De ce nu avem banci in biserica ?

De ce nu avem banci in biserica ? Mareste imaginea.

Stranile sunt un dar spre odihna neputintelor !

Strana este un obiect de cult, el aflandu-se in biserica si fiind sfintit odata cu sfintirea acesteia. Stranile din lemn, frumos sculptate, avand pe ele cruci si vulturi bicefali, insirate de-a lungul peretilor bisericii, ne sunt tuturor cunoscute. Din pacate insa, nu toti mai cunoastem si rostul acestora.

Cand omul zilelor noastre intra in biserica si vede stranile, el nu se poate gandi decat la un singur lucru, si anume la "scaune". Doar lucrarea diavolului de inselare nu este alta decat a perverti toate intelesurile si a denatura adevaratele sensuri ale lucrurilor. Stranile nu sunt insa doar niste simple scaune, fiecare om avand dreptul la un asemenea "loc privilegiat". Din pacate nici macar crestinii nu mai inteleg rostul acestor locuri de odihna a neputintelor trupului.

Aceasta intelegere gresita a lucrurilor o vedem acolo unde, in multe biserici, s-a ajuns la practica straina dreptei credinte, ca fiecare sa isi monopolizeze cate un astfel de "scaun". Daca un crestin nou venit in parohie se aseaza intr-o strana oarecare, aproape cu siguranta, putin mai incolo, el va fi ridicat - politicos sau nu - de catre "un domn" sau de catre "o doamna", posesori "de drept" ai acelui loc.

Ce este strana? Strana este un pogoramant facut oamenilor din dragoste, iar nu ceva absolut necesar vietii liturgice si cei duhovnicesti. Strana este un loc al celor neputinciosi cu trupul, iar nu al tuturor. Strana este locul unde se vede dragostea lui Dumnezeu fata de om si fata de neputintele acestuia. Bancile si scaunele sunt bune pentru batrani si pentru bolnavi, caci ei nu se pot jertfi mai mult decat atat, neputand tine pasul cu cei tineri.

Strana / stranile sau "de ce bisericile noastre nu au banci" ?

Bisericile nu sunt pline de banci, precum salile de teatru sau de cinematograf, deoarece aici nu avem spectacol, ci jertfa, dragoste si Impartasanie, aici avem despatimire, lupta cu patimile si nevointa, aici avem mangaiere, unire cu Dumnezeu si cu semenii. Precum Persoanele Sfintei Treimi sunt una, tot asa sunt chemati si oamenii sa devina una, iar aceasta mai greu se poate realiza stand pe scaune, fiecare pe "bucatica" lui de banca, decat stand in picioare, umar langa umar, intr-o unire din ce in ce  mai mare.

Daca L-am vedea pe Hristos pe Cruce, am mai putea sta pe scaun, in fata Lui ?!

Cu siguranta, nici un crestin nu ar mai avea indrazneala de a sta asezat pe scaun, in acel moment. Oricat de nuputincios ar fi trupul omului, el s-ar nevoi pentru un ceas ori doua in a sta drept, in picioare, sau in genunchi, in acele momente minunate.

Hristos este pe Cruce, in fata noastra, doar ca nu mai avem noi inimi simtitoare. Mergem la biserica fara sa simtit faptul ca Fiul lui Dumnezeu se aduce neincetat Jertfa pentru pacatele noastre. Oare cum ne privesc Tatal si Duhul Sfant, atunci cand noi stam pe scaune, asezati cat mai comod, si privim aproape mecanic randuiala slujbei ?! Cred ca se uita la noi cu mila si cu durere, datorita impietririi inimilor noastre.

In fata Sfantului Altar, unde se afla Trupul si Sangele Domnului, nu poti sta pe scaun sau pe banca, atata timp cat nu te-au parasit puterile trupului. A sta pe banca in fata lui Dumnezeu, fiind in putere si nesuferind de nici o neputinta mare, este lipsa de bun simt. Daca atunci cand intra in camera directorul sau un inspector de serviciu, imediat te ridici in picioare, cu atat mai mult, atunci cand Hristos se jertfeste pe Sfanta Masa, nu poti si nu ai voie sa stai "comod". El este pironit, iar omul nostru sta pe scaune cu spatar, cat mai comod.

In catacombe nu cred ca erau banci, nici scaune. Nu cred ca acei crestini, care asteptau din clipa in clipa mantuirea, ar fi simtit nevoia de a sta pe scaune. Tot asa, nici noi nu ar trebui sa simtim nevoia de a sta jos in timpul Sfintei Liturghii.

