De ce S-a numit Fiul lui Dumnezeu Cuvant si Domnul Pacii?

• « Inapoi
• Inainte »

De ce S-a numit Fiul lui Dumnezeu Cuvant si Domnul Pacii?

- Iata, sunt plin de sfiala si neputincios sa raspund la aceste intrebari care au fost si in uimirea ingerilor, cum spune Sfanta Scriptura: Taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta. Cum as putea eu patrunde aceste taine si adevaruri pe care le traim, le simtim si ne supunem lor pana la moarte -pentru ca sunt adevarate-, dar nu le putem intru totul cuvanta si intelege. Imi cer cuvenita iertare si cu o sincera nadejde in Harul divin spun si eu la masura puterii mele, dar si a ravnei si a dragostei inimii mele.

Zice Sfantul Ioan Evanghelistul: La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut (Ioan 1,1-2). Dumnezeu este Cuvantul: Se intelege, adica Se simte, pe Sine Insusi neintrerupt ca Stapan.

Deci intr-o permanenta simtire de Sine a trimis pe Fiul - Dumnezeu Cuvantul sa fie aratat -si prin El, Tatal- la toata faptura, caci toata faptura are in felul ei o simtire de sine.

Dumnezeu -Cauza cauzelor- S-a varsat pe Sine in lume prin Fiul -Dumnezeu Cuvantul-, Care a luat chip smerit de om, ca sa fie cunoscut prin cuvant ca Fiu al Tatalui. Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine. Cuvintele pe care vi le graiesc Eu nu le spun de la Mine, ci Tatal Care salasluieste in Mine, El Insusi face aceste lucruri (Ioan 14, 10).

Cuvantul este marea si desavarsita putere de afirmare, ca omul si intreaga Creatie, in deplina simtire de sine, sa cunoasca pe Creatorul lor. Prin Cuvantul si prezenta Duhului Sfant s-a cunoscut inalta simtire, traire si relatia intre Ziditor si zidire.

Prin Dumnezeu Cuvantul S-a varsat Dumnezeu spre cunoastere si toata firea cuvinteaza cu Marele Eu, Cel Ce S-a fiintat si Se simte pe Sine. Dumnezeu Cuvantul a facut sa se cunoasca, pe cat este cu putinta, marea taina a cauzei, a tot ce exista. Tatal a trimis pe Fiul Sau sa-L faca cunoscut si sa fie auzit si ascultat ca un Dumnezeu Creator al cerului si al pamantului cu toata frumusetea si podoaba lor. Eu le-am aratat lor numele Tau (Ioan 17, 26).

Daca n-ar fi venit Dumnezeu Cuvantul in sfintita Sa lucrare, intreaga faptura nu s-ar fi cunoscut pe sine si nici n-ar cuvanta prin simtire de sine si nici n-ar fi declansat atata miscare, limpezire de o inalta finete a constiintelor, de cunoasteri adanci si chiar de un delicat proces de despatimire a ingerilor (descoperindu-li-se noi taine).

Prin aceasta mai presus de fire intrupare a lui Dumnezeu Cuvantul, Fiul Omului a facut ca in noi si-n toate sa se recunoasca faptul ca exista tainic o continua cuvantare divina intru Sine. Toata creatura lui Dumnezeu are puterea Cuvantului in ea si-L rosteste potrivit firii si insusirii proprii si Dumnezeu a dat omului sa desluseasca "limbajul" acestora.

Cuvantul, pe de alta parte, este puterea divina din faptura -si tocmai de aceea sa ne simtim in raspunderea ce-o avem tari si liberi- si este auzita ca o continua veriga mistica de aur in lantul nesfarsit al cunoasterilor.

Cum se spune: "S-a varsat Hristos in buzele tale". Buze ale lui Hristos le-a numit Scriptura. "Daca ramaneti in cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi". Dumnezeu Cuvantul simte nevoia de a Se arata pe Sine, ca intreaga Creatie sa vina si sa fie impreuna in simtire, adevar si vesnica fericire. Dumnezeu Cuvantul nu ne-a adus (prin cuvant) numai comunicare, luare la cunostinta. El ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam, ne-a adus puterea de discernamant si puterea de a birui raul, de a accepta suferinta si de a iubi pe vrajmasi.

Cuvantul divin este puterea de comunicare a adevarului vietii. Prin El, Dumnezeu Cuvantul, este trezita toata faptura, care si-a recapatat cunostinta de sine intr-o forma tainica, si tinde si traieste glorios in simtirea Stapanului. Fiinta superioara, omul, a putut cunoaste ca poarta in sine pe Creatorul sau. Dumnezeu Tatal S-a varsat prin graiul Fiului Sau, ca oamenii sa cunoasca intelepciunea, iubirea desavarsita pentru om, calea spre El si lupta neadormita cu puterile raului.

Dumnezeu Cuvantul nu este impartit in doua persoane, ci este acelasi Fiu si Unul Nascut - Dumnezeu Cuvantul, precum ne-au aratat proorocii si Sfintii Parinti. Prin unire, renastere si reinviere cu Hristos se descopera in noi, "in potential si desfasurare", chipul mistic al Fiului Omului - Dumnezeu Cuvantul adica sa te simti "pe sine" intr-o linistitoare vibratie a intregii tale fiinte si cu totul in comuniune si dialog cu Dumnezeu Cuvantul, fara zgomot, si intr-o supraomeneasca bucurie - momentul mistic al unirii micului eu cu Marele Eu intr-o nedespartire, neamestecare, neasemanare.

Cat despre Fiul lui Dumnezeu ca Domn al pacii, va zic ca Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea. A biruit raul si pe domnul raului (satana). "...toata firea cea potrivnica a fugit si oastea vrajmasului s-a domolit, diavolul a cazut, sarpele s-a calcat si balaurul s-a strivit, prin care neamurile ce Te-au marturisit s-au luminat si s-au intarit in Tine, Doamne, prin care viata s-a aratat, nadejdea s-a intemeiat, credinta s-a intarit, Evanghelia s-a propovaduit, prin care omul cel pamantesc s-a innoit, crezand in Tine, ca cine este ca Tine, Dumnezeu Atotputernic?" (Sfantul Vasile cel Mare).

Deci Domnul a biruit pacatul in tot adancul lui care tulbura, razboia si nelinistea sufletele, si tot ce este in lume s-a eliberat de razvratitorul si cotropitorul diavol. Domnul Iisus Hristos domneste peste toata fiinta, peste toata firea din cer si de pe pamant ca Domn al Pacii, pentru ca a adus iubirea in lume si a dat putere de biruinta tuturor sa fie liberi si sa simta in ei si in afara de ei Pace. Pacea Mea dau voua; nu precum va da lumea, ci ca stapani si biruitori peste turbatii si razboinicii diavoli.

Indrazniti, Eu am biruit lumea, zice Domnul, si impacati, purtam si noi in inimi, ca fii adevarati, pe Domnul Pacii.

• « Inapoi
• Inainte »

› ‹

Unde salasluieste Dumnezeu?