Ce trebuie sa invete mai intai duhovnicii pe ucenici?

• « Inapoi
• Inainte »

Ce trebuie sa invete mai intai duhovnicii pe ucenici, pe fratii incepatori?

- Socot ca este bine ca mai intai fratii incepatori sa cunoasca marea insemnatate a monahismului, deci marea importanta a transformarii intregii lor fiinte. Apoi sa-si invioreze inima si sa stie ca intrarea in manastire nu este un simplu refugiu pentru sufletele slabe sau pentru neputinciosi. Sfantul Vasile cel Mare se intreaba: "Care este cuvantul cel mai de varf al Sfintei Scripturi sa-l pot ajunge?" Si-l remarca unde Mantuitorul spune tanarului bogat: Vrei sa fii desavarsit? Lasa-ti toate si vino dupa Mine! Iata un prim si mare scop al calugarului - mergerea spre desavarsire. Cine are aceasta supraomeneasca dorinta si plecare este umplut de mari haruri si aduce o veselie fara de nume ingerilor si intregii imparatii ceresti si, mergand pana la capatul vietii strans legat de acest temei al Sfintei Scripturi, va trai si in el vesnic, cu adevarat o supraomeneasca bucurie.

Calugarii se mai numesc "ingeri ai pamantului", "cin ingeresc", "mirese ale lui Hristos", "mucenicie alba" si parca Sfanta Scriptura nu ar fi atat de imbogatita fara indemnurile la o lupta sufleteasca spre desavarsire a acestor fiinte omenesti care-s facute dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Este stiut ca totul este posibil daca vrei sa mergi pe un drum atat de inaltator. Ca daca vrem sa pornim, harul, adica puterea divina de sus, este cu tine nedespartit si cine poate fi impotriva ta si care te poate birui, daca Stapanul cerului si al pamantului este cu tine?

Iubite frate, care ai venit la slujba ingereasca in cinul monahal, nici o cinste nu este mai mare ca aceasta. Adica sa te daruiesti si sa jertfesti lui Dumnezeu in curatenie tot ce este bun si frumos, ca si in manastire ti se descopera usor chipul de cunoastere al pacatului, adica a tot ce este urat. Aici putem umbla cu grija sa fim curati fata de iubirea lui Dumnezeu. Aici si numai aici te poti incadra si incinge cu autoritate in unele preafrumoase randuieli care-ti pot da un nume nou, o minte ascutita si o inima daruitoare ca sa fii omul lui Dumnezeu Care iti pregateste sa-ti dea in dar intreaga Lui imparatie si vei putea sa calci peste diavolii care vor sa te calce acum. Atotputernicul nostru Dumnezeu, Creatorul, Biruitorul si Luminatorul a tot si a toate, iubeste inimile curajoase si ne acopera cu mireasma necunoscuta de lume si, ca sa nu ne descurajam, zice cu drag ca un parinte mult prea mult iubitor: "Cine se leaga de voi, de lumina ochilor Mei se leaga".

Manastirea este un mic cer al pamantului si este o cinste pentru toata lumea pamantului. Frumusetea este ca aici se pot cuceri cerul si pamantul, tot ce-i mai frumos, tot ce-i mult folositor, tot ce-i puternic, tot si toate, pentru ca-L cucerim pe Insusi Dumnezeu, Care ni se daruieste total. De secole intregi s-a putut vedea ca toate aceste preaplacute ,,Bune-vestiri" s-au putut implini de oameni ca noi, ca puterea unor astfel de oameni este de la Dumnezeu, Caruia Ii purtam chipul si asemanarea Sa si Care ne-a imbogatit cu tot harul Sau. O intoarcere de la manastire spre lumea nepasatoare, fara de nici, o explicatie, spunem, va fi asemenea unei caderi luciferice. Sunt, frate crestine, crede-ma, doua feluri de bucurii care nu se pot uni una cu alta. Tu nu vei putea a te bucura aici pe pamant de placeri trecatoare si vinovate, iar in cer a imparati cu Iisus Hristos. Atunci faradelegea isi va astupa gura sa (Ps. 106, 42).

• « Inapoi
• Inainte »