Spun aceasta deoarece stiu ca mai toti dintre noi putem face aceasta. Daca ar fi sa stam la o coada, la magazin, pentru un produs aflat la reducere, ori la un meci de fotbal, cu siguranta nici nu am simti oboseala din picioare sau spate. Aceasta este lucrarea diavolului, care ne da sa ne simitim tare neputinciosi, atunci cand incercam sa stam la toata slujba.

In unele dintre tarile apusene, in bisericile nou-construite, s-au pastrat bancile, specifice acelor locuri. Aceasta se datoreaza insa oamenilor de acolo, care nu sunt obisnuiti cu smerenia popoarelor ortodoxe, nici cu nevointa acestora, si carora le-ar fi fost mai greu fara unele mici mangaieri trupesti. Cand vor intelege insa dragostea lui Hristos, vor renunta singuri la banci.

Dupa cum zicea un prieten: "Daca Adevarul este propovaduit, nu ne vom tulbura din cauza unor banci." Sunt biserici, mai ales in Ardeal, dar si in alte locuri, unde s-au introdus banci si scaune foarte multe. Nu cred ca prezenta in sine a bancilor este un lucru daunator, insa laxismul si delasarea pe care acestea ajung sa le "propovaduiasca" pot fi tare daunatoare.

Pentru aceasta, este bine a pastra dreapta credinta intru toate, pana in cele mai mici detalii ale ei. Sunt multe lucruri al caror inteles nu il mai cunoastem, insa mintea si inima noastre trebuie "schimbata", iar nu cele pe care nu le mai pricepem. Astfel, daca astazi primim o mica inovatie, maine ne tenteaza o alta, iar poimaine inca vreo doua-trei, uite asa, incet incet, ajungem sa schimbam totul. Si apoi ce vom face, ne vom mai numi oare "pastratori ai dreptei credinte" ?!

Statul in picioare ajuta la pastrarea atentiei si adunarea mintii !

A sta in picioare ajuta foarte mult la pastrarea mintii in biserica, la adunarea inimii si la lupta cu gandurile. Trezvia este cu mult mai usor de pastrat in momentul in care trupul sta drept, in picioare. Sezand pe scaun, crestinul trebuie sa lupte mai mult cu imprastierea mintii si cu ratacirea inimii spre fel de fel de planuri lumesti, fiind asezat cu trupul intr-o pozitie mai comoda.

A sta jos in timpul sfintelor slujbe nu ne este de folos. Statul cat mai comod nu-ti poate da stare de smerenie si inima simtitoare fata de Jertfa ce are loc in Sfantul Altar, ba mai mult, iti poate da chiar moleseala si stare de somn.

Sa ne intrebam, oridecate ori ne aflam in biserica, adunati la sfintele slujbe:
Cum am sta daca L-am vedea in fata noastra pe Hristos ?!

Si sa ne raspundem, pana ce vom ajunge sa simtim:
Hristos e in fata noastra, doar ca noi nu mai avem ochi vazatori si inimi simtitoare !

Teodor Danalache

Pe aceeaşi temă

14 Iunie 2012

Vizualizari: 33685

Voteaza:

De ce nu avem banci in biserica ? 4.00 / 5 din 4 voturi. 13 review utilizatori.

Comentarii (13)

  • Gavriil STIHARULPostat la 2016-07-26 11:39

    In ultimul timp, vad tot mai multe biserici unde putinele scaune au deasupra o placuta de metal pe care sunt gravate numele si prenumele unei persoane. Sa inteleg ca acele scaune sunt rezervate de persoanele respective? Ca la restaurant?... Nu era acest obicei pe vremea lui Ceausescu.

  • Bogdan MateciucPostat la 2014-09-06 08:19

    Un articol care incearca sa impuna o opinie personala si extrema asupra celorlalti frati din Biserica. Nu e singurul domeniu, de altfel.

  • ionut ianachePostat la 2013-01-24 10:27

    Sunt de acord cu toti cei in suferinta dar puteti alterna statul in picioare cu statul in genunchi daca chiar vreti sa stati in biserica... Iertare

  • Carmen LazarPostat la 2012-06-21 20:47

    Domnule autor, Nu reusesc sa va descifrez. Pot recunoaste insa cand am de a face cu ceva ciudat, care scapa intuitiei mele, versata de altfel. Concret, cam multa "fervoare" in cazul dvs, cam multa teorie seaca si... nu stiu cat de mult sentiment. De ce o faceti? Nu astept raspuns

  • Victor VasiliuPostat la 2011-04-29 08:50

    Multumiri pt. articol. Mesajul teologic este clar. Se poate constata insa ce se intampla intr-o Biserica ticsita chiar si in jurul ei ! Mantuitorul stia, de aceea a poruncit ca lumea sa stea jos pe iarba verde in cete de 50 si de 100 de insi. De altfel istoria s-a repetat si astazi beneficiem la Patriarhie, la mari sarbatori, de acces in grupuri protejate.

