Cuvant Ascetic - Prin intrebari si raspunsuri II

• « Inapoi
• Inainte »

11. Neputand deci sa-L faca sa calce porunca iubirii de Dumnezeu, prin cele ce I le-a fagaduit, s-a straduit pe urma, dupa ce a venit in lume, sa-L faca sa calce porunca iubirii de aproapele, prin toate cate a uneltit, lucrand prin nelegiuitii iudei. In acest scop, in vreme ce Acela invata
caile vietii si zugravea prin fapte chipul vietuirii ceresti, vestea invierea mortilor si fagaduia viata vesnica si imparatia cerurilor celor ce cred, iar pe cei necredinciosi ii infricosa cu pedeapsa vesnica si, spre intarirea spuselor Sale, arata minunatele semne dumnezeiesti, chemand multimile la credinta, diavolul indemna pe nelegiuitii Farisei si Carturari la feluritele mestesugiri impotriva Lui, ca neputand rabda incercarile, cum credea el, sa inceapa a uri pe cei ce-i intindeau viclenii si asa sa-si ajunga ticalosul scopul lui, facandu-L sa calce porunca iubirii de aproapelui.

12. Dar Domnul, ca un Dumnezeu, cunoscand gandurile lui, nu a urat pe Fariseii pusi la lucru de el (caci cum ar fi facut-o, fiind prin fire bun?), ci prin iubirea fata de ei, batea pe cel ce lucra prin ei, iar pe cei purtati de el nu inceta sa-i sfatuiasca, sa-i mustre, sa-i osandeasca, sa-i planga ca pe unii ce puteau sa nu se lase purtati de el, ci rabdau de bunavoie sa fie purtati din pricina nepasarii.

Blestemat de ei se purta cu indelunga rabdare, patimind se arata ingaduitor si le arata toate faptele iubirii, Iar pe cel ce lucra prin ei il batea cu iubirea de oameni fata de cei purtati de el. O, minunat razboi! In loc de ura arata iubirea si rapune pe tatal rautatii prin bunatate. In acest scop, rabdand atatea rele de la ei, sau mai adevarat vorbind pentru ei, s-a straduit pana la moarte in chip omenesc pentru porunca iubirii si, dobandind biruinta deplina impotriva diavolului, a primit cununa invierii pentru noi. Astfel noul Adam a innoit pe cel vechi. Aceasta este ceea ce zice dumnezeiescul Apostol: "Aceasta sa o cugetati intru voi, ceea ce si in Hristos Iisus..." s.a.m.d.

13. Acesta a fost asadar scopul Domnului, ca pe de o parte sa asculte de Tatal pana la moarte, ca un om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta sa biruiasca pe diavol, patimind de la el, prin Carturarii si Fariseii pusi la lucru de el. Astfel prin faptul ca s-a lasat de bunavoie invins, a invins pe cel ce nadajduia sa-L invinga, si a scapat lumea de stapanirea lui. In felul acesta "Hristos a fost rastignit din neputinta", neputinta prin care a omorat moartea si "a surpat pe cel ce avea stapaniea mortii"; in felul acesta era si Pavel slab prin el insusi si "se lauda intru neputintele sale, ca sa se salasluiasca in el puterea lui Hristos".

14. Cunoscand chipul acestei biruinte, el zicea scriind Efesenilor: "nu este lupta noastra impotriva sangelui si a trupulul ci impotriva incepatoriilor, stapaniilor, s,a.m.d." Si le porunceste "sa imbrace platosa dreptatii, coiful nadejdii, pavaza credintei si sabia Duhului", ca cei ce poarta razboiul cu vrajmasii nevazuti sa poata stinge toate sagetile cele aprinse ale vicleanului. Aratand cu fapra chipul razboirii zice: "Eu deci asa alerg si nu orbeste. Asa ma lupt, nu batand vazduhul, ci strunesc si supun trupul meu, ca nu cumva vestind altora, eu insumi sa ajung de lepadat". Si iarasi: "Pana in ceasul de fata, flamanzim si insetosam, goi umblam si primim batai". Sau iarasi: "in osteneala si in munca, in privegheri prea adesea, in frig si dezbracati, lasand la o parte cele din afara" .

15. Astfel lupta impotriva dracilor, care lucreaza in trup placerile, alungandu-i prin neputinta trupului sau. El ne arata insa prin fapte "chipul biruintei impotriva dracilor care lupta ca sa aduca pe credinciosi la ura si de aceea starnesc impotriva lor pe oamenii mai nebagatori de seama, ca ispititi fiind prin acestia, sa-i urasca si sa calce porunca iubirii. Zice asadar Apostolul: "Ocarati fiind, binecuvantam, prigoniti noi rabdam, huliti, noi mangaiem; ca niste lepadaturi ale lumii ne-am facut, ca gunoiul tuturor pana astazi". Dracii au pus la cale ocararea, hulirea si prigonirea lui, ca sa-l miste la ura celui ce-l ocaraste, il huleste si-l prigoneste, avand ca scop sa-l faca sa calce poninca iubirii. Iar Apostolul, cunoscand gandurile lor binecuvanta pe cei ce-l ocarau, rabda pe cei ce-l prigoneau si mangaia pe cei ce-l huleau, ca sa departeze pe dracii care lucrau acestea si sa se uneasca cu bunul Dumnezeu. Iar pe dracii care lucrau acestea ii batea prin acest chip al luptei, binund pururea raul prin bine, dupa asemanarea Mantuitorului. Astfel a slobozit toata lumea de sub puterea dracilor si a unit-o cu Dumnezeu el si ceilalti Apostoli, biruind prin infrangerea lor pe cei ce nadajduiau sa invinga. Daca deci si tu, frate, vei urmari acest scop, vei putea sa iubesti pe cei ce te urasc. Iar de nu, este cu neputinta.

16. Si zise fratele: Cu adevarat, Parinte, asa este si nu altfel. De aceea Domnul hulit fiind si palmuit si celelalte patimindu-le, cate le-a patimit de la iudei, a rabdat, compatimindu-i pe aceia ca nestiutori si rataciti. De aceea a si spus pe cruce: "Tata, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac". Iar viclenia si amagirea diavolului si a capeteniilor lui le-a biruit pe cruce, luptand cu ei pentru porunca iubirii pana la moarte, iar biruinta Lui impotriva lor dandu-ne-o noua. Si daramand stapanirea mortii, a daruit invierea Lui, spre viata, intregii lumi. Dar roaga-te pentru mine, Parinte, ca sa pot intelege desavarsit scopul Domnului si al Apostolilor Sai si sa pot veghea in vremea ispitelor si sa nu fiu nestiutor cu privire la planurile diavolului si ale dracilor lui.

17. Si raspunzand, batranul zise: Daca te vei ingriji mereu de cele spuse mai-nainte, vei putea sa nu fii nestiutor. Iar de vei intelege, iti vei da seama ca, precum tu esti ispitit, la fel si fratele tau se ispiteste si vei ierta pe cel ispitit; iar celui ce vrea sa te ispiteasca, facandu-te sa urasti pe cel ispitit, ii vei sta impotriva, nesupunandu-te uneltirii lui. Aceasta este ceea ce spune Iacob, fratele Domnului, in Epistolele Sobornicesti: "Supuneti-va lui Dumnezeu, stati impotriva diavolului, si va fugi de la voi!" Daca, precum s-a zis, vei avea neincetat, cu mare veghe, grija la cele mai-nainte spuse, vei putea sa cunosti scopul Domnului si al Apostolilor Sai si sa iubesti pe oameni si sa suferi pentru ei cand gresesc, dar sa lupti neincetat impotriva dracilor vicleni prin iubire. Dar daca suntem molesiti nebagatori de seama si usuratici si ne scufundam cugetul in placerile trupesti nu mai combatem pe draci, ci pe noi insine si pe frati, mai bme zis slujim prin acestia (prin frati) pe draci, luptand cu oamenii pentru draci.

18. Si zise fratele: Asa este, Parinte. De fapt din nebagarea mea de seama iau dracii totdeauna prilejuri impotriva mea. Dar te rog, Parinte, sa-mi spin cum pot sa dobandesc trezvia atentiei? Si raspunse batranul: Negrija totala de cele pamantesti si ocuparea neintrerupta cu Sfanta Scriptura aduce sufletul la frica lui Dumnezeu. Iar frica lui Dumiiezeu aduce trezvia atentiei. Atunci sufletul incepe sa vada pe dracii care il razboiesc prin ganduri si incepe sa se apere. Despre aceasta a zis David: "Si a strabatat ochiul meu in vrajmasii mei". Spre aceasta fapta indemnand si Petru, corifeul Apostolilor, pe ucenici. le-a zis: "Fiti treji, pnvegheati, ca potrivnicul vostru diavolul, umbla racnind ca un leu cautand pe cine sa inghita; caruia stati-i impotriva, vartosi in credinta." De asemenea Domnul ne spune: "Priveghiati si va rugati, ca sa nu intrati in ispita". Ecleziastul inca zice: "Daca se va urca peste tine duhul stapanitorului sa nu-ti parasesti locul tau". Iar locul mintii este virtutea, cunostinta si frica lui Dumnezeu. Minunatul Apostol luptand cu mare trezvie si vitejie, zice: "Umbland in trup, nu ne ostim trupeste. Caci armele cu care luptam nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu ca sa darame intariturile; noi surpam cugetarile si orice inaltare care se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu, si tot gandul il robim spre ascultarea lui Hristos; si gata suntem sa pedepsim orice neascultare". Daca asadar vei imita si tu pe sfinti si desfacandu-te de toate vei sluji cu osteneala numai lui Dumnezeu, vei dobandi trezvia atentiei.

19. Si zise fratele: Dar ce trebuie sa faca cineva, ca sa poata sa se ocupe neincetat numai de Dumnezeu? Si raspunse batranul: Este cu neputinta ca mintea sa se ocupe cu desavarsire numai de Dumnezeu, daca nu va dobandi aceste trei virtuti: iubirea, infranarea si rugaciunea. Caci iubirea imblanzeste iutimea; infranarea vestejeste pofta; iar rugaciunea desface mintea de toate intelesurile si o infatiseaza goala lui Dumnezeu. Asadar aceste trei virtuti imbratiseaza toate virtutile si fara de ele mintea nu se poate ocupa de Dumnezeu, slobozita de toate celelalte.

20. Si zise fratele: Rogu-te, Parinte, sa ma inveti, cum imblanzeste iubirea iutimea? Si raspunse batranul: Fiindca are puterea sa se milostiveasca si sa faca bine aproapelui si sa fie cu indelunga rabdare fata de el si sa indure cele ce ii vin de la el, cum am spus adeseori. Avandu-le prin urmare iubirea pe acestea, imblanzeste iutimea celui ce a dobandit-o. Si zise fratele: Nu sunt mici faptele ei, dar fericit este cel ce poate sa o dobandeasca. Eu insa intr-adevar sunt departe de ea. Dar rogu-te, Parinte, spune-mi ce insemneaza a avea indelunga rabdare?

• « Inapoi
• Inainte »