Despre dragoste IX

• « Inapoi
• Inainte »

61. Starea cea mai inalta a rugaciunii spun unii ca este aceea in care mintea a ajuns in afara de trup si de lume si a devenit cu totul imateriala si fara forma in vremea rugaciunii. Prin urmare cel ce pastreaza nevatamata aceasta stare cu adevarat se roaga neincetat.

62. Precum trupul murind se desparte de toate lucrurile vietii, la fel si mintea, murind cand ajunge la culmea rugaciunii, se desparte de toate cugetarile lumii. Caci de nu moare cu aceasta moarte, nu poate sa se afle si sa traiasca cu Dumnezeu.

63. Nimenea sa nu te insele, monahule, ca te poti mantui slujind placerii si slavei desarte.

64. Precum trupul pacatuieste prin lucruri si are ca pedagogi virtutile trupesti ca sa se cuminteasca, la fel si mintea pacatuieste prin cugetarile patimase si are ca pedagogi virtutile sufletesti ca, vazand lucrurile curat si nepatimas, sa devina neprihanita.

65.  Precum noptile urmeaza zilelor si iernile verilor, la fel si intristarile si durerile urmeaza slavei desarte si placerii, fie in timpul de fata, fie in cel viitor.

66. Cel ce a pacatuit nu poate scapa de judecata viitoare fara sa rabde aici osteneli de bunavoie, sau necazuri fara de voie.

67. Pentru cinci pricini spun unii ca ingaduie Dumnezeu sa fim razboiti de catre draci. Cea dintai, pentru ca, razboiti fiind si razboindu-ne in aparare, sa venim la puterea de-a deosebi virtutea si pacatul. A doua, ca dobandind prin lupta si durere virtutea, sa o avem sigura si nestramutata. A treia, ca inaintand in virtute, sa nu ne ingamfam, ci sa invatam a ne smeri. A patra, ca dupa ce am fost ispititi de pacat sa-l uram cu ura desavarsita. A cincea, care-i mai presus de toate, ca devenind nepatimasi, sa nu uitam slabiciunea noastra, nici puterea Celui ce ne-a ajutat.

68. Precum mintii celui flamand i se naluceste numai paine, iar celui insetat numai apa, la fel celui lacom i se nalucesc tot felul de mancari, iubitorului de placeri forme de femei, iubitorului de slava desarta cinstiri de la oameni, iubitorului de argint castiguri, celui ce tine minte raul razbunare asupra celui ce l-a suparat, pizmasului necazuri venite asupra celui pizmuit, si asa mai departe in toate celelalte patimi. Caci mintea tulburata de patimi primeste cugetari patimase, fie ca vegheaza trupul, fie ca doarme.

69. Cand creste pofta, mintea isi naluceste materiile placerilor in vremea somnului; iar cand creste iutimea, vede lucrurile pricinuitoare de frica. Iar patimile le fac sa creasca dracii necurati, luand in sprijin negrija noastra, si tot ei le intarata. Le micsoreaza insa sfintii ingeri, miscandu-ne spre lucrarea virtutilor.

70. Partea poftitoare a sufletului intarita mai des, aseaza in suflet deprinderea anevoie de clintit a iubirii de placere; iar iutimea tulburata continuu face mintea fricoasa si fara barbatie. Pe cea dintai dintre acestea o tamaduieste nevointa   statornica   cu   postul,   privegherea   si   cu rugaciunea; pe cea de-a doua bunatatea, iubirea de oameni si mila.

71. Dracii ne razboiesc fie prin lucruri, fie prin intelesurile patimase ale lucrurilor. Prin lucruri, pe cei ce sunt intre lucruri, iar prin intelesuri pe cei despartiri de lucrari.

72. Cu cat e mai usor de-a pacatui cu mintea decat cu lucrul, cu atat e mai greu razboiul cu gandurile decat cel cu lucrurile.

73. Lucrurile sunt afara de minte, dar ideile lor stau inauntru. In minte este prin urmare puterea de-a se folosi bine sau rau de ele. Caci folosirea gresita a ideilor este urmata de reaua intrebuintare a lucrurilor.

74. Prin acestea trei primeste mintea intelesuri patimase: prin simtire, prin schimbari in starea organica si prin amintire. Prin simtire, cand lucrurile de care suntem impatimiti, venind in atingere cu ea, o misca spre ganduri patimase. Prin schimbari in starea organica, cand mustul
trupului schimbandu-si amestecarea printr-o hrana neinfranata, sau prin lucrarea dracilor, sau prin vreo boala, misca mintea iarasi spre ganduri patimase sau impotriva Providentei. Iar prin amintire, cand aceasta, aducand in legatura cugetarile sale cu lucrurile fata de care am simtit
vreo patima, de asemenea misca mintea spre ganduri patimase.

75. Dintre lucrurile care ne-au fost date de Dumnezeu spre intrebuintare, unele se afla in suflet, altele in trup, iar altele in jurul trupului. De pilda in suflet sunt facultatile
lui; in trup organele simturilor si celelalte madulare; iar in jurul trupului mancarile, avutiile si celelalte. Buna sau reaua intrebuintare a acestora, sau a accidentelor ce stau in legatura cu acestea, ne arata sau virtuosi sau netrebnici.

76. Dintre accidentele lucrurilor pomenite, unele sunt ale lucrarilor din suflet, altele ale celor din trup, iar altele ale celor din jurul trupului. Ale celor din suflet sunt de pilda cunostinta si nestiinta, uitarea si amintirea, iubirea si ura, frica si curajul, intristarea si bucuria si celelalte. Ale celor din trup sunt de pilda placerea si durerea, simtirea si impietrirea, sanatatea si boala, viata si moartea si cele asemenea. Iar ale celor din jurul trupului, de pilda bogatia de prunci si lipsa de prunci, belsugul si saracia, slava si lipsa de slava si celelalte. Dintre acestea, unele se socotesc de oameni bune, iar altele rele. Dar nici una nu este rea in sine, ci dupa intrebuintare sunt sau cele rele sau bune.

77. Cunostinta este buna prin fire; asemenea si sanatatea Dar cele dimpotriva i-au folosit pe multi, mai mult decat acestora. Caci celor netrebnici cunostinta nu le este spre bine, desi prin fire este buna. De asemenea nici sanatatea nici bogatia, nici bucuria. Caci nu le intrebuinteaza cu folos. Prin urmare acestora le sunt de folos cele dimpotriva. Asadar nici acelea nu sunt rele in ele insele, desi par ca sunt rele.

78. Nu intrebuinta rau ideile, ca sa nu fii silit sa intrebuintezi rau si lucrurile. Caci de nu pacatuieste cineva mai intai cu mintea, nu va pacatui nici cu lucrul.

79. "Chipul celui pamantesc" sunt pacatele generale, ca nechibzuinta,  frica, necumpatarea, nedreptatea. Iar "chip al celui ceresc" sunt virtutile generale, ca intelepciunea, barbatia, cumpatarea, dreptatea. "Dar precum am purtat chipul celui pamntesc, sa purtam si chipul celui ceresc".

80.  De vrei sa afli calea ce duce la viata, caut-o in "Cale" si acolo o vei afla pe ea, adica in "Calea" care a zis: "Eu sunt Calea, viata si adevarul".    Dar caut-o cu mare osteneala, caci "putini sunt care o afla pe ea";  si nu cumva ramanand pe din afara celor putini, sa te afli cu cei multi.

• « Inapoi
• Inainte »