  • Ioana SPostat la 2011-01-11 15:13

    Doamna Geta Petrescu, dumneavoastra, eu si miile de oameni care au probleme de sanatate si nu pot sta in picioare, trebuie neaparat sa-l citim pe parintele Arsenie Boca (si pe altii ca el) si aflam foarte clar de ce suferim de aceste probleme. Omul singur si le aduce prin pacate, neasculatare, lipsa de smerenie... si inca ceva, Domnul Nostru Iisus Hristos a cartit pe Cruce vreo secunda cand Ii bateau cuie in maini si picioare? NU! A rabdat tot din dragoste pentru noi... cred ca asa ar trebui sa facem si noi...acum cat putem, si apoi incet incet din ce in ce mai mult!!! Multa sanatate si Doamne-ajuta!

  • Voicu Sergiu Ioan Postat la 2011-01-10 23:35

    Stima Doamna Petrescu Una din obiceiurile proaste ale omului modern e ca generalizeaza cu usurinta si ca face din tantar amasar. Evident ca involuntar. Si toata treaba asta e cauzata de raspandirea, dar mai ales continului, mass-media al zilelor noastre. Totul este hiperaccentuat si generalizat, iar obiceiul s'a transmis. In cazul dumnevoastra, eu ma refer la "miile de oameni suferinzi" pe care ii pomeniti si carora le plangeti de mila. Existenti sau nu, ei nu sunt treaba dumneavoastra (si nici a mea). Treaba dumneavoastra, si de fapt a fiecaruia dintre noi crestinii este in primul rand mantuirea proprie. Sfinti parinti (care erau - si inca sunt - mai aproape de Dumnezeu decat voi putea noi vreodata spera) nu isi bateau capul cu probleme generale ci doar cu omul de langa ei. Iar Isus, cand a facut minununi, nu a facut minuni pt. masele largi (exceptand inmultirea painilor si transformarea apei in vin, dar si astea sunt discutabile) ci tot timpul au fost persoane concrete din imediata apropiere: orbul, ologul, indracitul, femeia cu scurgere etc. Persoane tangibile, dar mai ales, persoane care intr'un fel sau altul Il cautau. Va asigur ca cine Il cauta pe Isus, nu isi va mai pune problema daca il dor picioarele ori ba. Va cauta fie sa'si duca neputinta pe picioare fie isi va gasi acea persoana un ajutor de vreun fel. In rest, articolului dlui Theodor e corect si la obiect. Daca vreti sa vedeti bisericile goale precum in occident, atunci sa punem banci si scaune in ele, iar in max. 10 ani problema va fi "rezolvata".

  • Vasilica PletoianuPostat la 2011-01-10 12:58

    Scaunele sint necesare in biserica, nu mai sintem in era primitiva. Oamenii au probleme de sanatate, la multi le vine si rau in biserica si trebuie sa-i mai ia si salvarea.O mare greseala la ortodocsi fara scaune.

  • Maria Rodica CiobanuPostat la 2010-04-16 10:09

    De multe ori as sta la toata slujba dar nu pot din cauza durerilor de picioare si de spate.Cunosc multe persoane care imi spun la fel, ca ar sta mai mult in biserica dar suferinta ii determina sa plece de multe ori, chiar si in timpul Sfintei Liturghii, din lipsa unui loc. Cred ca pe unii suferinta ii ajuta sa se concentreze mai mult in biserica, dar ceilalti?... Ce-i mai de folos: a te ruga sezand pe un scaun in biserica sau a iesi si a pleca cu suferinta?....

  • George Constantinescu Postat la 2010-03-22 12:57

    Intr-adevar, sunt foarte multe cazuri, poate cu miile, de oameni neputinciosi din punct de vedere fizic, asa cum afirma unul din comentatorii acestui articol. Ar trebui inainte de a intra in Sfanta biserica, totusi, sa reflectam ce inseamna Sfanta Jertfa a Mantuitorului si cum ar trebui sa traim momentele din sfintele slujbe. Daca nu ne aducem pe noi insine jertfa, atunci in zadar este statul nostru in biserica. E o lupta: o lupta cu diavolul, cu neputintele noastre, cu noi insine. Dar, "indrazniti! Eu am biruit lumea!" Sa indraznim, asadar, cu post, cu rugaciune, si cu nadejdea ca Domnul ne va intari in jertfa noastra pentru dragostea Lui cea MARE! Si ne va intari Hristos vazand dragostea noastra pentru El! Iar lumea este tot ceea ce exista dinaintea usilor Sfantului Altar. In Sfantul Altar insa, este Hristos, si Acela rastignit. Sa va mangaie Duhul Sfant!

