Relatiile trupesti in viata de familie

Relatiile trupesti in viata de familie Mareste imaginea.

Dumnezeu se reveleaza smereniei !

Pe langa omul cazut intre talhari treceau, pe rand, neputincioase, Legea si preotia Vechiului Testament; nici una, nici alta nu i-au putut ajuta cu nimic; pentru aceasta, a venit Samarineanul cel milostiv. Caderea intre talhari este caderea firii omenesti din Rai, in lumea aceasta, iar Samarineanul milostiv este Mantuitorul Iisus Hristos; cel cazut intre talhari a fost incredintat Bisericii, ca slujitorii ei sa poarte grija de dansul, spalandu-i ranile, din neam in neam, cu vin si untdelemn.

Incerc o lamurire armonioasa a unei porunci a lui Dumnezeu, porunca a saptea: "Sa nu fii desfranat!" (Iesire 20, 14). Porunca aceasta este o masura preventiva a lui Dumnezeu, prin care urmareste stavilirea degenerarii, a stricaciunii si a toata jalea fapturii omenesti.

Cercetand despre viata de familie, despre apropierea trupeasca dintre soti, despre nasterea de prunci si despre caderea in nefiresc a celor care folosesc metode contraceptive, am dat peste mai multe cuvinte ale parintelui Arsenie Boca. Cunoscand atat trupul, prin studierea medicinei, cat si sufletul, printr-o vietuire duhovniceasca inalta, parintele de la Manastirea Prislop a reusit sa sintetizeze perfect invatatura crestina despre cele amintite mai sus.

Relatiile trupesti actuale, o consecinta a caderii in pacat

Chipul cunoscut al nasterii trupurilor (apropierea trupeasca dintre soti) a venit omului tocmai din pricina caderii; caci, dupa Sfintii Parinti, ar fi fost cu putinta si un alt chip de inmultire, nepatimas si nepacatos. In urma pacatului, Adam urma sa moara si sa se stinga omul din zidire; dar, vazand Dumnezeu peste veacuri ca multi au sa se izbaveasca din aceasta cadere, l-a osandit pe om la calea nasterii trupesti, care consta din patimire si pacat. Pacatul isi are porneala in pofta pentru acest chip de nastere, ca intr-o lege de pedeapsa data firii omenesti.

Dupa caderea in pacat, dorul omului fata de Dumnezeu s-a intors in pofta patimasa dupa trup. Mintea, intunecandu-se, a cazut prada simturilor trupeste, care se lipesc de placere, ca de un bine, si fug de durere, ca de un rau; iar placerea este momeala cu care "hotul" inseala pe om, sa se pogoare din Ierusalim, la Ierihon.

Vointa omului s-a pervertita intr-atat incat a ajuns sa vrea numai ispita vicleanului (placerea) si sa ocoleasca povara nasterii de fii, data de Dumnezeu ca si pedeapsa. Mintea, care odinioara vedea pe Dumnezeu intr-insa, acum e templu al idolilor, avand in loc de un singur Dumnezeu, multe chipuri ale patimilor necurate. Pentru aceasta, mintea multora da numai sfaturi contra firii sau "sfatul faradelegii". Astfel, mintea nu lucreaza numai contra firii, ci si impotriva lui Dumnezeu; caci, o minte innebunita de pofte contra firii, ce sfaturi poate sa dea, afara de sfaturile talharilor care ii ataca pe cei ce coboara din Ierusalim, in Ierihon?!

Pacatul este o calcare a legilor vietii, adica introducerea in viata a unui dezechilibru consimtit de minte. Pacatul este calcarea legilor divine ale vietii si se pedepseste precum s-a spus si precum se vede - cine vede.

Relatiile trupesti in viata de familie

O mare dezarmonie in viata de familie consta in faptul ca instinctul barbatului e intr-un conflict continuu cu instinctul femeii. Instinctul barbatului vrea mereu femeia; instinctul femeii este insa maternitatea. Copilului mic, pana ce se desprinde de mama, ii trebuie doi ani, perioada in care femeia trebuie lasata in pace de barbat (trupeste).

Deci, ce va face barbatul? Sau isi va perverti sotia, facand-o sa umble si ea dupa placerea patimasa, cautand sa scape de rostul firii sale, sau o va face criminala, punand-o sa-si ucida in pantece fiinta lipsita de aparare (copilul), sau va practica scarba onaniei cu femeia sa, pazind-o de rostul zamislirii, dar necinstind-o, cum nu se poate spune. Altii recurg la sterilizare, altii la aventuri. Un astfel de barbat nu-si va mantui sotia prin nasterea de fii (I Timotei 2, 15), ci o va osandi cu ucigasii si curvarii, printre care va fi si el (Apocalipsa 21, 80). Prea putini sunt barbatii care isi stapanesc instinctul irational, prin puterile rationale ale sufletului, reglementandu-l potrivit cu rostul sau orginar.

Deci, placerea, cautata numai pentru ea insasi, cheama repetarea din ce in ce mai deasa a actului trupesc, pana ce se ajunge la pierderea autocontrolului si a ordinii interioare. Mai mult chiar, ea aprinde organismul si-l impinge pana dincolo de posibilitatile sale functionale; ea provoaca frangerea oricarei cenzuri morale si-si duce supusii pana la doaga nebuniei.

Onania cu sotia, o altfel de masturbare

De multe dintre cele patimite de cei tineri sunt de vina si parintii lor. Fapta gresita a acelora incurajeaza, tainuit sau pe fata, faptele gresite ale urmasilor lor, adica "onania cu femeia" sau ferirea de zamislire, ceea ce este o boala de-o nebanuita intindere, in toate mediile sociale.

Casatoria de levirat, practicata in Vechiul Testament, era o lege a poporului evreu, potrivit careia, daca un barbat evreu murea fara sa lase urmasi, femeia lui trebuia sa fie luata in casatorie de fratele lui (neinsurat). Primul copil de parte barbateasca nascut din aceasta casatorie de levirat trebuia sa poarte numele celui mort, pentru ca numele lui sa nu se stearga din casa lui Israel si astfel sa ii mosteneasca toata averea. Casatoria de levirat era un pogoramant fata de neputinta evreilor de a intelege viata si moartea, rostul vietii si dreapta raportare la urmasi. Moise nu a indepartat insa aceasta practica, prin aceasta aratandu-se respect celui mort, altfel el putand fi complet uitat.

Onania, adica apropierea dintre soti fara a urmari zamislirea, ci numai pofta, este numita astfel de la personajul biblic Onan, despre care gasim scris: "Intaiul nascut al lui Iuda, a fost rau inaintea Domnului si de aceea l-a omorat Domnul. Atunci a zis Iuda catre Onan: "Intra la femeia fratelui tau, insoara-te cu ea, in puterea leviratului, si ridica urmasi fratelui tau!" Stiind insa Onan ca urmasii nu vor fi ai lui, de aceea, cand intra la femeia fratelui sau, el varsa samanta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. Ceea ce facea el era rau inaintea lui Dumnezeu si l-a omorat si pe acesta" (Facere 38, 7-10).

Relatiile trupesti denaturate, neiubire fata de copii

Dupa o scurta vreme, se arata si pedepsele acestei fraude, cu deosebire la femei: tulburari grave ale sanatatii, fenomene dureroase ale pantecelui, tulburari nervoase si altele asemenea; din nimicuri, explozii violente si furii care nu mai pot fi infrante sau stapanite. Este un adevarat dezechilibru moral, care face biata victima sa treaca de la explozia violentei, pana la tristetea si melancolia cea mai profunda.

Nefunctionand normal, organismul uman se da complet peste cap, asemenea unei masini ale carei piese sunt reglate necorespunzator. De cele mai multe ori, dupa o lunga perioada de sterilitate voita (prezervativ, sterilet, pilule etc) se instaleaza, cu viclesug, sterilitatea definitiva. Atunci, in zadar mai cauti zamislirea de prunci, caci firea te-a pedepsit deja cu aceasta intoarcere a lucrurilor: iti califica fapta si te condamna sa nu ai urmasi. "Cand se vor desfrana, nu se vor inmulti, ca au parasit pe Domnul" (Osea 4, 10). Pe langa pedeapsa primita de la fire, in cele din urma, vine si pedeapsa dreapta a Dreptului Judecator.

Problema iscata are si urmari: insusirile copilului nascut atarna de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternitatii la femeie. Daca i-a fost starnita senzualitatea, evolutia embrionului in atare conditii de viata intrauterina aduce pe lume un copil usor aplecat spre desfranare si ereditar nervos. Toata aceasta povara a copilului isi are radacina numai in trezirea nefireasca a senzualitatii mamei, in perioada de sarcina.

Daca mama nu a fost insa impinsa in acea aprindere a senzualitatii, nici in vremea dezvoltarii intrauterine a fatului nu a fost tulburata de barbat si nici in vremea alaptarii copilului, noul venit va fi un copil prea putin inclinat spre trezirea prematura a senzualitatii si deloc dispus spre nervozitate.

Daca mama isi perverteste rostul maternitatii sale, aduce pe lume copii predispusi unor pervertiri sporite, iar de se vor casatori, vor continua si vor mari decaderea si necazurile. Acest lucru se transforma intr-un cerc vicios, in cele din urma soldat cu o viata din ce in ce mai nefireasca.

Toata perioada sarcinii si a alaptarii, barbatul trebuie sa se infraneze, ca sa nu tulbure viata viitoare a celui ce vine in lume cu un anumit rost de la Dumnezeu. Desfranarea barbatului si pervertirea femeii zadarniceste rosturile urmarite de Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor drept porunca, frana a saptea: "Sa nu desfranezi!"

Faptul ca un barbat nu se poate stapani, il degradeaza, in coboara de la cinstea de om si de la rangul de barbat, cufundandu-l in regnul din subordine al oricarui mascul. Orice nesocotire, orice dezechilibrare a conditiei armonioase a omului, are urmari. Astfel, scurtarea vietii a venit neamului omenesc ca o plata pentru caderea in desfranare (Facere 5, 27; 6, 1-3).

Relatiile trupesti intre doi soti crestini

Conflictul dintre instinctul poligamic al barbatului si instinctul maternitatii femeii nu se poate infrange, nu se poate rezolva si nu se poate converti, decat in cazul cand ambele parti traiesc invatatura crestina din toate puterile fiintei lor. Nu este cu putinta implinirea intentiei divine in casatorie, decat numai cu un sot in stare de aceeasi credinta si vietuire.

Crestinismul este a doua creatie a lumii, a doua creatie a omului, o creatie din nou a firii. Dumnezeu recreaza insa in conlucrare cu omul si potrivit faptelor sale, ajungandu-l cu rautatile lui din urma si intorcandu-i-le in brate sau iertandu-l de ele, daca s-a silit, prin lupta cu sine insusi, sa-si dobandeasca iertarea.

Puterea credintei, amplificata de puterea si binecuvantarea harului lui Dumnezeu, are o influenta nebanuit de mare asupra eventualelor noastre infirmitati. Minunea acestei refaceri se intampla oriunde se afla credinta adevarata si osteneala spre indreptare. Puterea lui Dumnezeu, neavand hotarele neputintei noastre, nu cunoaste neputinta. Unde insa nu vrem si noi, El nu intervine; desi ne-a facut fara voia noastra, nu poate sa ne tamaduiasca fara voia noastra.

Numai un barbat care are drept cap pe Hristos (I Corinteni 11, 3), va fi in stare sa-si infranga pornirile pervertirii si sa pazeasca netulburat copilul, de la rodire si pana la desprinderea deplina de sanul mamei. Un astfel de barbat pazeste fara vrajba predania Bisericii, care-l opreste a se apropia de femeia lui in posturi, in sarbatori si in zilele stiute.

Barbatii cu un sistem nervos rezistent sunt capabili de infranare, pe cand cei mai slabi, caracterizati de nervozitate, devin si mai anormali in urma infranarii poftelor lor (despre acestia amintesc uneori medicii). Acest lucru se datoreaza, pe langa altele, si lipsei lor de rabdare si perseverenta in credinta.

In dezvoltarea ei, viata omului cunoaste trei faze: faza vegetativa (pana la nastere); faza bio-psihica (fara limite precise) si faza spirituala. Multi nu traiesc decat primele doua faze ale vietii, la cea spirituala neluand aminte. Traind intr-o casatorie cu acestia, nu poti fi decat intr-un permanent dezechilibru cu cerintele spirituale ale vietii. Viata acestora este o injuratura continua la adresa firescului, iar pentru partea crestina este un fel de mucenicie fara nadejde sigura.

La casatorie nu ajunge numai numarul anilor, ceruti de lege, ci se cere si varsta credintei in Dumnezeu. Varsta buna pentru casatorie o decide deci mintea, nu instinctul; credinta, nu necredinta; infranarea, iar nu desfranarea. Numai tinerii ajunsi la trairea crestina a vietii aduc garantii suficiente ca in casatorie vor trai pazind legile lui Dumnezeu si infranand patimile nefiresti.

O casatorie cu o asa socoteala o binecuvinteaza Dumnezeu cand ridica nunta de la instinct la rostul ei spiritual, la cinstea de taina. E singura garantie a unei casatorii durabile si placuta lui Dumnezeu. Tobie, calatorind in alta tara, sa-si ia nevasta, s-a rugat Domnul cu intelepciune, zicand: "Doamne, iata, iau pe aceasta sora a mea, nu pentru implinirea poftelor mele, ci intr-adevar, ca femeie" (Tobit 8, 7).

Sfantul Pavel conditioneaza mantuirea femeii de menirea ei de mama, zicand: "Femeia se va mantui prin nastere de fii, daca staruieste cu deplina intelepciune (infranare), in credinta, in iubire si in sfintenie" (I Timotei 2, 15).

Convingerea ca se poate si ceea ce ni s-ar parea ca nu se poate, este o putere nebanuita; un fel de amplificare a vointei omului cu vointa lui Dumnezeu. Pentru aceasta, preocupari precum numarul copiilor sau neajunsurile materiale, nu trebuie sa coordoneze relatiile trupesti dintre soti. Nu pot fi acuzati de iresponsabilitate aceia care traiesc o viata intru Hristos, in credinta, nedejde si dragoste.

Teodor Danalache

Relatiile trupesti in viata de familie

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 12246

Voteaza:

Relatiile trupesti in viata de familie 0 / 5 din 0 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Andrei Cosmovici Postat la 2012-02-17 05:24

    Daca vorbim de pofta pătimașă după trup, oare putem vorbi și de pofta pătimașă după hrană? Dacă Sfinții Părinți spun că ar fi fost cu putinta si un alt chip de inmultire, nepatimas si nepacatos, oare nu se vorbește și de putința unui alt fel de a ne apropia de mâncare, nepătimaș și nepăcătos (fel manifestat prin lăcomie și nesăturare)? Mâncatul se petrece la fel și în perioada de postire, și în cea "de dulce".

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE