Despre metodele spirituale folosite pentru formarea si cresterea fiilor duhovnicesti

• « Inapoi
• Inainte »

Dupa o lunga experienta de duhovnic, indraznesc sa va intreb ce metode spirituale folositi mai mult pentru formarea si cresterea fiilor duhovnicesti? Care anume dintre ele au dat cele mai bune rezultate?

- N-as vrea sa displacem lui Dumnezeu, dar am voi sa fim si pe placul lumii. Am dorit mult ca toti care cerceteaza duhovnicul sa vina la el liberi, ca la un mare prieten, si sa poata vorbi cu el neaparat ca si cum ar vorbi siesi. Trebuie apreciat, si sa se stie de la inceput, ca nici un moment nu-i mai important, mai extraordinar pentru toata existenta lui aici pe pamant si in vesnica vesnicie ca acest moment al spovedaniei.

Demonstrez, daca e cazul. O marturisire buna este sa reusesti sa nu ramana nici un pacat nespus, oricat de mic ar fi, fiind silit sa spun inca o data ca nu este lucru mic in viata raul cel mai mic. Sa-i arate duhovnicului multa iubire si pretuire, ca se spovedeste curat si este mai mult apreciat daca spune cu inima rupta si smerita toate pacatele, oricat de mari ar fi. Dezlegarea data de duhovnic se poate numi har al harurilor, cum spune un mare autor duhovnicesc. Iar credinciosul sa fie asigurat cu orice chip de pastrarea secretului tainei. Si daca il scapi si scoti un suflet din adanc de ape, nu-l mai mustra nimeni ca de ce e ud.

Am vazut ca se bucura, pe drept cuvant, toti cand le dovedesti ca toate pacatele marturisite, fie chiar grozave, nu se mai au in vedere nici la vami, nici la marea Judecata de apoi, lucru intarit si de spusele Sfantului Ioan Gura de Aur.

Trebuie convins cu blandete si cu un ton intim ca va fi neaparat silit sa se opreasca de la ele pe viitor; si sa fie inteles, spun la multi, ca e zadarnica spovedania daca patima nu cedeaza in inima lor pe viitor. Am vazut ca este cu efect, spunandu-le: "Frate, sau sora, stii cum esti fratia ta? La fel cu acela care a furat de noua ori, dar spune sa-i dezleg zece, ca fura la noapte iar!"

In fine, nu trebuie scapate fel de fel de prezentari ale realitatilor mortii si apoi ca pana atunci vor fi eliberati de duhurile rele si rebele si Harul lui Dumnezeu ii va salva neintrerupt in lupta vietii lor. Ce nebunie e a se lipi de ceea ce trece atat de repede! Se cade oare sa induram atatea griji pentru a ne pregati regrete atat de amare?

Trebuie sa-i amintim, cand este langa tine, venit cu inima mai pregatita spre usurare si folosinta, ca vom muri in curand, adica vom merge la casa vesniciei noastre (Ecles. 12, 5). Sa le spunem credinciosilor ce vin la spovedanie, cu iubire si deschis, ca timpul, lumea si toate lucrurile vremelnice vor dispare ca o fantoma si nu ne va mai ramane altceva decat vesnicia: "0norurile fug, aurul te paraseste, trupul putrezeste; singura vesnicia ramane!" Va fi buna sau va fi ingrozitoare? O, clipa infricosata! A ma infatisa la judecata lui Dumnezeu, singur in prezenta Lui, a fi intrebat si examinat din toata viata mea de un Dumnezeu care nu va mai fi Dumnezeul milei, ci al dreptatii. Aud din gura Lui asupra sortii mele pe toata vesnicia: Ori Raiul celor buni, ori iadul celor rai si neingrijiti! Aceasta trebuie sa stiu: Cand si cum voi muri eu!

Dragostea, intelegerea, blandetea si harul Duhului Sfant sa stapaneasca atmosfera celui mai potrivit moment in doi (la spovedit); si simti ca pleaca cu o inima de miel, chiar daca s-a considerat in viata lui un leu neinfricat!

Asa am dorit si asa am cautat sa procedez si am avut multe bucurii si nadejdi si roadele le las in voia Dreptului Judecator.

• « Inapoi
• Inainte »