  • Carmen AldulescuPostat la 2010-03-21 20:47

    Marturisesc ca va inteleg punctul de vedere dar ,fara nici un fel de lipsa de respect, nu cred ca e singurul valabil. Personal vad lucrurile putin diferit… Am sa incep cu un fragment din Sf. Luca : “...Si aceasta avea o sora care sa numea Maria, care sezind jos, linga picioarele lui Isus , asculta cuvintele Lui.Iar Marta se silea sa faca ospat mare...dar Isus i-a zis: Marto, Marto te silesti si te ingrijesti de multe; dar un singur lucru trebuie...” La o prima vedere, conform unei viziuni mai legaliste si pastrind spiritul diatribei dvs. atitudinea Mariei lasa mult de dorit … Poate ca important e sa ne aflam in Biserica ascultind cuvintul Domnului ? Fiecare dupa puteri, unii stind jos, altii in picioare, altii ingenunchiati…Este o mare bucurie ca oamenii mai ajung la Biserica in ziua de azi si apoi tot pe acestia sa-i admonestam ? De ce sa nu-i comparam mai bine ( pe cei asezati ) cu cei care isi petrec sfirsitul de saptamina altfel, in fata altor altare, proslavindu-i pe zeii acestei lumi ? Haideti sa incercam sa acceptam ca fiecare dintre cei care sed isi are propriile circumstante (poate vin direct de la servici din schimbul de noapte, poate au lucrat toata saptamina cite 2 slujbe si sunt pur si simplu extenuati fizic, poate sunt bolnavi etc ) , circumstante cunoscute doar de Dumnezeu …are cine sa-i judece, haideti sa lasam privilegiul asta lui Dumnezeu. Dupa cum s-a spus “In casa Tatalui meu multe locasuri sunt”… banuiesc ca nu toti cei care asculta Sf.Liturghie in picioare se mintuiesc dupa cum probabil ca nu toti cei care sed, sunt condamnati. Eu am inteles ca mintuirea se poate dobindi pe cai diverse – numeroase si egal valabile. Asadar ,parafrazind cuvintele Apostolului ” si cel ce maninca pentru Domnul maninca …si cel ce nu maninca pentru Domnul nu maninca “, am putea spune ca si cel care sta pe scaun la fel ca si cel care sta in picioare…pentu Domnul fac totul. Fiecare face dupa indemnul constiintei proprii. Din cite am inteles eu, Isus ne-a scos de sub blestemul Legii ( a carei litera poate omori duhul, in absenta disceranamintului ) si am devenit fiii libertatii ; prin urmare nu putem impune solutia noastra nimanui. “Jertfa lui Dzeu, duhul umilit “….este important sa indoim si genunchii fizici, dar nu e destul si nu acesta e "singurul lucru care trebuie "… Haideti sa incercam sa depasim o viziune asupra virtutii care sa se limiteze doar la ceea ce este evident. Si sa lasam fiecaruia dreptul de a-si exercita libera vointa . ( Ma refer strict la cazul discutat aici - nu sunt adepta compromisului de orice fel ) . Si haideti mai bine sa-i incurajam pe cei care in ciuda tuturor agresiunilor lumii de azi, plina de distrageri si distractii , dominata de o cultura in care placerea este zeificata, reusesc sa ajunga cum-necum la Biserica, pentru a asculta cuvintul Domnului - fiecare dupa puterile lui. Si pentru ca ne aflam in Postul Mare … eu personal asa am inteles dupa mintea mea de mirean neinstruit: ca pentru a primi iertarea lui Dumnezeu - singura cheie care ne poate deschide portile cerurilor - trebuie sa indeplinim o conditie esentiala si anume sa fim iertatori cu ceilalti.

  • Lucian-Alin Apahidean Postat la 2010-03-20 09:55

    Nu cred ca d-l Teodor Danalache se referea la cazurile particulare ale celor care au nevoie de o mangaiere, ci la faptul ca prezenta bancilor in biserici invita la delasare. Cazurile particulare sunt de competenta judecatii particulare pe care fiecare si-o face in fata duhovnicului. Daca din neputinta te-ai asezat, nu cred ca vei fi condamnat. Ca doara pentru asta exista strani. Ceea ce te invinovateste este propria constiinta, care, din aburii narcotici ai lenevirii, atunci cand ti s-a intamplat sa te lasi prins de ea, iti striga TREZESTE-TE!

  • Geta Petrescu Postat la 2010-03-19 16:11

    De acord cu dvs.;dare ce pot sa fac eu,care am probleme de sanatate si nu pot sta mult in picioare?si ca mine sunt mii de oameni;puteti va rog,sa-mi rapsundeti?

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE