Despre dragoste XIX

• « Inapoi
• Inainte »

 
61. De obicei cunostinta e insotita de inchipuirea de sine si de pizma, mai ales la inceput. inchipuirea de sine vine numai dinlauntru; iar pizma si dinlauntru si din afara. Dinlauntru, ca sa se indrepte impotriva celor ce au cunostinta; iar din afara, de la cei ce de asemenea au cunostinta. Dar dragostea le imprastie pe toate trei: inchipuirea de sine, intrucat nu se ingamfa; pizma dinlauntru, intrucat nu pizmuieste; iar cea din afara, intrucat indelung rabda si se milostiveste. E de trebuinta deci ca cel ce are cunostinta sa dobandeasca si dragostea, ca sa-si pazeasca mintea intru toate neranita.

62. Cel ce s-a invrednicit de darul (harisma) cunostintei si e stapanit de suparare, sau de tinerea minte a raului, sau de ura, este asemenea celui ce inghimpa ochii cu spini si maracini. De aceea cunostinta are numaidecat lipsa de dragoste.

63. Ia aminte sa nu-ti inchini toata preocuparea ta trupului, ci hotaraste-i lui nevointa, dupa putere. Si toata mintea ta intoarce-o spre cele dinlauntru. Caci "nevointa trupeasca la putine foloseste, iar evlavia spre toate este de folos"... si cele urmatoare.
 
64. Cel ce petrece neincetat intru cele dinlauntru este cumpatat rabda indelung, se milostiveste si cugeta smerit. Dar nu numai atata, ci si contempla, teologhiseste" si se roaga. Aceasta este ceea ce spune Apostolul: "Li duh sa umblati" si cele urmatoare."

65. Cel ce nu stie sa umble pe calea duhovniceasca nu e cu grija la gandurile patimase, ci toata preocuparea lui se misca numai in jurul trupului. Iar urmarea e ca sau petrece in lacomia pantecelui, in neinfranare, in suparare, in manie si in pomenirea raului si prin aceasta i se intuneca mintea, sau se da la o nevointa fara masura si-si tulbura intelegerea.

66. Scriptura nu inlatura nimic din cele date noua de Dumnezeu spre folosire, dar pedepseste lipsa de masura si indreapta lipsa de judecata. De pilda nu opreste pe om sa manance, sa faca copii, sa aiba avere si sa o chiverniseasca drept. Dar il opreste de la lacomia pantecelui. de la desfranare si celelalte. Nu-l opreste nici sa cugete la acestea (caci pentru aceasta s-au facut), dar il opreste sa cugete patimas.

67. Unele dintre cele savarsite de noi dupa voia lui Dumnezeu se savarsesc potrivit poruncii: altele nu din ponmca. ci. cum ar zice cineva, ca o jertfa de bunavoie. De pilda, potrivit poruncii este a iubi pe Dumnezeu si pe aproapele, a iubi pe dusmani, a nu desfrana, a nu ucide si celelalte, pe care calcandu-le vom fi osanditi. Iar nu din ponmca este traiul in feciorie, necasatoria, saracia, retragerea din lume si celelalte. Acestea au intelesul de daruri, ca de nu vom putea sa implinim din slabiciune vreunele dintre porunci, sa castigam prin daruri indurarea Bunului nostru Stapan.

68. Cel ce si-a ales viata in necasatorie sau in feciorie, e dator "sa aiba mijlocul incins si faclia aprinsa"; mijlocul prin infranare, iar faclia prin rugaciune, contemplatie si dragoste duhovniceasca.

69. Unii dintre frati se socotesc ca sunt afara de darurile (harismele) Duhului Sfant. Lenevia in lucrarea poruncilor ii face sa nu stie ca cel ce are credinta in Hristos nesmintita are in sine deodata toate darurile dumnezeiesti. Caci aflandu-ne, din pricina lenii, departe de dragostea lucratoare fata de El, care ne arata comorile dumnezeiesti ascunse in noi, ne socotim, pe drept cuvant, afara de darurile dumnezeiesti.

70. Daca "Hristos locuieste in inimile noastre prin credinta", dupa dumnezeiescul Apostol, pe de alta parte "toate comorile intelepciunii si ale cunostintei sunt ascunse in El" atunci toate comorile intelepciunii si ale cunostintei sunt ascunse in inimile noastre. Si se vor face cunoscute inimii pe masura curatirii fiecaruia prin porunci.

71. Aceasta este comoara ascunsa in tarina inimii tale, pe care nu ai aflat-o inca din pricina nelucrarii. Caci de ai fi aflat-o, ai fi vandut toate si ai fi cumparat tarina aceasta. Dar acum. fiindca ai parasit tarina, te ingrijesti de cele din jurul tarinei. in care nu se afla nimic altceva decat spini si palamida.

72. De aceea zice Mantuitorul: "Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu"." Deci il vor vedea pe El si comorile din El atunci cand se vor curati pe ei insisi prin dragoste si infranare; si cu atat mai mult, cu cat vor spori curatirea.

73. De aceea iarasi zice: "Vindeti averile voastre si dari-le milostenie si iata toate vor fi voua curate"." Adica nu va mai indeletniciti cu lucrurile din junii trupului, ci straduiti-va de va curatiti mintea de ura si neputinta, prin inima intelegand Domnul nuntea. Caci acestea intinand mintea." nu o lasa sa vada pe Hnstos, care locuieste in ea, prin harul Sf. Botez.

74. "Cai" numeste Scriptura virtutile. Iar mai mare decat toate virtutile este dragostea. De aceea a zis Apostolul: "Va arat voua inca o cale mai presus de orice alta cale"" , ca una ce-i indupleca sa dispretuiasca lucrurile materiale si sa nu puna nimic din cele vremelnice mai presus de cele vesnice.

75. Dragostea de Dumnezeu se impotriveste poftei. caci indupleca mintea sa se infraneze de la placeri.
 
76. Iar cea catre aproapele se impotriveste maniei; caci o face sa dispretuiasca slava si avutia. Acestia sunt cei doi dinari, pe care Mantuitorul i-a dat ingrijitorului casei de oaspeti, ca sa ingrijeasca de tine. Deci sa nu te arati nerecunoscator, insotindu-te cu talhari, ca nu cumva sa fii ranit iarasi si de astadata sa nu te afli numai pe jumatate mort, ci mort de-a-binelea.
Curateste-ti mintea de manie, de amintirea raului si de gandurile urate. Si atunci vei putea cunoaste salasluirea lui Hristos.

77. Cine te-a luminat pe tine in credinta Sfintei, celei de o fiinta si inchinatei Treimi? (47). Sau cine ti-a facut cunoscuta iconomia intraparii Unuia din Sf. Treime? Cine te-a invatat ratiunile privitoare la fiintele netrupesti, sau cele privitoare la facerea si sfarsitul lumii vazute, sau cele privitoare la invierea din morti si viata vesnica, sau la slava imparatiei cerurilor si la infricosata judecata? Nu harul lui Hristos, care salasluieste in tine si care este arvuna Duhului Sfant? Ce este mai mare decat acest har? Sau ce e mai bun ca aceasta intelepciune si cunostinta? Sau ce este mai mult ca fagaduintele? Drept aceea, de suntem nelucratori zabavnici si fara grija si nu ne curatim de patimile ce ne impiedica si ne orbesc mintea noastra, ca sa putem vedea ratiunile privitoare la acestea mai luminos ca soarele, ne invinovatim pe noi insine, dar nu tagaduim locuirea harului in noi.

78. Dumnezeu, care ti-a fagaduit tie bunurile vesnice si a dat in inima ta arvuna Duhului, ti-a poruncit sa ai grija de viata ta, ca omul dinlauntru, izbavindu-se de patimi, sa inceapa de aici inainte a se bucura de bunuri.

79. Daca te-ai invrednicit de vederile (contemplatiile) dumnezeiesti si inalte, cultiva cu mare grija dragostea si infranarea, ca pazindu-ti partea patimitoare (pasionala) netulburata, sa ai neintunecata lumina sufletului.

80. infraneaza iutimea sufletului cu dragostea: vestejeste partea poftitoare a lui cu infranarea; inaripeaza partea rationala a lui cu rugaciunea. Si lumina mintii nu se va intuneca niciodata.

• « Inapoi
• Inainte »