Patriarhii Romaniei

Patriarhii Romaniei Mareste imaginea.


MIRON CRISTEA


CRISTEA  MIRON (din botez Ilie), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane


N. 18 iul. 1868, in Toplita ,jud.  Harghita, decedat la 6 mart.

1939, la Cannes-Franta (inmormantat in catedrala patriarhala din Bucuresti).

 

Studiul la Gimnaziul sasesc din Bistrita (1879-1883), apoi la Liceul graniceresc din Nasaud (1883-1887), la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (1897-1890) si la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Budapesta (1891 -1895), unde obtine doctoratul cu o teza despre Viata si opera lui Eminescu (tiparita  in limba maghiara, 1895),
Invatator-director la Scoala confesionala romaneasca din Orastie (1890 - 1891),
Secretar (1895-1902), apoi consilier (asesor, 1902-1909) la Arhiepiscopia Sibiului,
Hirotonit diacon necasatorit (30 ian. 1900), arhidiacon (8 Sept. 1901),
Miron CristeaCalugarit la manastirea Hodos Bodrog (1902), sub numele Miron, ieromonah (13 apr. 1903), protosinghel (1 iun. 1908),
Redactor la  "Telegraful Roman" (1898-1900), presedinte al  ,,despartamantului" Sibiu al Astrei (1905),
Presedinte al Reuniunii Romane de Muzica din Sibiu si al altor institutii culturale romanesti: in calitate de consilier a adus o contributie directa la ridicarea actualei catedrale mitropolitane si la infiintarea Bancii culturale "Lumina" din Sibiu, inca din timpul studentiei s-a numarat printre militantii de frunte pentru realizarea idealurilor de unitate nationala ale poporului roman. 

 

La 21 nov./3 dec. 1909 ales episcop al Caransebesului (inscaunat 25 apr / 8 mai 1910); in aceasta calitate, a aparat scolile confesionale romanesti din Banat in fata incercarilor guvernului din Budapesta de a le desfiinta. 

 

Participant la Marea Adunare Nationala de la Alba lulia din 1 Decembrie 1918 si membru al delegatiei romanilor transilvaneni care a prezentat actul unirii la Bucuresti.  Membru de onoare al Academiei Romane (1919),

 

La 18 dec. 1919 a fost ales mitropolit primat al Romaniei intregite, iar in ziua urmatoare investit si inscaunat.

 

 La 4 febr. 1925 devine primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, fiind instalat in noua demnitate la 1 nov. 1925. 

 

Sub el s-a facut unificarea bisericeasca din noul stat roman unitar, s-a organizat Biserica noastra ca Patriarhie, s-a votat Statutul de organizare si functionare al Bisericii Ortodoxe Romane din 1925, in timpul pastoririi lui, a reaparut revista "Biserica Ortodoxa Romana" (1921), a initiat aparitia revistei ,,Apostolul", organ de publicitate al Arhiepiscopiei Bucurestilor (1924), s-a ingrijit de traducerea si tiparirea Bibliei sinodale din 1936 (in traducerea preotilor pofesori  Gala Galaction, Vasile Radu si mitropolitul Nicodim), precum si a unor editii din Noul Testament, a sprijinit tiparirea de carti teologice in Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, a infiintat Seminarul teologic "Miron Patriarhul" din Campulung (1922) pentru orfanii de razboi si Academia de Muzica religioasa din Bucuresti (1927), a sprijinit o serie de tineri teologi la Studii peste hotares sub el s-a ridicata actualul palat patriarhal si a fost repictata catedrala patriarhalas a ctitorit schitul de lemn de la Toplita.

 

Ceremonia de intronizare a <a href='/patriarhi/71036-patriarhul-miron-cristea' title='Patriarhul Miron Cristea' class='linking auto'>Patriarhului Miron Cristea</a>

A contribuit la intarirea legaturilor cu alte Biserici crestine, prin vizitele sale la Locurile Sfinte (1927), Anglia (1936), Polonia (1938) sau prin delegatiile straine pe care le-a primits a sprijinit participarea teologilor ortodocsi romani la congres si intalniri ecumeniste peste hotare sau convocarea unor asemenea intalniri in tara (Conferinta regonala a Aliantei mondiale pentru infratirea popoarelor prin Biserica, la Bucuresti in 1933. fiind ales presedinte de onoare, Conferinta romano-anglicana de la Bucuresti din 1935 s.a.),

 

A publicat culegeri de folclor, o Iucrare de iconografie, cateva volume de cuvantari.

 

Pe plan politic, a facut parte din "Regenta" (20 iul. 1927 - 8 iun. 1930) si a fost prim-ministru (10 febr. 1938 - 6 mart. 1939),

 
Lucrari:
-  Alexandru Roman, Sibiu, 1997, 31 p 
- Arhiepiscopul si mitropolitul Miron Romanul Sibiu, 1898, 66 p. (sub pseodonimul “Ilie Dinurseni");
-  Proverbe, maxime, asemanari si idiotisme, colectate din graiull romanilor din Transilvania si Unagaria, Sibiu, 1901, XXIV + 279 p.;
-  Iconoarafia si intocmirile din interni (interiorii. n.n.) bisericei rasaritene, Sibiu, 1905, X V 11 I+ 300 p.;
-  Catedrala mitropolitana din Sibiu, Istoricul zidirii, Sibiu, 1908, p. 45 - 195 (in colaborare);
-  Principii fundamentale pentru organizarea unitara a Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1920, 44 p.;
-  Cuvantari si predici ale unui teolog, mai tarziu cleric roman in tara sub stapinire straina, Vol.I. Bucuresti 1923, 383+IV p.;
-  Pastorale si cuvintari ale unuii episcop roman in tara sub stapinire straina, Vol. II, Bucuresti, 1923, 306 + 11 p.;
-  Trei ani de propovaduire.  Pastorale si cuvantari, vol.III, Bucuresti, 1923, 356 p.;
-  Pastorale, predici si cuvantari, Vol.  IV, Bucuresti, 1938, 278 + III p
-  Pastorale, predici si cuvantari, Vol.  V, Bucuresti, 1938.  III + 298 + III p.;
-  Pastorale, predici: si cuvantari, Vol.  VI, Bucuresti, 1939, 238 p.

 
Colaborari la:
-  “Telegraful Roman"- Sibiu,
-  “Tribuna"- Sibiu,
-  “Familia"- Oradea,
-  “Gazeta Transilvania" - Brasov,
-  “Libertatea"- Orastie,

-  “Drapelul" - Lugoj,
- “Luceafarul" -Budapesta,
- “Tara Noastra"- Sibiu,
- “Romanul"- Arad,
- “Foaia Diecezana" - Caransebes.

Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al Romaniei


Nicodim s-a nascut in satul Pipirig, de pe Valea Ozanei, din jud. Neamt, la 6 decembrie 1864. La botez a primit numele de Nicolae. Parintii sai au fost tarani cu stare, care aveau in proprietate un munte intreg sub poalele Ceahlaului, unde isi pasteau turmele de oi si isi aveau stanele. Spre batranete s-au calugarit, tatal la manastirea Neamt, iar mama la manastirea Agapia, dandu-li-se numele Varnava si, respectiv, Mitrofana.

Crescut intr-o atmosfera de puritate sufleteasca, in preajma manastirii Neamt, tanarul Nicolae Munteanu a pasit pe drumul cartii, intrand in anul 1882, dupa absolvirea claselor primare, la Seminarul de la Socola, de langa Iasi, intemeiat de marele mitropolit Veniamin Costache.

Drumurile parcurse pe jos, din tinutul Neamtului pana la Socola, i-au amintit, ca si lui Ion Creanga, ca invatatura cere multa osteneala si l-au intarit in credinta ca oricate greutati s-ar ivi in cale, ele se cuvin invinse, pentru a putea dobandi lumina cartii. Si el a biruit aceste greutati, reusind sa castige pretuirea profesorilor, prin destoinicia lui la invatatura, ca sef de promotie, dar mai ales sa cucereasca inima mitropolitului Iosif Naniescu, care l-a luat ucenic, trimitandu-l, in 1890, la Kiev, sa urmeze cursurile Academiei teologice de aici.

La aceasta vatra a traditiei bisericesti, ctitorita de vestitul mitropolit Petru Movila (Magazin istoric, nr. 12/1996), si-a desavarsit invatatura timp de aproape cinci ani. In vacanta anului 1894, petrecuta in Moldova, a intrat in monahism, la manastirea Neamt, primind numele Nicodim, si a fost hirotonisit ierodiacon. In 1895, cand a obtinut licenta in teologie, a fost invitat sa ramana in Rusia, pentru a fi pregatit sa ocupe o catedra universitara. Dragostea lui pentru neamul din care se ridicase si veneratia fata de mitropolitul Iosif Naniescu, binefacatorul sau, l-au indemnat sa nu primeasca invitatia atat de magulitoare si a parasit Kievul, pentru a reveni la Iasi.

Intorcandu-se intre ai sai, cu o temeinica pregatire teologica si aleasa cultura bisericeasca, in 1896 a fost hirotonisit ieromonah (preot calugar) si numit mare ecleziarh si predicator al catedralei mitropolitane din Iasi. Peste doi ani, in 1898, a fost ridicat la rangul de arhimandrit si incadrat vNicodim Munteanuicar administrativ, vadind si insusiri de bun gospodar.

O asemenea ascensiune pentru un calugar de numai 35 ani si doar cu sase ani vechime in monahism nu era insa de natura sa bucure pe cei care vietuiau impreuna cu el in obstea Mitropoliei din Iasi. Ridicat dintre tarani printre intelectuali si din randul acestora deasupra lor, intr-o obste dominata de ambitii si rivalitati, s-a trezit in 1902, la moartea lui Iosif Naniescu, sub amenintarea invidiei pizmuitorilor sai, care puteau acum sa-l persecute in voie.

Invataturi ziditoare de suflet


Isi gaseste, insa, alt binefacator, in tanarul episcop Pimen Georgescu al Dunarii de Jos, aflat in cautare de colaboratori pentru ceea ce dorea sa reformeze si sa indrepte in eparhia sa. L-a chemat la Galati si l-a numit "arhimandrit de scaun", un fel de vicar administrativ pe vremea aceea. Acolo, intre anii 1903-1909, a indeplinit si functia de director al Seminarului "Sf. Andrei", pe care l-a reorganizat, reusind sa scoata elemente de valoare, care au ilustrat, prin pregatirea lor, amvonul bisericilor si chiar unele catedre universitare. Acum si-a publicat primele predici, sub titlul Cuvantari liturgice, apoi Calauza crestinului in Biserica, volum de indemnuri pentru credinciosi, precum si cele dintai traduceri si prelucrari dupa teologi rusi si straini.

In 1909, cand episcopul Pimen a urcat in scaunul mitropolitan al Moldovei, a revenit la Iasi, cu protectorul sau, care l-a hirotonisit arhiereu, cu titlul "Bacauanul", si l-a numit vicar al Mitropoliei.

Peste cativa ani, in 1912, dupa retragerea din scaun a mitro-politului primat Atanasie Mironescu, arhiereul Nicodim Bacauanul, muncitor, capabil, bland si fara prihana, a fost cerut mitropolit primat la Bucuresti. A refuzat insa aceasta inalta slujire, dar a acceptat scaunul eparhiei Husilor, socotindu-l mai potrivit pentru el si care ramasese vacant prin trecerea episcopului Conon Aramescu Donici ca mitropolit primat (ales la 12 februarie 1912).

Ca episcop de Husi, a resta-urat palatul episcopal, a renovat catedrala, a infrumusetat parcul si gradina resedintei si a introdus ordinea si disciplina in cler, instituind conferinte culturale in toate protoieriile, lucru neobisnuit in vremea aceea. Alaturi de aceasta opera de administratie, a alcatuit, in 1913, in colaborare cu alti autori, Mica Biblie, dand la indemana credinciosilor cuvantul Evangheliei in vesmantul curat al limbii romanesti.

In timpul razboiului, ca episcop de Husi, a reprezentat Biserica noastra la Marele Sobor al Bisericii rusesti, intrunit la Moscova, in 1917, care a hotarat reinfiintarea Patriarhatului rusesc. Revolutia l-a surprins in Rusia. S-a intors cu o experienta care-i va prinde bine mai tarziu.

Dupa revenirea Basarabiei la patria-mama, i s-a incredintat, in iunie 1918, ca loctiitor de arhiepiscop al Chisinauluisi Hotinului, conducerea si reorganizarea Bisericii din aceasta provincie. Dupa alegerea arhimandritului Gurie Grosu in scaunul acestei eparhii, in decembrie 1919 Nicodim a revenit la Husi, unde a pastorit pana la 31 decembrie 1923, cand s-a retras la metania sa de la Neamt.

Pe temeiul operei sale carturaresti, recunoscandu-i-se contributia pe taramul literaturii bisericesti, la 15 octombrie 1918 a fost ales membru de onoare al Academiei Romane. A fost, de asemenea, proclamat "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Cernauti.

Ca staret la Neamt, timp de 11 ani, s-a daruit cu totul slujirii altarului, trudei carturaresti si chivernisirii manastirii. Cautand sa trezeasca intre monahi osardia batranilor carturari de altadata, a infiintat in 1925 un seminar monahal, mutat in 1928 la Cernica, si o scoala pentru fratii din manastire. Nu si-a aflat linistea pana n-a izbutit sa redobandeasca vatra manastirii, rasluita la exproprierea din 1864, dar mai ales a chemat la vechile sale rosturi tiparnita Neamtului. Asa a raspandit invataturile ziditoare de suflet prin mii de pagini scrise sau talmacite de el in grai curat romanesc, cele mai multe publicate in colectia Ogorul Domnului (35 volume), pe care a initiat-o in 1932 si care a aparut pana in 1947. A publicat, de asemenea, predici apologetice, care au imbogatit bibliotecile parohiale cu material omiletic. A dat o noua traducere a Psaltirii (in trei editii: Chisinau, 1927, Bucuresti, 1931 si 1943) si a Noului Testament (in cinci editii: Neamt, 1924, 1926, 1931, 1937 si Bucuresti, 1941).

In ianuarie 1935, dupa decesul mitropolitului Pimen, vrednicul staret de la Neamt, acum in varsta de 70 de ani, a fost chemat sa pastoreasca in scaunul Mitropoliei Moldovei. La Iasi, ca mitropolit, a strans fonduri pentru repararea catedralei si pentru construirea unui edificiu destinat cancelariei eparhiale. La Neamt a ridicat casa arhiereasca si actuala cladire a Seminarului teologic si a reutilat tipografia. Aici a imprimat, in 1936, in colaborare cu profesorul I.D. Stefanescu, Biblia ilustrata. Totodata, a talmacit 24 de carti din Vechiul Testament, pentru editia sinodala a Bibliei din 1936, restul fiind traduse de Gala Galaction si de profesorul Vasile Radu. Textul Bibliei sinodale din 1936 a stat la baza editiilor Bibliei din 1968, 1975 si 1982.

Nadajduia ca la sfarsitul vietii mormantul sa-i fie alaturi de cel al mitropolitului Iosif Naniescu, parintele sau sufletesc, dar, la 5 martie 1939, in urma mortii patriarhului Miron Cristea, a fost chemat sa ia in primire, potrivit statutului si regulamentelor bisericesti, locotenenta de patriarh. A refuzat insa sa candideze la patriarhat si a staruit pe langa mitropolitul Nicolae Balan al Ardealului sa accepte el succesiunea. Acesta nu a primit si la 30 iunie 1939, cu doua luni inainte de izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, care avea sa aduca lumii si tarii noastre zbucium cumplit si schimbari adanci, Marele Colegiu Electoral Bisericesc l-a ales patriarh, dupa ce, mai mult de nevoie, consimtise sa-si puna candidatura. Presimtea parca vremurile tulburi ce urmau sa vina, de aceea ezitase.

Primind carja de patriarh, cand tara si neamul nostru treceau prin cumplite vifore, vladica Nicodim lua asupra sa o raspundere grea ce nu putea fi incredintata decat unui om incercat, aducand astfel o usurare in grija cu care era asteptata ocuparea scaunului patriarhal dupa moartea primului sau titular.

El n-a avut odihna si ragaz in aceasta inalta slujire, in fiecare zi ivindu-se un nou temei de ingrijorare, un alt ceas de cumpana. Anii pastoririi sale ca patriarh au fost ani de zbucium, de munca si de raspundere.

In vremuri de restriste

La un an de la alegerea sa, de pilda, cand regele Carol II a abdicat, trecand prerogativele regale fiului sau Mihai si la carma tarii a venit un guvern prezidat de generalul Ion Antonescu, pastorirea i-a fost pusa la grea incercare de noua conducere a Ministerului cultelor, care, gasind sustinatori in randul unor preoti, a adoptat o pozitie de interventie directa in treburile Bisericii, incalcand atributiile patriarhului si dandu-i sa inteleaga ca, in noile imprejurari, ar fi mai potrivit sa se retraga din scaun. Indurerat de cele intamplate si cu grija ca nu cumva Biserica sa sufere ceva, la 30 septembrie 1940, prin doua scrisori adresate regelui Mihai si generalului Ion Antonescu, vladica Nicodim, judecandu-se aspru, si-a anuntat hotararea de a se retrage din scaunul patriarhal la metania sa de la manastirea Neamt. Isi motiva hotararea cu varsta inaintata si cu starea subreda a sanatatii, in urma unei mai vechi boli de inima, care recidivase, provocandu-i dificultati serioase.

Cererea i-a fost, insa, respinsa, trimitandu-i-se scrisorile inapoi, fara nici o rezolutie. O va repeta de doua ori, la 29 si 30 ianuarie 1941, dar cu acelasi rezultat, incat neavand de ales a ramas la locul sau, daruindu-se cu tot devotamentul Bisericii si neamului, cu atat mai mult cu cat, dupa rebeliunea legionara din 22-24 ianuarie 1941, raporturile cu autoritatile statului au reintrat pe un fagas normal de lucru.

A avut, asadar, o batranete zbuciumata, dar si o intelepciune deosebita, stiind sa conduca Biserica in toiul unor transformari nemaicunoscute pana atunci in viata Romaniei. In zile de cumplita framantare, pricinuite de razboi si in vremuri de rasturnari sociale, patriarhul Nicodim, infruntand ambitiile si cartirile rele si stand alaturi de credinciosi, a cumpanit drept si a gasit calea sa asigure Bisericii nu numai supravietuirea, ci si o lucrare normala si un rost in noua ordine care se nastea.

El a cautat sa intareasca si Ortodoxia, conducand in toamna anului 1946 o delegatie sinodala romana intr-o vizita la Moscova, cu scopul de a innoda legaturile traditionale intre cele doua biserici, intrerupte intr-o vreme.

In valtoarea vremurilor si in asprimea zilelor, vladica Nicodim a aflat si ragazul de a continua sa talmaceasca si sa tipareasca brosuri religioase, predici, cuvantari, pastorale, indemnuri catre credinciosi, peste care troneaza, insa, editia sinodala a Bibliei din 1944, pentru care a tradus 24 carti din Vechiul Testament si toate cele 27 carti ale Noului Testament.

Ii placea ceremonialul bisericesc, cum vazuse in Kievul tineretii sale, unde slujbele se oficiau cu mare pompa. Ca arhiereu, ne spun biografii, se lasa imbracat in mijlocul bisericii de diaconi care se miscau in jurul lui intr-un ritm dinainte invatat, in timp ce vladica, intr-o imobilitate imperiala, ridica doar mainile, din cand in cand, la nivele studiate, pentru ca ei sa se plece, sa ingenuncheze sau sa se ridice pe varful picioarelor si sa-i poata lega manecutele sau aseza omoforul cel mare. Isi confectionase mantii stralucitoare, mitre cu pietre pretioase, vesminte cu galon de fir aurit. Biserica trebuia sa fie imaginea vazuta a cerului celui nevazut.
Era un povestitor incantator si un vorbitor bisericesc interesant si placut. In predici si in cuvantari, trata subiectele intr-un mod tineresc, proaspat si captivant, impodobindu-si ideile cu margaritarele culese din textul Evangheliei si cu pilde legate de viata si intelepciunea oamenilor. Stilul era pururea ingrijit si curgator, iar rostirea curat romaneasca, pe intelesul tuturor. Nu citea cuvantarea niciodata, vorbea liber, facand astfel dovada agerimii mintii.

Cunostintele si amintirile sale erau o comoara. Daca si-ar fi scris memoriile, ar fi fost de o nebanuita bogatie de fapte si de chipuri si de un interes istoric deosebit. Din anii copilariei sale si pana la adanci batraneti, din Pipirigul Neamtului, de la Iasi, Kiev, Galati, Husi, Chisinau si Bucuresti, de la Lavra Pecerska si de la manastirile moldovene si basarabene, din tot locul pe unde a trecut si a lucrat, vladica Nicodim a adunat, cu o memorie cuprinzatoare si fidela, o mare zestre de amintiri, pe care le depana cu un farmec ce parea a fi innascut coltului de tara care l-a dat pe Ion Creanga.

Acest dar sporea si cu bunatatea sa rara. Prestigiul sau patriarhal se imbina cu o bunavointa prevenitoare, cu o afabilitate indatoritoare, cu o intelegere de inima larga, care cauta dezlegare potrivita tuturor pasurilor si doleantelor ce i se marturiseau. Asculta cu rabdarea unui duhovnic si raspundea cu intelepciunea si bunatatea unui parinte, iar daca vreodata trebuia sa certe, o facea cu blandete si cu cuvant de folos si de invatatura.

In ultimii ani ai vietii, patriarhului Nicodim ii slabisera puterile, iar in august 1947, cand se afla la manastirea Neamt pentru odihna, a facut o congestie pulmonara, care s-a agravat pe fondul bolii mai vechi de inima, incat, la 28 noiembrie, a fost adus la Bucuresti, cu un tren special. Cu toata ingrijirea atenta a medicilor, starea sanatatii s-a inrautatit si la 27 februarie 1948 a survenit decesul. Trecuse de 83 de ani.

A fost inmormantat cu tot ceremonialul cuvenit in Catedrala patriarhala, in partea dreapta a pronaosului, langa primul patriarh Miron Cristea.

A plecat din lumea aceasta cu multumirea de a-si fi daruit Bisericii si Neamului, pana la adanci batraneti si in cele din urma clipe ale vietii, toate puterile de munca si de jertfa cu care a fost inzestrat de Dumnezeu.



Justinian Marina, al treilea Patriarh al B.O.R.

 

 

MARINA JUSTINIAN (din botez loan) patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

N. 2 febr. 1901, in Suesti, jud. Valcea, decedat la 26 mart. 1977, in Bucuresti (inmormantat in biserica ”Radu Voda“).

Studii la Seminarul teologic “Sf. Nicolae” din Ramnicu Valcea (1915-1923) si la Facultatea de Teologie din Bucuresti (1925-1929). Invatator in Olteanca-Valcea (1923-1924) si in Babeni-Valcea (1924-1930), paralel preot-paroh in Babeni (1924-1932), director al Seminarulul teologic si preot slujitor la catedrala episcopala din Ramnicu Valcea (1932-1933), preot-paroh la biserica “Sf. Gheorghe" in acceasi localitate (1933-1945).

Ramas vaduv, in 1945 a fost ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei latilor, cu titIul “Vasluianul" (1945 - 1947): loctiitor al scaunului mitropolitan din Iasi (din aug. 1947), arhiepiscop al lasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (ales 19 nov. 1947, incaunat la 28 dec.) Ioctiitor de patriarh (din febr.1948), la 24 mai 1948 ales, iar la 6 iun. 1948 inscaunat ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane, pastorind pana la moatre.

Ca patriarh ramane in lstoria Bisericii romanesti prin cunoscutul sau “Apostolat social”, prin care a stiut sa dea o noua orientare activitatii Bisericii in conditiile noi de viata instalate de regimul comunist.  In ciuda tuturor dificultatilor, in cei 29 de ani de patriarhat, au avut loc o seama de evenimente si schimbari care au ridicat mult prestigiul Ortodoxiei romanesti in Iumea crestina si I-au facut o figura reprezentativa a intregii Ortodoxii.

La 19-20 oct. 1948 Sf. Sinod a votat un nou Statut pentru organizarea si functionarea Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhia avand acum numai 5 mitropolii, cu 13 eparhii sufragane, la care se adauga doua eparhii romanesti in “diaspora".

In 1950 Sf. Sinod a hotarat - pentru prima oara trecerea unor ierarhi, calugari si credinciosi romani, in randul sfintilor si generalizarea cultului unor sfinti ale caror moaste se gasesc in Tara noastra, iar canonizarea lor solemna s-a facut in 1955.

In 1948 s-a procedat la reorganizarea invatamantului teologic ortodoxs de atunci si pana in 1989 au functionat doua  Institute teologice de grad universitar (Bucuresti si Sibiu) , si sase Seminarii teologice (Bucuresti, Buzau, Manastirea Neamt, Cluj, Craiova si Caransebes);

S-au editat noi periodice bisericesti ori si-au continuat aparitia cele vechi: “Biserica Ortodoxa Romana" (din 1874). “Ortodoxia", “Studii Teologice" (reviste centrale), “Glasul Bisericii" (a Mitropoliei Ungrovlahiei), “Mitropolia Moldovei si Sucevei", “Mitropolia Ardealului", “Mitropolia Olteniei" si ,Mitropolia Banatului" (reviste mitropolitane), la care se adauga o serie de Justinian Marinaperiodice editate de comunitatile ortodoxe romane de peste hotare. 

S-au reeditat Biblia sinodala, in doua editii (1968 si 1975), Noul Testament (1951), toate cartile de cult (fiecare in mai multe editii), aproape toate manualele necesare pentru invatamantul teologic superior si seminarial, la care se adauga o serie de Iucrari cu caracter teologic si istoric, scrise de ierarhi, profesori de teologie si preoti, sau teze de doctorate.

