Despre dragoste X

• « Inapoi
• Inainte »

81.  Pentru aceste cinci pricini se opreste sufletul de la pacate: Sau pentru frica oamenilor,   sau  pentru  frica judecatii, sau pentru rasplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau in sfarsit pentru mustrarea constiintei.

82.  Unii spun ca n-ar fi raul in fapturi, daca n-ar fi vreo alta putere care ne atrage spre el. Iar aceasta nu e nimic altceva decat neingnjirea de lucrarile firesti ale mintii. Caci cei ce au grija de acestea fac cele bime, iar pe cele rele nu le fac niciodata. Deci daca vrei, alunga negrija. si vei alunga totodata si pacatul. Caci pacatul este intrebuintarea gresita a ideilor, careia ii urmeaza reaua intrebuintare a lucrurilor.

83.  Firesc este pentru partea rationala din noi sa se supuna ratiunii dumnezeiesti si sa stapaneasca peste partea nerationala. Sa se pazeasca asadar aceasta randuiala in toate si nu va mai fi raul in faptura, nici vreo putere care sa atraga spre rau.

84. Unele dintre ganduri sunt simple, altele complicate. Simple sunt cele nepatimase. Iar compuse sunt cele patimase, ca unele ce constau din patima si idee. Asa fiind, se pot vedea multe din cele simple urmand celor compuse, cand incep sa fie miscate spre pacatul cu mintea. Sa luam de pilda aurul, in amintirea cuiva s-a iscat gand patimas despre aur, iar acest fapt l-a dus cu mintea la furt si la savarsirea pacatului in cuget. Amintirii aurului i-a urmat deci indata amintirea pungii, a laditei, a vistieriei si cele urmatoare. Amintirea aurului era compusa, caci avea in ea patima. Dar a pungii, a laditei si a celor urmatoare era simpla. Caci mintea nu nutrea nici o patima fata de ele. La fel stau lucrurile cu orice gand, cu slava desarta, cu femeia
si cu celelalte. Caci nu toate gandurile care urmeaza gandului patimas sunt si ele patimase, cum am aratat mai sus. Din acestea putem cunoaste care sunt intelesurile patimase si care cele simple.

85. Unii spun ca dracii atingandu-se in somn de anumite parti ale trupului starnesc patima curviei. Pe urma patima starnita aduce in minte forma femeii, prin amintire. Iar altii zic ca aceia se arata mintii in chip de femeie si atingand partile trupului, starnesc dorinta si asa se ivesc nalucirile. Altii iarasi spun ca patima, care domneste in dracul ce se apropie, starneste patima si asa se aprinde sufletul spre ganduri, aducand inainte formele prin amintiri. De asemenea despre alte naluciri patimase, unii spun ca se produc intr-un fel altii intr-alt fel. Dar in nici unul din modurile amintite nu pot dracii sa miste nici un fel de patima, daca se gasesc in suflet iubirea si infranarea, fie ca se afla trupul in stare de veghe, fie in stare de somn.

86. Unele dintre poruncile legii trebuie pazite si trupeste si duhovniceste; altele numai duhovniceste. De pilda: sa nu curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si cele asemenea, trebuie pazite si trupeste si duhovnicesc. Iar duhovniceste in chip intreit. Dar taierea imprejur, pazirea Sambetei, junghierea mielului si mancarea azimei cu laptuci amare si cele asemenea, numai duhovniceste.

87. Trei sunt starile morale cele mai generale la monahi. Cea dintai sta in a pacatui cu lucrul. A doua, in a nu zabovi in suflet gandurile patimase. Iar a treia, in a privi cu mintea formele femeilor si ale celor ce i-au intristat, fara patima.

88. Sarac este cel ce s-a lepadat de toate avutiile si nu mai are nimic pe pamant afara de trup; iar de acesta nu-l mai leaga nici o afectiune, ci toata grija de sine a incredintat-o lui Dumnezeu si crestinilor evlaviosi.

89. In ce priveste lucrurile posedate, unii le poseda fara patima; de aceea cand le pierd nu se intristeaza. Asa sunt cei ce primesc cu bucurie rapirea bunurilor lor. Altii le poseda cu patima; de aceea la gandul ca le vor pierde se intristeaza, ca bogatul din Evanghelie, "care a plecat intristat"; iar cand le pierd de fapt, se intristeaza pana la moarte. Prin urmare pierderea lor da pe fata atat dispozitia celui fara patima cat si a celui patimas.

90. Dracii razboiesc pe cei ce se ridica pe cea mai inalta treapta a rugaciunii, ca sa nu primeasca simple intelesurile (chipurile) lucrurilor sensibile; pe cei ce se indeletnicesc cu cunoasterea, ca sa zaboveasca in ei gandurile patimase; iar pe cei ce se nevoiesc cu faptuirea, ca sa-i induplece sa pacatuiasca cu lucrul. In tot felul ii razboiesc pe toti, ca sa ii desparta, nemernicii pe oameni de Dumnezeu.

91. Cei ce se nevoiesc in viata aceasta spre evlavie sub indrumarea Providentei dumnezeiesti sunt probati prin aceste trei ispite: sau li se daruiesc cele placute, ca sanatate, frumusete, belsug de prunci, bogatie, slava si cele asemenea; sau vin asupra lor pricini de intristare, ca lipsa de prunci, de avutie si de slava; sau le vin pricini de dureri in trup, ca boli, chinuri si cele asemenea. Catre cei dintai zice Domnul: "De nu se va lepada cineva de toate cate le are, nu va putea sa fie ucenicul Meu". Iar catre cei de-al doilea si de-al treilea: "intru rabdarea voastra veti dobandi sufletele voastre".

92. Acestea patru zic unii ca schimba starea organica a trupului si dau mintii prin ea ganduri, fie patimase, fie fara patimi: ingerii, dracii, aerul si hrana. ingerii, zic, o schimba prin cuvant (ratiune); dracii prin atingere; aerul prin ardere (metabolism); iar hrana, prin felurile mancarilor si bauturilor, prin inmultirea sau imputinarea lor. Mai sunt, apoi, schimbarile care se ivesc prin amintire, auz si vedere, cand patimeste intai sufletul din pricina unor lucruri de intristare sau de bucurie. Patimind din pricina acestora mai intai sufletul, schimba starea organica a trupului. Cele mai inainte insirate, insa, schimba intai starea organica, iar acestea insufla apoi mintii gandurile.

93. Moartea inseamna propriu zis despartirea de Dumnezeu.  Iar boldul mortii  este pacatul     pe  care primindu-l Adam a fost izgonit si de la pomul vietii si din Rai si de la Dumnezeu. Acestei morti i-a urmat in chip necesar si moartea trupului. Caci viata este propriu zis Cel ce a zis: "Eu sunt viata". Acesta coborandu-se in moarte, l-a adus pe cel omorat iarasi la viata.

94.  Cuvantul scris se scrie sau ca sa-1 tina minte cel ce l-a scris, sau pentru vreun folos, sau pentru amandoua, sau pentru pagubirea vreunora, sau pentru dovedire, sau din trebuinta.

95. "Locul pasunii" este virtutea lucratoare; iar "apa odihnei", cunostinta lucrurilor."

96.  "Umbra mortii" este viata omeneasca. Daca prin urmare cineva este cu Dumnezeu si Dumnezeu este cu eL acela  poate   spune   limpede:   "Chiar  de  voi  umbla   in mijlocul umbrei mortii, nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti".

97.   Mintea   curata   vede   lucrurile   drepte:   ratiunea exercitata aduce cele vazute sub privire; iar auzul clar le primeste. Cel lipsit insa de acestea trei ocaraste pe cel ce ii vorbeste de ele.

98.   "Cu  Dumnezeu"  este  cel  ce  cunoaste  pe   Sf. Treime, lumea facuta de Ea si Providenta, si si-a facut partea patimitoare a sufletului nepatimasa.

99. "Toiagul" spun unii ca insemneaza Judecata lui Dumnezeu; iar "varga" Providenta. Cel ce s-a impartasit de cunostinta lor poate sa zica: "Toiagul si varga Ta, acestea m-au mangaiat".

100. Cand mintea se goleste de patimi si se lumineaza prin contemplarea fapturilor, atunci poate sa ajunga si in Dumnezeu si sa se roage cum trebuie.

• « Inapoi
• Inainte »