Despre dragoste III

• « Inapoi
• Inainte »

41. Cel ce iubeste pe Dumnezeu nu intristeaza pe nimeni si nu se intristeaza pentru cele vremelnice. Intristeaza si se intristeaza insa cu singura intristare mantuitoare, cu care si fericitul Pavel s-a intristat si a intristat pe corinteni.

42. Cel ce iubeste pe Dumnezeu traieste pe pamant viata ingereasca, postind si priveghind, cantand si rugandu-se si gandind pururea numai lucruri bune de tot omul.

43.   Daca pofteste cineva ceva, se lupta ca sa si dobandeasca. Dar dintre toate bunurile si lucrurile vrednice de poftit, cel fara asemanare mai bun si mai vrednic de dorit este Dumnezeu. Cata sarguinta nu suntem asadar datori sa aratam ca sa dobandim acest lucru bun si vrednic de dorit prin fire?

44.   Sa nu-ti intinezi trupul cu fapte de rusine si sa nu-ti spurci sufletul cu ganduri viclene si pacea lui Dumnezeu va veni peste tine aducand iubire.

45.   Chinuieste-ti trupul cu foamea si cu privegherea si indeletniceste-te fara lenevire cu cantarea si cu rugaciunea; si sfintenia neprihanirii va veni peste tine aducand iubire.

46.   Cel ce s-a invrednicit de cunostinta dumnezeiasca si a dobandit lumina acesteia prin dragoste nu va fi tulburat niciodata de duhul slavei desarte. Iar cel ce nu s-a invrednicit inca de aceea, cu usurinta este prins de aceasta. Daca asadar unul ca acesta va cauta in tot ce face spre Dumnezeu, ca unul ce le face toate pentru el, mai lesne va scapa cu Dumnezeu de ea.

47.   Cel ce nu a castigat inca cunostinta dumnezeiasca, care se agoniseste prin dragoste, cugeta lucru mare despre cele savarsite de el dupa voia lui Dumnezeu. Iar cel ce s-a invrednicit de ea zice din suflet cuvintele Patriarhului Avraam, pe care le-a spus cand s-a invrednicit de aratarea dumnezeiasca: - Eu sunt pamant si cenusa".

48.  Cel ce se teme de Domnul are pururea ca tovarasa smerenia, si prin gandurile acesteia vine la dragostea si la multumirea   catre   Dumnezeu.   Caci   isi   aminteste   de purtarea lumeasca de mai-nainte si de feluritele greseli, ca si de ispitele ce i s-au intamplat din tinerete, si cum din toate acestea l-a izbavit pe el Domnul si l-a stramutat de la viata patimasa la viata dupa Dumnezeu. In felul acesta dobandeste pe langa temere si dragostea, multumind pururea cu smerenie multa Facatorului de bine si Carmuitorului vietii noastre.

49.   Sa nu-ti intinezi mintea ta, rabdand ganduri de pofta si de manie, ca nu cumva cazand din rugaciunea curata, sa te cuprinda duhul moleselii.

50.   Mintea cade de la indraznirea cea catre Dumnezeu atunci cand se insoteste cu gandurile viclene si spurcate.

51.   Cel fara de minte fiind purtat de patimi, cand se tulbura impins de manie, se grabeste fara judecata sa ocoleasca pe frati, iar cand e aprins de pofta razgandindu-se, fuge sa-i intalneasca. Iar cel intelept lucreaza in amandoua imprejurarile cu totul dimpotriva: caci in vreme de manie, taind pricinile tulburarii, se scutura de scarba fata de frati, iar in vreme de pofta, se retine de la pornirea spre intalnirea nesocotita.

52.   In vremea ispitelor sa nu parasesti manastirea ta, ci sufera cu vitejie valurile gandurilor si mai ales pe cele ale deznadejdii si ale moleselii (acedia). Caci asa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobandi o nadejde si mai intarita in Dumnezeu. Iar de-o vei parasi, te vei afla neprobat, lipsit de barbatie si nestatornic.

53.   De vrei sa nu cazi din dragostea cea dupa Dumnezeu, sa nu lasi nici pe fratele tau sa se culce intristat impotriva ta, nici tu sa nu te culci scarbit impotriva lui; ci "mergi si te impaca cu fratele tau", " si venind, adu lui Hristos, cu constiinta curata, prin rugaciune staruitoare, darul dragostei.

54.   Daca  cel  ce  are  toate  darurile  Domnului,  dar dragoste nu are, nimica nu foloseste, dupa dumnezeiescul Apostol,  cata   sarguinta   trebuie   sa   aratam  ca   sa  o dobandim pe aceasta.

55.  Daca "dragostea nu face rau aproapelui",   cel ce pizmuieste pe fratele si se intristeaza de binele lui si intineaza numele lui cel bun cu defaimari, sau ii intinde niscai curse spre a-l atrage la rele, cum nu se va face pe sine strain de dragoste si vinovat de osanda vesnica?

56.   Daca "plinirea legii este iubirea"  cel ce se gandeste la rau impotriva fratelui si unelteste viclesuguri impotriva lui si doreste caderea lui si se bucura de ea, cum nu va fi calcator de lege si vrednic de chinurile vesnice?

57.  Daca "cel ce defaima pe fratele si-l judeca defaima si judeca legea",  " iar legea lui Hristos este iubirea, cum nu va cadea defaimatorul din iubirea lui Hristos si nu se va face siesi pricina a chinurilor vesnice?

58.   Nu da urechea ta limbii celui ce defaima, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultand sau graind cu placere cele rele impotriva aproapelui, ca sa nu cazi din dragostea dumnezeiasca si sa te afli strain de viata vesnica.

59.   Nu primi barfeala "impotriva Parintelui tau, nici nu-l incuraja pe cel ce-l necinsteste pe el, ca sa nu se manie Domnul pentru faptele tale si sa te starpeasca din pamantul celor vii.

60. Inchide gura celui ce barfeste la urechile tale, ca sa nu savarsesti pacat indoit impreuna cu acela: pe tine obisnuindu-te cu patima pierzatoare, iar pe acela neoprindu-l de a flecari impotriva aproapelui.

• « Inapoi
• Inainte »