Despre dragoste XVII

• « Inapoi
• Inainte »

21. Cele ce desfac dragostea dintre oameni sunt acestea: a pizmui sau a fi pizmuit; a pagubi sau a fi pagubit, a nu cinsti sau a nu fi cinstit; gandurile banuitoare. Deci ia seama, nu cumva ai facut sau ai patimit vreuna din acestea si de aceea esti despartii de dragostea prietenului?

22. Ti-a venit vreo ispita de la fratele si supararea te-a dus la ura? Nu te lasa biruit de ura, ci invinge ura in dragoste. Si vei invinge in chipul acesta: rugandu-te pentru el cu adevarat lui Dumnezeu, primind apararea lui, sau chiar iscodindu-i tu apararea si socotindu-te pe tine cauza a ispitei si fiind cu indelunga rabdare pana va trece norul.

23.   Indelung rabdator este cel ce asteapta sfarsitul ispitei si lauda staruintei.

24.    "Barbatul    indelung   rabdator   este    cu   mare intelepciune" fiindca toate cele ce-i vin asupra le aduce in legatura cu sfarsitul; si asteptandu-l pe acesta, rabda intamplarile    suparatoare;  iar  "sfarsitul  este viata vesnica", dupa dumnezeiescul Apostol. "Iar viata vesnica aceasta este: " ca sa te cunoasca pe Tine Unul adevaratul  Dumnezeu  si  pe  Cel  ce  L-ai  trimis,  Iisus Hristos".

25.  Nu lepada cu usurinta dragostea duhovniceasca, fiindca alta cale a mantuirii nu le-a ramas oamenilor.

26.  Pe fratele ce-l socoteai ieri duhovnicesc si virtuos, nu-l socoti azi rau si viclean, pentru ura care s-a ivit in tine din ispita celui rau, ci prin dragostea indelung rabdatoare gandeste-te la lucrurile bune de ieri si alunga ura de astazi din suflet.

27.  Pe fratele ce-l laudai ieri ca bim si-l vesteai ca virtuos, nu-l barfi astazi ca rau si viclean, facand din defaimarea fratelui motiv de aparare a urii viclene din tine, in urma mutarii tale de la dragoste la ura. Ci staruie in aceleasi laude chiar daca esti inca stapanit de suparare si usor te vei intoarce la dragostea mantuitoare.

28. Lauda obisnuita pe care o aduci fratelui sa nu o patezi, in intalnirea cu ceilalti frati, din pricina supararii ascunse pe care o ai impotriva lui, amestecand pe neobservate defaimarea in cuvintele tale, ci foloseste in intalniri lauda curata si roaga-te sincer pentru el ca pentru tine. In chipul acesta te vei izbavi repede de ura pierzatoare.

29. Sa nu zici: nu urasc pe fratele meu, in vreme ce te scarbesti de pomenirea lui. Ci asculta pe Moise, care zice: "Sa nu urasti pe fratele tau in cugetul tau; cu mustrare vei mustra pe fratele tau si nu vei lua pentru el pacat".

30. Daca vreun frate, ispitit fiind, staruie in a te vorbi de rau, nu te lasa scos din starea dragostei, rabdand cata vreme acelasi diavol rau cauta sa-ti tulbure cugetul. Si nu vei fi scos din ea, daca, ocarat fiind, vei binecuvanta si pandit cu ganduri rele, te vei purta cu bunavointa. Caci aceasta este calea intelepciunii dupa Hristos. Si cel ce nu merge pe ea nu va locui impreuna cu El.

31. Nu-i socoti binevoitori pe cei ce-ti aduc vorbe care produc in tine suparare si ura impotriva fratelui, chiar daca s-ar parea ca spun adevarul. Ci intoarce-te de la unii ca acestia, ca de la niste serpi care omoara, ca lor sa le retezi vorbirea de rau, iar sufletul tau sa-l izbavesti de rautate.

32. Nu intepa cu vorbe acoperite pe fratele tau, ca nu cumva primind si tu cele asemenea de la el, sa alungi de la amandoi starea dragostei. Ci mergi si mustra-l pe el cu indraznire iubitoare, ca imprastiind pricinile supararii sa te izbavesti si pe tine si pe el de tulburare si de suparare.

33. Cerceteaza-ti constiinta cu de-amanuntul, ca vezi nu cumva din pricina ta nu e impacat fratele tau? Si nu o nesocoti, caci ea cunoaste cele ascunse ale tale si te va pari in vremea iesirii, iar in vremea rugaciunii ti se va face piedica.

34. Nu aminti in vreme de pace cele spuse de fratele tau in vreme de suparare, fie ca au fost spuse acele lucruri suparatoare in fata ta, fie ca au fost spuse catre altul, iar tu le-ai auzit dupa aceea. Aceasta pentru ca nu cumva, staruind in tinerea de minte a raului, sa te intorci la ura pierzatoare a fratelui.

35. Sufletul rational care nutreste ura fata de om, nu poate avea pace cu Dumnezeu, datatorul poruncilor. "Caci de nu veti ierta, zice, oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru cel ceresc nu va ierta greselile voastre". Iar daca acela nu vrea sa se impace, pazeste-te macar pe tine de ura, rugandu-te pentru el sincer si negraindu-l de rau fata de cineva.

36. Pacea negraita a Sfintilor ingeri se sustine prin aceste doua dispozitii: prin dragostea fata de Dumnezeu si prin dragostea intreolalta. Asemenea sta lucrul si cu toti sfintii din veac. Deci prea frumos s-a spus de catre Mantuitorul nostru: "in aceste doua porunci atana toata Legea si Proorocii".

37. Nu umbla sa-ti placi tie, si nu vei uri pe fratele tau; si nu fii iubitor de trupul tau, si vei fi iubitor de Dumnezeu.

38. De ti-ai ales sa vietuiesti cu cei duhovnicesti, leapada la porti voile tale. Caci nu vei putea in alt chip sa traiesti in pace nici cu Dumnezeu, nici cu cei impreuna vietuitori.

39. Cel ce a putut dobandi dragostea desavarsita si si-a intocmit toata viata potrivit cu aceasta, acela zice "Doamne Iisuse..." in Duhul Sfant. Iar cel dimpotriva cele dimpotriva le face.

40. Dragostea fata de Dumnezeu doreste pururea sa intraripeze mintea spre vorbirea dumnezeiasca; iar cea catre aproapele o face sa cugete totdeauna cele bune despre el.

• « Inapoi
• Inainte »