El insusi a publicat: 12 vol., sub titlul semnificativ: Apostolat Social (Bucuresti, 1948-1976), cu toate pastoralele, cuvantarile si articolele sale. 

S-au restaurat zeci de biserici monumente de arta, s-au ridicat biserici noi si s-au pictat fie unele din cele vechi, fie din cele noi; sau amenajat aproximativ o suta de muzee si colectii de obiecte bisericesti, mai ales in incinta unor manastiri. 

A purtat o grija deosebita preotilor de mir, asigurandu-le salarii, precum si pensii; a creat asezaminte de asistenta sociala pentru preoti si calugari batani (Dealu), pentru calugarite si preotese batane (Viforata). 

A intretinut legaturi cu celelalalte Biserici Ortodoxe surori si cu alte Biserici crestine.

El insusi a facut vizite, in fruntea unor delegatii sinodale, la Bisericile: Rusa (de mai multe ori), Georgiana (1948), Sarba (1957), Bulgara (1953, 1966 si 1971), Patriarhiile ecumenica (1968), de Alexandria (1971) si lerusalim (I 975), Biserica Greciei (1963, 1971 si 1975).  S-au initiat relatii cu Bisericile vechi orientale, prin vizite reciproce: patriarhul a vizitat Patriarhia armeana din Ecimiadzin (1958 si 1966), Biserica etiopiana (1969 si 1971), Biserica copta (1969 si 1971), Biserica siriana din Malabar-India (1969). 

S-au initiat si intretinut relatii cu o serie de Biserici romano-catolice nationale, unele vizitate de isusi partiarhul Justinian, in fruntea unor delegatii sinodale: Austria (1969), Germania (1970), Belgia (1972), cu Biserica vechilor catolici si cu Biserica anglicana. 


La randul lor, delegatii ai tuturor acestor Biserici au vizitat pe patriarhul Justinian si Biserica sa.

Dupa 1961 cand Biserica Ortodoxa Romana a reintrat in Consiliul Ecumenic al Bisericilor, ea participa la toate actiunile desfasurate in cadrul miscarii ecumenice actuale: Consiliul Ecumenic al Bisericilor, Conferinta Bisericilor Europene etc.

 

Justin Moisescu - al patrulea Patriarh al BOR

 

 

MOISESCU IUSTIN, patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. 

N. 5 mart. 1910, in Candesti, jud. Arges, decedat la 31 iul. 1986, in Bucuresti. 

 

Studii la Seminarul orfanilor de razboi din Campulung Muscel (1922-1930) si la Facultatea de Teologic din Atena (1930-1934), studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolica din Strasbourg (1934-1936) si din nou la cea din Atena (1936- 1937), unde a obtinut doctoratul, in 1937, cu teza: Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura ( in limba - greaca, Atena, 1937, 155 p.), premiata de Academia de :tiinte din Atenas examene de echivalare la Facultatea de Teologie din Bucuresti.  Profesor de Limba latina Ia Seminarul “Nifon” din Bucuresti (1937 - 1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia (1938-1939), profesor agregat (1940), apoi titular (1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernauti - Suceava, transferat, in 1946, la aceeasi catedra la Facultatea de Teologie din Bucuresti (dupa 1948 la Institutul Teologic Universitar).

 

La 26 febr. 1956 ales arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al Ardealului (hirotonit arhiereu la 15 mart., inscaunat 18 mart.).

 

La 10 ian.1957 ales arhiepiscop al lasilor si mitropolit a l Moldovei si Sucevei (inscaunat 13 ian.), pastorind 20 de ani. 

 

La 12 iun. 1977 ales arhiepiscop al Bucurestilor,  mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane (inscaunat 19 iun. 1977), pastorind pana la moarte.

Ca profesor de teologie a publicat mai multe Iucrari de specialitate: 
-  Sfanta Scriptura si interpretarea ei. in opera Sf. loan Hrisostom, in ,,Candela", an. L-LIl, 1939- 1941, p. 116-239 (si extras, Cernauti, 1942, 120 p.); 
-  Originalitatea parabolelor Mantuitorului, in "Candela", an.  LV-LVI, 1944-1945, p. 60-107 ( si extras, Rm.  Valcea, 1945, 50 p.); 
- Activitatea Sfantului Apostol Pavel in Atena, in ,,Candela", an.  LVII, 1946, p. 45 - 262 (.;i extras, Iasi, 1946,227p.);
- Ierarhia bisericeasca in epoca apostolica.  Anexa: Texte biblice si patristice despre pace si munca, Craiova, 1955, 80 p., 
-  Simbolica lui Hristu Andrutsos, traducere din greceste, Craiova, 1955, 349 p.; 
-  Sfantul Pavel si viata celor mai de seama comunitati crestine din epoca apostolica, in ST, an. III, 1951, nr. 7-8, p. 398-416; 
-  Temeiurile lucrarii Bisericii pentru apararea pacii, in ST, an.  V, 1953, nr. 3-4, p. 247-268. 

Ca ierarh a publicat numeroase articole, pastorale, cuvantari, dari de seama, mai ales in revista “Mitropolia Moldovei si Sucevei".

