murit mucenic, iar ele, maici, tot asa ca si Sf. Ap. Petru care fusese casatorit și s-a lepădat de trei ori, dar a murit și el răstignit pe cruce, după ce o viață întreagă a propovăduit Evanghelia lui Hristos sau ca Sf. Spiridon care a avut o fiica, dar a fost la I Sinod ecum. și a făcut atâtea minuni sau ca marele Moise, care a ucis om, dar a salvat un popor intreg de evrei sau ca Psalmistul și Împ. David, care traise cu femeia lui Urie și a purtat războaie, dar a fost plin de Duh Sfant și de virtute, ca Solomon vestitul împărat și cel mai înțelept, care a zidit Templul din Ierusalim, dar fusese poligam... sau ca marele Apostol al neamurilor, Sf. Pavel, care a fost mai întâi prigonitor al crestinilor...

Ce bine ca sfintenia nu este o moda, o haina neagra sau alba, nu are un chip anume, ci a luat mii si mii de chipuri, ca nu este doar a unui cin sau a altuia, ca nu are culoare, ci este din multe culori, ca nu are un miros anume, dar este bine inmiresmata de zeci si zeci de virtuti si de daruri ale Duhului Sfant!

O, Doamne, vino si ni-i arata pe sfintii Tai cei fara nume, pe sfintii Tai necunoscuti, pe miile de sfinti ai neamului nostru si ai lumii, ca sa-i cinstim si pe aceia pe care nu-i stim si care stralucesc ca stelele in Imparatia Ta cea Cereasca! Miluieste-ne pe toti si pe cei din lume si pe cei din crapaturile pamantului si de prin pustietati, pentru rugaciunile lor. Amin!

Pr. Alin-Cristian Preotu

 

• Indumnezeirea
  Publicat in : Dogma
• Sfintirea si indumnezeirea omului
  Publicat in : Dogma
• Teologia cosmosului si indumnezeirea omului
  Publicat in : Dogma
• Recenzie: Pr. Lect. Univ. Dr. Constantin Necula - Indumnezeirea maidanului - pastoratia Bisericii in spatele blocurilor
  Publicat in : Religie
• Mantuirea si indumnezeirea omului
  Publicat in : Biserica