Despre dragoste XXI

• « Inapoi
• Inainte »

Sfarsitul sutei a patra a capetelor despre dragoste
Scoliile unui necunoscut

1. Noi nu putem invata si nu ne lasam invatati nici prin cuvinte, nici prin fapte. Dar totusi vrem sa invatam prin cuvinte si sa ne facem altora doctori, cand noi insine suntem plini de rani. Gandeste-te si la aceea ca: "Nu toate sunt usor de inteles celor ce vor sa inteleaga, chiar daca se pare ca da". Deci cine nu se va mira de cei ce fagaduiesc, cu  toata  seriozitatea,  sa  invete  acestea  chiar  si  pe muierustile ce traiesc in desfatari si pe prunci.

2. Cand Apostolul zice: "Iar de iubeste cineva pe Dumnezeu, acela cunoscut este de El", vrea sa spuna ca iubindu-l noi pe Domnul, suntem cunoscuti de El. "Iar daca suntem cunoscuti, suntem si invatati", zice Grigorie cel Mare atat in virtute cat si in teologie. Acesta cred ca este si intelesul sentintei: "Iubirea e nascuta de nepatimire; iar iubirea naste lumina cunostintei".

3. Pe cine nu impresioneaza aceasta sentinta? Socotesc ca mai ales pe cei ce mor pentru Mamona, adica pentru domnul si stapanul lumii acesteia.

4. Dumnezeu vrea ca toti oamenii sa se mantuiasca si pentru toti a murit, ca toti sa se mantuiasca. Deci cel ce iubeste pe Dumnezeu pazeste ceea ce vrea Dumnezeu. Iar pazind aceasta, cum nu va iubi pe tot omul si nu va vrea ca toti sa se mantuiasca, o data ce Dumnezeu o vrea aceasta?

5. Prin cunostinta lui Dumnezeu intelege credinta, iar prin dragoste pazirea poruncilor, pe care le numeste si voia lui Dumnezeu, dreptatile si lumina Lui, dupa cuvantul: "Lumina sunt poruncile Tale". Sentinta vorbeste de cunostinta lucratoare.

6. Cauza virtutilor e Dumnezeu. Iar cunoasterea efectiva a acestuia inseamna prefacerea in duh prin deprindere a celui ce a cunoscut cu adevarat pe Dumnezeu.

7. Citeste capitolul 76 al aceleiasi sute si vei afla acelasi lucru, dar cu alte cuvinte.

8. Precum porunca iubirii s-a dat ca doctorie impotriva maniei, infranarea s-a dat impotriva poftei. Citeste cap. 79.

9. Iar noi care suntem robii tuturor trei, cata ura nu nutrim intreolalta, ajungand sa nu ne mai saturam de patima. Citeste cap. 64.

10. Spunand in cap. 77 ca prin porunci Domnul ne face nepatimasi; acum prin acest cap. arata cum: prin dragoste si post, infranare si rugaciune.

11. Gnosticul de asemenea e tras iarasi in jos.

12. Dar noi cei infundati in patimi, cum vom contempla? Sau nu ne vor scoate cele pe care le
contemplam de la cunostinta Sfintei Treimi?

13. Vezi treptele contemplatiei?

14. Precum in credinta nu e nici o ratiune a necredintei, tot asa in ratiunile dupa fire nu e nimic nerational. Iar samburele poruncilor e o ratiune lucratoare. Citeste cap. 84 (suta II) si vei afla destul.

15. Contemplatia naturala a poruncilor, adica dragostea sincera fata de aproapele, elibereaza pe cei ce o pazesc de iubirea trupeasca de sine si de ura (tiranie). Iar cunostinta lucrurilor izbaveste pe cei ce se indeletnicesc cu cunostinta (gnostici) de uitare si de nestiinta. Prin acestea toate se presupune ca cele trei parti ale sufletului, miscandu-se conform cu ratiunea si cu firea, lucreaza orice virtute: dar miscandu-se contrar ratiunii si firii, lucreaza toata rautatea.
Adu-ti aminte ca izvoarele si pricinile intregii rautati sunt acestea trei: nestiinta, iubirea trupeasca de sine si ura (tirania). Iar acestea le-a asezat vicleanul in noi, folosindu-se de reaua intrebuintare a puterilor din noi.

16. De acestea patimase curata (yilou'sin) intelesurile lucrurilor poruncile, cum s-a aratat in cap. 4 al acestei sute (a II-a).

17. Cele savarsite fara un scop drept sunt cele facute impotriva voii lui Dumnezeu, care vrea ceea ce e bun, bineplacut si desavarsit, adica dispozitie buna fata de aproapele pentru Dumnezeu. Iar ca lipsa dispozitiei bune fata de aproapele e potrivnica voii lui Dumnezeu arata Domnul in Evanghelie, cand zice: "intrucat le-ati facut, si intrucat nu le-ati facut",280 insirand apoi felurile dragostei si ale urii. Baga de seama ca cei ce au lucrat impotriva scopului drept, adica impotriva poruncii lui Dumnezeu, lepadand iubirea de oameni, apar ca unii ce nu pot infiripa nici o aparare si nu pot dovedi un scop. Ei stiu ca cel ce face ceva in afara de scopul drept al lui Dumnezeu, chiar daca ar aduce zeci de mii de argumente, nu va scapa de gheena.
Pofta e oprita de dragostea lui Dumnezeu. Iar dragostea aproapelui domoleste mania infuriata.
Cei ce confunda chipurile materiale ca caracterele spirituale ale lui Dumnezeu simbolizate de acelea abuzeaza de intelesurile caracterelor. Caci caracterele spirituale indicand ipostaza divina, aceia socotesc substanta sau materia, in care sunt simbolizate caracterele, drept caractere. Dar abuzand in gand, in mod necesar abuzeaza si cu fapta, arzand fara rusine caracterele sfinte ca materie simpla si muta.

18. Ia seama la deosebirea dintre suparare si durere, precum si la faptul ca durerea e urmarea placerii, iar supararea a slavei desarte.

21. Cele trei capete urmatoare ne iau orice scuza, prin care voim sa ne tinem avutiile.

22. Intelepciune artistica numeste nu pe cea castigata prin invatatura, ci pe cea prin care a facut Dumnezeu toate.

23. Trei feluri de necuratii intineaza mintea. Dar mai e una: a se socoti pe sine mai inteleapta ca altii.

24. Niciodata n-a lucrat sufletul meu potrivit cu firea. Stie aceasta Cel ce cunoaste toate. Si niciodata n-a incetat de-a savarsi pacate cu fapta.

25. Asadar atunci nu putem arata un scop, cand nu facem ceva pentru Hristos, ci pentru altceva. Aceasta pentru ca am lucrat nu dupa scopul lui Dumnezeu, ci dupa al nostru.

26. De inseteaza cineva dupa rapirea celor straine, ceea ce nu este voia lui Dumnezeu, cum va arata ca lucreaza dupa scopul Lui, cand scopul lui Dumnezeu este sa facem mila si sa daruim?

27. Cel ce slujeste iubirii de trup e greoi la inima, iubind si cautand desertaciunea si minciuna, care este cugetul trupesc.

28. Cele spuse mai inainte sunt iubirea de placere, de slava si de argint. Daca cineva se tine strans de ele, ca mine, nu vad cum se va putea invrednici de cunostinta lui Dumnezeu.

29. Deci sau ca robii, sau ca cei cu plata, sau ca niste fii, adica sau ca cei ce se indeletnicesc numai cu faptuirea (practicii), sau ca cei ce s-au invrednicit si de cunostinta (gnosticii).

30. Gand simplu e cel fara patima. Caci cel patimas departeaza de la Dumnezeu. Tot asa nici cuostinta simpla nu departeaza de la cele omenesti, ci cea care patimeste iubirea (e incarcata de pasiunea iubirii). Iar aceasta e prefacerea in duh prin deprindere.

31. Fiii se retin de la patimi prin cunostinta si iubire. Iar robii si cei cu plata, sau cei ce se indeletnicesc cu faptuirea (practicii), sau de frica, sau din nadejde.

32. Acestea inca ii opresc pe cei ce vor sa scrie, aratand din sfarsit paguba.

33.Socotesc ca la noi s-a gandit scriind acestea.

34. Cei ce socotesc ca stiu n-au inteles castigul ce-l pot avea din metoda aceasta. Caci de l-ar fi cunoscut, ar fi castigat inaintand la cunostinta.

35. Zabovind gandul simplu, se starneste patima, iar zabovind cel patimas, se produce invoirea.

36. Stii, Doamne, cum ma judec azi si pentru care pricina; nu ne parasi pe noi.

37. Nu poate face acestea cel ce crede ratiunilor sale si socoteste ca a cuprins cele ce si dupa ce-au fost cuprinse raman fire necuprinse.

38. Supararea si ura sunt boli ale partii patimitoare (pasionale) a sufletului.

39. Priveste cum ne amagim, facand cele contrare si socotind ca vietuim dupa Hristos, ba ceea ce e mai grav inchipuindu-ne ca deja patimim dragostea duhovniceasca.

40. Cineva sufera de patima lacomiei, dar nu areprilejul de-a se lacomi. Cand are prilejul, indata se da pe fata.

41. Priveste cand trebuie folosita indelunga rabdare si cand rabdarea. Caci daca amandoua se arata in incercarile fara voie, dar precum acestea se impart in cuvinte si in rani, asa se impart impreuna cu ele si acelea pentru cei ce inteleg.

42. Cunostinta cea buna si lucratoare se naste prin infranare si iubire.

43. Deci ce aiuresc unii oameni patimasi si ingamfati, falindu-se ca au cunostinta dumnezeiasca? Poate din patima si fudulie?

44. Iar cel ce isi inchipuie ca a inteles si stie tot e vadit ca nu are dragoste. Iar neavand, cum va inainta la cunostinta?

45. Avand spinii si maracinii rautatii si ai nestiintei, socotim ca avem virtute si cunostinta duhovniceasca.

46. Aici a zugravit mai deplin dragostea si cei doi dinari i-a talmacit ca dragostea de Dumnezeu si de aproapele.

47. Cunostinta lui Hristos ne vine prin curatirea celor trei parti ale sufletului.

48. Cei ce se ingrijesc de lucrurile lumii cad cu necesitate din dragostea lui Hristos si din pricina lor se umplu de ura neimpacata fata de semeni.

49. In amandoua privintele a fost defaimat Sf. monah Cedonie. Dar cautand spre Dumnezeul Suzanei, se intareste cu nadejdea dumnezeiasca.

50. Cel ce slujeste patimilor si-a invartosat intelegerea si avand puterea de discernamant oarba, nu poate deosebi binele de rau.

• « Inapoi
• Inainte »