Ca mitropolit al Moldovei, a desfasurat o activitate prodigioasa, care-I aseaza in randul marilor ierarhi carturari ai Bisericii noastre.  Au fost ridicate noi cladiri – adevarate monumente de arhitectura - in incinta Centrului eparhial Iasi, iar catedrala si resedinta au fost refacute, au fost restaurate numeroase manastiri si biserici monumente istorice din eparhie; pe langa cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colectii muzeale; s-au construit cladiri noi la Seminarul teologic din manastirea Neamt, iar cele vechi au fost modernizate.

In afara de revista “Mitropolia Moldovei si Sucevei", care a aparut 20 de ani sub directa sa indrumare, Centrul metropolitan Iasi a editat si alte lucrari, intre care:


- Volumul Monumente istorice-bisericesti din Mitropolia Moldovei si Sucevei (1974),
Psaltirea in versuri a lui Dosoftei, editie critica (1975), 
-  Monografiile: Catedrala mitropolitana din Iasi (1977), Manastirea Cetatuia (1977), brosuiri-albume de popularizarea manastiritor din Moldova, carti de rugaciuni etc.

Ca mitropolit, a fost delegat de Sf.  Sinod sa reprezinte Biserica Ortodoxa Romana la zeci de intruniri intercrestine, aducand o contributie deosebita la promovarea ecumenismului crestin. 

Iustin MoisescuA condus cateva delegatii ortodoxe romane  in vizitele facute altor Biserici: Anglia (1958), Biserica siriana din Malabar (1961), S.U.A. (1970), Biserica luterana din Danemarca (1971), Patriarhia ecumenica (1974) si a facut parte din cateva delegatii sinodale conduse de patriarhul Justinians a primit numeroase delegatii straine la Iasi sau in cuprinsul Arhiepiscopiei lasilor. Ca membru in Comitetul Central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1961-1977), a participat la Adunarile generale de la New Delhi (1961), Uppsala (1969) si Nairobi (1975) si la sesiunile anuale ale Comitetului Central la Paris (1962), Geneva (1966,1973 si 1976), Heraklion Creta (1967), Canterbury (I 969), Addis-Abeba (1971), Utrecht (1972), Berlin (1974) s.a. A facut parte din Prezidiul Conferintei Bisericilor Europene si din Comitetul Consultativ, participand la Adunarile generale Nyborg IV (1964), Nyborg V (1966), Nyborg VI (1971) si Engelberg (1974), precum si la sesiunile Prezidiului si Comitetului Consultativ.  A condus delegatiile Bisericii Ortodoxe Romane la Conferintele, panortodoxe de la Rodos (1961, 1963, 1964) si Chambesy (1968), la prima Conferinta pregatitoare a Sfantului si marelui Sinod panortodox (Chambesy 1971).

Ca patriarh, a condus cateva delegatii sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia ecumenica (1978), Arhiepiscopia misionara ortodoxa romana din Statele Unite si Canada (1979), Biserica Ortodoxa Rusa (1980), Biserica Ortodoxa Sarba (1981), Biserica luterana din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxa  Bulgara (1982), Biserica reformata din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxa din Grecia (1984): a primit vizita unor intaistatatori de Biserici, precum si a numerosi reprezentanti ai altor Biserici si confesiuni crestine din Iumea intreaga in calitate de patriarh;

A acordat o atentie deosebita activitatii editoriale.  De pilda, a initiat marea colectie intitulata Parinti si scriitori bisericesti, proiectata in 90 de volume, precum si colectia Arta crestina in Romania, in 6 volume s-a tiparit o noua editie sinodala a Sf.  Scripturi (1982), o noua editie a Noului Testament (1979); manuale pentru invatamantul teologic superior si pentru seminariile teologice, teze de doctorate, carti de cult: si-au continuat aparitia revistele centrale bisericesti si cele mitropolitane, ca si buletinele comunitatilor ortodoxe romane de peste hotare.

Prin bogata sa activitate carturareasca, ecumenica si pastorala, patriarhul I. isi inscrie numele in randul ierarhilor de mare prestigiu ai intregii Ortodoxii.

 


                 Teoctist Arapasu - Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane

ARAPASU TEOCTIST (din botez Teodor), patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane. 

N. 7 febr. 1915, in Tocileni, jud.  Botosani.  Frate in manastirile Verona si Neamt (din 1929),

Elev la Seminarul monahal din manastirea Cernica (1932- 1940),

Tuns in monahism la Bistrita  jud.  Neamt, sub numele Teoctist (1935) .

Hirotonit ierodiacon pe seama acesteia (4 ian. 1937).  In 1940 s-a inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, obtinaand licenta in 1945,

Paralel a indeplinit diferite functii in cadrul Arhiepiscopiei Bucuresti si diacon la Patriarhie. 

La 1 mart. 1945 transferat la Centrul eparhial Iasi, fiind hirotonit ieromonah (25 mart. 1945) si hirotesit arhimandrit in 1946;

Studii la Facultatea de Litere si Filosofie din Iasi (1945-1947);

Preot slujitor (1945), apoi mare eclesiarh la catedrala mitropolitana din Iasi si exarh al manastirilor din Arhiepiscopia Iasilor (1946-1948),

Vicar al aceleiasi Arhiepiscopii (1948-1950). 

In mart. 1950 ales si hirotonit episcop-vicar patriarhal, cu titlul “Botosaneanul”;

In aceasta calitate a fost secretar al Sf. Sinod, rector al Institutului Teologic Universitar din Bucuresti (1950- 1954) si a condus diferite sectoare din cadrul Administratiei Patriarhale. 

La 28 iul. 1962 ales, iar la 16 Sept. inscaunat episcop la Arad, pastorad acolo 10 ani (in dec. 1969 - dec. 1970, loctiitor de episcop la Oradea).

La 28 ian. 1973 a fost ales, iar la 25 febr. 1973 inscaunat arhiepiscop al Craiovei si mitropolit al Olteniei, la 25 Sept. 1977 ales, iar


La 9 oct. 1977 inscaunat ca arhiepiscop al Iasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei (din iul. 1980 pana in ian. 1982, loctiitor de mitroplit al Ardealului). 


TeoctistDupa moartea patriarhului Iustin (31 iul. 1986) a devenit loctiitor de patriarh, la 9 nov. 1986 a lost ales, iar la 16 nov. 1986 intronizat ca arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.


In cei 45 de ani de activitate ca ierarh, s-a preocupat nu numai de probleme administrative ,si economice, ci si de restaurarea unor monumente de arta  bisericeasca din cele patru eparhii pe care le-a condus (indeosebi Putna, Bistrita, Slatina, Rasca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Barboi, toate in Arhiepiscopia Iasilor) si de organizarea unor muzee bisericestis a ctitorit  o biserica in localitatea Victoria-Botosanis a indrumat revistele “Mitropolia Oltenliei”, “Mitropolia Moldovei si Sucevei" si “ Glasul Bisericii", a incurajat aparitia mai multor lucrari teologice.


Reprezentant de seama al ecumenismului romanesc, a facut parte din mai multe delegatii sinodale care au vizitat alte Bisericis a condus delegatii in vizitele de peste hotare: Biserica Ortdoxa din Finlanda (1971), Biscrica Ortodoxa Siriana a Rasaritului din Malabar-Indiali (1976), Biserica Ortodoxa Rusa (1978), Biserica Bulgara (1983) Biserica Armeana (1983), Arhiepiscopia misionara din America (1978).  Ca patriarh, a condus delegatii sinodale romane care au vizitat Patriarhia ecumenica  Patriarhia Bulgara, Austria, Suedia (toate in 1987), Patriarhia Rusa (1988) etc.


A participat la Conferinta mondiala a Comisiei “Credinta si Constitutir"a Consiliului Ecumenic al Bisericilor, la Montreal (1963), vizitand atunci o serie de parohii romanesti din Canada, la intalnirea ecumenica de la Chantilly-Franta (1978), a opta Adunare Generala a Conferintei Bisericilor Europene din Chania-Creta (1979), cand a fost ales membru in Comitetul consultativ, a doua Conferinta panortodoxa presinodala (Chambesy, 1982), la lucrarile Prezidiului si Comitetului Consultativ de la Oxford (1993) etc.

 

Lucrari:

A publicat studii, articole, cuvantari  in:

 

-  “Biserica Ortodoxa Romana“,”Glasul Bisericii",

-  “Mitropolia Moldovei si Sucevei",

-  ”Mitropolia Olteniei",

-  “Mitropolia Banatului",

- “Telegraful Roman",

-  Carti de rugaciuni,

-  Pastorale.

 

Cateva lucrari au aparut in volum:

 

- Mitropoltul Iacob Putneanul,. faclier al Ortodoxiei romanesti al nazuintelor de unitate nationala si si de afirmare a culturiii romane, Manastirea Neamt, 1978, 45 p.

- O editie largita, sub titlul Mitropoliull Iacob Putneanul, 1719-1778.

- In slujba Ortodoxiei romanesti a nazuintelor de untate nationalasi de afirmare a culturii roman,e Neamt, 1978, 128 p.);

- Studiu introductiv la Dosoftei.  Dumnezeiasca Liturghie.  Editie critica de N. A. Ursu , ,Iasi, 1980, p. V-XLIV (lucrare editata din initiativa sa). 

 

Articolele si cuvantarile publicate in reviste au fost stranse in cateva volume, sub titlul:

 

- Pe treptele slujirii crestine, Manastirea Neamt, vol. 1, 1980, VII + 411 p.; vol. 11, VII + 414 p.; vol. 111, 1985, VII + 495 p.; vol.  IV, 1986, 454 p.; vol.  III 1, 1989, 572 ps vol.  VI, 1992, 432 p.;

- Slujind altarului strabun, vol. 1, Bucuresti, 1992, 512 p.

- Ca patriarh indruma intreaga activitate editoriala de la Institutul Biblic si de Misiune Ortodoxa. 

 

Pana in prezent au aparut, cu binecuvantarea sa, o serie de lucrari cu caracter teologic si istoric:

 

Sfinti romani aparatori ai legii stramosesti (Bucuresti,1987),

- Biserica Ortodoxa Romana.  Monografe album (Bucuresti, 1987, cu versiuni in limbile engleza si franceza),

-  Reeditarea Bibliei de la Bucuresti din 1688,

-  Manuale pentru invatamantul teologic universitar si seminarial,

-  Noi traduceri din Sfintii Parinti,

-  Carti de Slujba,

-  O versiune revizuita a Noului Testament (1993) si altele.

 

 

.

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 14294

Voteaza:

Patriarhii Romaniei 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE