Liturghia credinciosilor

"Iara si iara cu mintea linistita Domnului sa ne rugam".

Imnul heruvimic arata prin mergerea inainte a diaconilor si prin mersul cu ripidele, adica prin istoria reprezentarilor Serafimilor, intrarea tuturor sfintilor si dreptilor, care intra impreuna cu Cel care este Sfantul Sfintilor inaintea Puterilor heruvimice si a ostilor ingerilor si a cetelor netrupesti si a rangurilor nemateriale mergatoare inainte in mod nevazut si a celor ce canta cantari de lauda si a purtatorilor de lance (a escortei) dinaintea Marelui imparat Hristos. Cel care inainteaza spre jertfa mistica si care este purtat de maini materiale, impreuna cu care si Sfantul Duh intra inainte la jertfa cea nesangeroasa si la Liturghia cea intelegatoare, contemplat mintal in foc si tamaie si in atmosfera de fum inmirezmat, fiindca focul ne arata dumnezeirea, iar atmosfera cea binemirositoare a fumului (ne arata) prezenta Celui care a venit in mod nevazut (acum) si ne-a umplut de mireazma duhovniceasca prin jertfa datatoare de viata si prin cultul de adorare nesangeros si prin arderea de tot.

Dar si Puterile spirituale si cetele ingerilor, vazand ca iconomia lui Hristos s-a consumat prin Crucea si moartea Sa, in cele din urma (vazand) si victoria ce s-a savarsit impotriva mortii si coborarea in iad si invierea cea de a treia zi si inaltarea Sa, striga impreuna cu noi in mod nevazut "Aliluia". Puterile spirituale vazand ca Heruvicul vine cu Cinstitele Daruri, (vazand) adica Trupul Domnului Hristos, de la locul Capatanii pana la mormant, canta impreuna cu noi "Aliluia", in mod nevazut. Iezechiel zice: "Si Heruvimii stateau in partea dreapta a lacasului, cand a intrat Barbatul imbracat in haina cea lunga si norul a umplut curtea cea dinlauntru si slava Domnului s-a ridicat de pe Heruvimi spre pragul lacasului si lacasul l-a umplut norul si curtea s-a umplut de stralucirea slavei Domnului".

Sfanta Masa simbolizeaza ingroparea lui Hristos, cand Iosif, coborand Trupul de pe Cruce, l-a invelit cu giulgiu curat si ungandu-l cu aromate si miruri, l-a purtat impreuna cu Nicodim si l-a ingropat in mormant nou, taiat in piatra. Altarul este si antitip al acelui Sfant Mormant, iar locul de depunere, in care a fost pus Sfantul si Preacuratul Trup, este Sfanta Masa.

Altfel: Mutarea Sfintelor de la Proscomidie, zic, a Trupului si a Sangelui Domnului si introducerea lor in Altar si Heruvicul inseamna intrarea in Ierusalim a Domnului, din Betania. In acest moment multimea foarte mare si copiii evreilor ii aduceau imnul de lauda, cu simtire, ca unui imparat si invingator asupra mortii, iar ingerii, in chip spiritual, cu Heruvimii, I-au adus cantarea Trisaghion, diaconii, purtand inainte bastoanele de comandant si sabiile, ca simboluri ale unui imparat.

Ripidele sunt chipul Heruvimilor.

Imnul Heruvimic, cantat, ne indeamna pe toti ca, de aici si pana la sfarsitul Liturghiei sa avem mintea mai atenta, lepadand jos toata grija cea lumeasca, acum fiind pe punctul de a-L primi ca pe imparatul cel Mare, prin Sfanta Impartasanie.

Depunerea Sfintelor pe Sfanta Masa are, in acest moment, imitarea (simbolizeaza) foisorului Celui Care a fost rastignit. Dupa putin timp insa, aceeasi (depunere) infatiseaza inaltarea pe Cruce si, la sfarsit, infatiseaza ingroparea si invierea si inaltarea de acolo. Ce oare chibzuiesc sau savarsesc Sfintii Parinti, determinand ceasul si momentul si locul fiecaruia dintre cele intamplate atunci, pentru ca nu cumva sa fie nevoie inca si de alte stramutari si de altare mai multe si, prin aceasta, misterul Bisericii sa devina ceva de cartit? Ca pe un lucru foarte maret si vrednic de Duhul care locuieste in ei, au imitat felul creatiunii lucrului lui Dumnezeu, cat ii este dat omului sa imite si sa lucreze cele dumnezeiesti. Ei au alcatuit, intocmai ca un cer, baldachinul deasupra Sfintei Mese.

Pe de alta parte, ei au delimitat, intocmai ca pe un glob pamantesc, planseul sfant inchis si circumscris de catre patru coloane a celui numit Arfofo baldachin, ciborium etc. Prin aceasta se implineste si cuvantul profetic, care spune: "Dumnezeu a savarsit mantuire in mijlocul pamantului". Daca nu s-ar fi facut asa, cei care savarsesc in India acest mare mister si cei care cred ca acesta este trupul acela al lui Hristos si Dumnezeul nostru, Cel rastignit si ingropat si inviat, cum ar mai putea sa spuna ca Domnul a savarsit mantuirea in mijlocul pamantului? Credinciosii care locuiesc in Insulele Venetiene (Italia) cum vor admite acelasi lucru cu ratiunea pastrata, cand toti marturisesc ca in Ierusalim a fost circumscris centrul pamantului? In general, fiindca hotar al cerului si al pamantului este Sfanta Masa si, iarasi, fiindca ea se infatiseaza in mijlocul cercului ceresc si in mijlocul coloanelor, al ripidelor cu forma de cerc, avand un loc ca de lupta (ca de straja fixa), oriunde s-ar afla aceasta in mijlocul pamantului, ne face sa intelegem ca se savarseste mantuirea, iar de aici, si toate cele ale Patimii pe care le-a suferit Domnul: tradarea, osandirea, cele dinainte de Cruce si de dupa Cruce. Pe drept deci Sfintii Parinti au randuit ca acestea asa sa fie savarsite si proaduse.

Discul tine locul mainilor lui Iosif si Nicodim, care au pregatit pe Hristos pentru inmormantare. Se talmaceste "disc", cel pe care este purtat Hristos, cerc al cerului, aratandu-ne intr-un mic cerc (perimetru) soarele spiritual, Hristos, vazut sub forma painii.

Potirul este in locul vasului care a primit sangele tasnit din preacurata coasta impunsa si mirul din mainile si picioarele lui Hristos. Potirul mai simbolizeaza, de asemenea, cupa pe care o descrie in mod special intelepciunea, adica Fiul lui Dumnezeu, caci a amestecat sangele Lui in locul vinului aceluia si l-a pus pe Sfanta Masa, zicand tuturor: Beti sangele Meu in locul vinului amestecat de voi "spre iertarea pacatelor" si spre viata vesnica. Hristos, intelepciunea si Puterea lui Dumnezeu, Si-a zamislit Trupul Sau din Maica curata si Fecioara neispitita de barbat, cea mai dinainte curatita cu sufletul si trupul.

"Si Cuvantul trup S-a facut si S-a salasluit intru noi" si a sustinut sapte columne, darul inseptit al Duhului Sfant, precum spune Isaia: "Se vor odihni peste El sapte duhuri", adica cele sapte lucrari ale Duhului, intru care sunt tot atatea lucrari opuse raului. "A sacrificat victimile sale", pe profetii contemporani, omorati de necredinciosi pentru adevar si pe cei care striga: "Din cauza Ta suntem omorati toata ziua, suntem socotiti ca niste oi pentru taiere". Si a amestecat in cupa (vinul) Sau, in Prea Sfanta Fecioara, dumnezeirea Sa, unind-o cu trupul, ca pe un vin neamestecat (curat). Mantuitorul S-a nascut din Aceasta, neamestecat, fara impreunare, Dumnezeu si Om si si-a pregatit Masa Sa, cunoasterea Sfintei Treimi, amintita. El a trimis pe slugile Sale in toata lumea, ca sa cheme toate popoarele la cunoasterea lui Dumnezeu, iar celor lipsiti de minte, celor care inca n-au dobandit harul Sfantului Duh, le-a zis: "Veniti, mancati painea Mea si vinul pe care l-am amestecat pentru voi". Hristos ne-a dat Sfantul Sau Trup si Sfantul Sau Sange, sa-l mancam si sa-l bem, spre iertarea pacatelor.

Acoperamantul Discului este in locul naframei (giulgiului) care era pe fata Sa, acoperind-o in mormant, iar acoperamantul cel mai mare (al treilea), peste Potir si Disc, adica aerul, este numit in locul pietrei cu care a intarit Iosif mormantul, pe care l-a pecetluit custodia lui Pilat. Iata s-a rastignit Hristos, s-a ingropat viata, s-a intarit mormantul, s-a pecetluit piatra.

Spalarea mainilor arhiereului este in locul celui care, spalandu-se pe maini, a strigat: "Nevinovat sunt". Cu privire la noi, preotii, spalarea mainilor ne arata ca ne apropiem de Sfanta Masa cu frica si blandete si cu toata bunatatea, curatindu-ne constiinta, mintea si cugetul, care sunt mainile sufletelor noastre. "Spala-voi cu cei nevinovati mainile mele". Voi alatura preotilor celor curati doua naturi ale mele. Spun cu privire la mainile sufletului: ma voi spala intru nevinovatie. "Si voi inconjura altarul Tau, Doamne", tocmai pentru ca totdeauna avem datoria sa stam aproape de Dumnezeu, nicidecum prabusindu-ne in pacatul pierzator.

Si altfel: iti voi sluji Tie si voi impartasi poporul credincios. "Ca eu sa aud glasul laudei Tale", arata rostirea cu voce tare a cuvintelor: "Ale Tale dintru ale Tale, Tie-Ti aducem...".

Si altfel: Cu privire la citire, el spune: Eu voi asculta si voi invata poporul insusi, adica pe cel credincios si ascultand, voi pazi in acelasi timp poruncile Tale. "Si voi spune toate minunile Tale"; eu spun rugaciunile tainice ale iubirii de oameni. "Doamne, iubit-am bunacuviinta Casei Tale", zice el cu privire la Biserica. Bunacuviinta Bisericii este poporul credincios. "Iubit-am si locul salasluirii slavei Tale", zice el cu privire la pantecele curat al Fecioarei, in care S-a salasluit.

Si altfel: "Iubit-am locul unde Tu locuiesti". Implinind noi rugaciunea pentru cinstitele Daruri ce s-au adus, zice: Pomenind viata si faptele Preasfantei, Preacuratei, Preabinecuvantatei, Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoarea si a Inaintemergatorului si a Apostolilor si a tuturor Sfintilor, tot asa si noi, indemnandu-ne unul pe altul, toata viata noastra, impreuna cu Sfintii sa i-o dam lui Dumnezeu, impreuna cu faptele bune.

"Cu indurarile Unuia nascut Fiului Tau, cu Care esti binecuvantat in vecii vecilor". Prin milostivirea Fiului Tau, care (milostivire) este asupra noastra, Te binecuvantam cu Duhul Sfant, acum si pururea si in veci.

"Pace tuturor". Unind intru noi insine buna intelegere si iubirea si unirea in cuget, noi insine ne facem imitatori ai Domnului, Care ne-a lasat si ne-a dat si ne-a rostit pacea Sa proprie. Toti sa avem mintea linistita. "Si duhului Tau", adica da-ne noua unirea cu Tine, nedespartita, pentru ca, impacati in Duhul, sa fim nedespartiti.

"Sa ne iubim unii pe altii", adica, unindu-ne sufletele noastre intr-o legatura stransa, asa vom putea, cu indrazneala, sa ne bucuram de Masa pusa inainte. Spusa "Sa ne iubim unii pe altii" arata si iubirea fata de toti si fata de noi insine si armonia viitoare a lui Dumnezeu si alaturarea simturilor si aratarea celor spirituale si aceea a Simbolului Sfant al credintei si mostenirea cea noua a Dumnezeiestii taine.

"Usile, usile, cu intelepciune". Sa ne inaltam gandurile mintilor noastre de la faptele si gandurile pamantesti. "Sa luam aminte cu intelepciune". Sa luam aminte, adica sa ne gandim la Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu si la intelepciunea Simbolului credintei, cel expus de catre Sfintii si de Dumnezeu purtatorii Parinti in Biserica lui Dumnezeu, adica la "Cred intr-Unul Dumnezeu. Tatal atottiitorul" etc. si, cu vointa si incordare sufleteasca sa ne apropiem de jertfa cea tainica, datatoare de viata.

S-a hotarat sa se rosteasca dumnezeiescul Simbol al credintei ortodoxe, pentru ca, prin acesta, sa se faca cunoscut tuturor ca Unul din Sfanta Treime, Fiul si Cuvantul Tatalui, Cel mai inainte de inceput, s-a facut Om pentru mantuirea noastra, intrupandu-Se din Sfanta Fecioara, rastignindu-Se si Ingropandu-Se si inviind. Nu numai prin cuvinte implinim noi poruncile dumnezeiesti, pentru ca nu numai prin cuvinte, ci si prin fapte sa se opereze pentru totdeauna mantuirea noastra si sa ne aratam astfel ca suntem vii si in acelasi timp suntem si cetateni ai imparatiei cerurilor. Noi marturisim si aceasta, ca suferintele au fost purtate cu trupul, dar ca dumnezeirea a fost pazita nepatimitoare.

In acelasi timp insa (noi rostim Crezul), pentru ca, prin rostirea acestui Simbol dumnezeiesc, si cei necunoscatori si neinvatati, auzindu-l cantat, sa aiba in cunostinta pentru totdeauna formulele tainei credintei si cele ce nu sunt ascunse pentru urechile multora.

Inchiderea usilor si tragerea perdelei de deasupra lor, cum obisnuiesc cei din manastiri, si acoperirea Sfintelor cu acoperamantul care se numeste Aer, precum socotesc eu, arata noaptea aceea in care s-a produs tradarea din partea ucenicului (Iuda) si ducerea la Caiafa si infatisarea la Anna si marturiile mincinoase, desigur si batjocurile si bataile cu palma peste obraz si toate celelalte cate s-au mai intamplat.

Pentru ce altceva s-a numit Aer acest acoperamant, decat pentru faptul ca ceea ce este acoperit de el zugraveste intru totul atmosfera intunecoasa a noptii de care s-a vorbit? In aceasta noapte si marele Petru, stand afara la poarta, a fost introdus inauntrul curtii, prin mijlocirea ucenicului cunoscut arhiereului. Aici, intalnindu-l sluga si cei care sedeau langa foc, il mustrau, si celelalte cate i-au urmat, cate l-au impins spre prapastia tagaduirii. Prin acestea, caderea iertata a fost mai mica decat inaltarea si lauda.

Ridicarea Aerului si strangerea Perdelei, deschiderea usilor infatiseaza dimineata in care L-au dus (pe Domnul Hristos) si L-au predat conducatorului Pilat din Pont. Preotul se apropie, se uneste cu Puterile ingeresti, nu ca stand intr-un loc pamantesc, ci ca in jertfelnicul ceresc, stand de fata inaintea infricosatorului jertfelnic al tronului lui Dumnezeu, contempland marele si netalmacitul si nepatrunsul mister al lui Hristos. El aduce multumire, predica invierea, pecetluieste credinta Sfintei Treimi. Se apropie ingerul in vesminte albe, dand piatra la o parte cu mana, aratand cu gestul lui (extern), strigand cu glasul infricosat si, prin diacon, vestind invierea cea de a treia zi si ridicand Perdeaua, glasuieste diaconul, zicand:

"Sa stam bine, sa stam cu frica", iata prima zi.
"Sa luam aminte la Sfanta Jertfa", iata a doua zi.
"In pace a o aduce", iata a treia zi.

Si altfel: "Sa stam bine". Avand cugetele noastre intarite, sa ascultam jertfa tainica datatoare de viata. Poporul invoaca harul invierii lui Hristos. "Mila pacii, jertfa laudei". Preotul invata poporul cunostinta de Dumnezeu Treimic, pe care a invatat-o prin Harul lui Hristos.

"Harul Sfintei si Celei de o Fiinta Treimi sa fie cu voi cu toti". Alti preoti insa pronunta astfel: "Harul Domnului nostru lisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti". Poporul impreuna marturiseste si impreuna se roaga, zicand: "Si cu duhul tau". Cum am spus mai sus, asa si facem noi.

Sau astfel: Daca vom face precum am spus mai sus, Harul si dragostea Domnului este cu noi cu toti. Caci Acesta din dragostea Lui pe care a aratat-o fata de noi, a trimis pe Fiul Sau in lume si a dat Trupul Sau izbavire in jertfa de viata datatoare si Sangele Sau pahar izbavitor al bucuriei.

Dupa aceea, preotul, ridicandu-i pe toti cu mintea la Ierusalimul cel ceresc, in care sezusera picioarele noastre inainte de cadere, glasuieste: "In curtile Tale, in Ierusalim, in muntele cel sfant al hui; priviti, sus sa avem inimile". Toti marturisesc zicand: "Avem catre Domnul".

Preotul: "Sa multumim Domnului". Vedeti: "Sus va avem inimile". Sa ne ridicam simtirile de la cele pamantesti la imparatul cel de sus si sa facem cele placute ale Lui.

"Sa multumim Domnului", adica Domnului Care s-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru noi (pret de schimb), sa-I raspundem prin imn de multumire Domnului, ca dar in schimb pentru mantuirea (intoarcerea, schimbarea) cu care am fost mantuiti.

"Cu vrednicie si cu dreptate" zic credinciosii. Perdeaua se trage, inchizand intrarea, dupa cuvantul Apostolului, care zice ca avem indrazneala pentru intrarea in Sfanta Sfintelor, prin Sangele lui Hristos, pe calea mantuirii pe care a innoit-o pentru noi, noua si vie, chiar prin perdea, adica prin Trupul Sau, fiind mare preot peste Casa lui Dumnezeu.

Dupa aceea, preotul inainteaza cu indrazneala spre tronul Harului lui Dumnezeu, cu inima sincera, cu deplina cunoastere a credintei, raspunzandu-I lui Dumnezeu si singur vorbind cu El, nu prin nor, ca odinioara Moise in Cortul marturiei, ci vazand slava Domnului cu fata descoperita; si este initiat in cunoasterea dumnezeiasca si credinta in Sfanta Treime, si el singur, cu Dumnezeu singur, discuta misterele, amintind prin mistere cele ascunse mai inainte de veci si ascunse neamurilor, acum descoperite noua prin aratarea Fiului lui Dumnezeu, (mistere) pe care noua ni le-a explicat Fiul Unul-Nascut, Cel ce este in sanul Tatalui.

Precum a vorbit Dumnezeu lui Moise, in mod nevazut, si Moise catre Dumnezeu, tot asa si preotul, stand in mijlocul celor doi Heruvimi, in jertfelnic si cutremurandu-se pentru slava si stralucirea de nesuportat si nemaivazuta a dumnezeirii, vede slujba cea cereasca in mod spiritual si este initiat in iluminarea dumnezeiasca a Treimei Celei mai presus de fire, care cuprinde principiul vietii si al conducerii unice, in iluminarea lui Dumnezeu si Tatal, cu atributul de fara inceput si nenascut.

Este initiat in ceea ce priveste atributele de impreuna fara de inceput si de aceeasi fiinta si nascut ale Fiului si Cuvantului, in ceea ce priveste atributele de coetern si de aceeasi natura si purces ale Sfantului Duh. El este initiat deci in ceea ce priveste Sfanta Treime, Cea dupa vesnicia neamestecata a persoanelor, Cea dupa unitatea naturii, o dumnezeire nedespartita si neseparabila si imparatie si slava. El vede in mod spiritual si rosteste cu glas tare doxologia intreit sfanta a Puterilor serafimice, a Heruvimilor care umbresc si a Serafimilor care striga, impreuna cu care glasuieste:

"Cantare de biruinta cantand". Dupa aceea, ascultatorii, in locul animalelor simbolice aratate mai sus striga: "Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot", adica Cel de trei ori sfant si Unul Dumnezeu al Puterilor.

"Osana intru cei de sus, bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului". "Osana" inseamna "mantuieste", precum spune "Cel ce vine intru numele Domnului". "Cantare de biruinta cantand".

Vulturul simbolizeaza pe cel care canta; boul inchipuie pe cel care striga; leul, pe cel ce striga cu putere; omul inchipuie pe cel care vorbeste. Omul, fiinta cugetatoare, glasuieste in locul Puterilor heruvimice si in locul animalelor in patru forme.

"Sfant, Sfant, Sfant Domnul Savaot".

Sfant este Tatal, Sfant si Fericit in mod special, caci numai acea natura a lui Dumnezeu este fericita. "Sfant" este Fiul, ca Cuvant al lui Dumnezeu si intiparirea Persoanei Sale si imagine a Arhetipului si pecete neclintita si natura neschimbata: ca Fiu din El, adica din Tatal nascut, nepatimitor, Cuvant din Ratiune si ca Cel prin Care s-au facut toate, si cele vazute, si cele nevazute, dupa Apostolul si dupa cum spune si David: "Prin Cuvantul Domnului cerurile s-au intarit". Sfant este si Duhul Sfant, Carele de la Tatal purcede si Se odihneste in Fiul si sfinteste toate si, desavarsitor fiind, nu este desavarsit de altcineva, sfintitor, iar nu sfintit.

Precum soarele este izvor si cauza si a razei, si a stralucirii, dar prin raza nu este impartasita noua lumina (stralucitoare) si ea insasi este cea care ne lumineaza pe noi si este impartasita de catre noi, tot asa si Dumnezeu si Tatal este izvor si cauza a Fiului si a Sfantului Duh. Duhul, purces din Tatal, este trimis prin Fiul si Se face vazut. Zicerea "Domnul uneste pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant si Uniunea arata Treimea".

Serafimii zic de trei ori "Sfant", desavarsind doxologia in (zicerea) "Domnul Savaot", exprimand o natura unica, Sfanta Treime, pentru ca sa ne fie marturisita noua si de catre Sfintii Serafimi insisi.

Noi credinciosii teologhisim neincetat impreuna cu ingerii, preamarind pe Tatal si pe Fiul si pe Sfantul Duh, intru Care am dobandit desavarsirea, caci aceasta este Treimea in ipostase (persoane), dar Unul Dumnezeu, Caruia-I cantam:

"Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului, Osana intru cei de sus".

Pe evreieste, asa este: "Osana, Adonai, Asdina, Baruh, Patir, Abbath, Semma, Denian, Sabaot". Dumnezeul Puterilor este Cel care a voit sa fie jertfit Vitelul cel ingrasat, dar Mielul Care se jertfeste totdeauna de buna voie si vesnic viu, Care savarseste jertfa mistica si totdeauna vine din nou (este de fata) prin Botez: Sfant esti imparatul veacurilor si datator al intregii sfintiri. Tu esti atottiitorul, Carele pecetluieste (binecuvinteaza) Sfintele Daruri; Sfant si Fiul, Unul-Nascut al Tau, Domnul nostru Iisus Hristos, Carele mai inainte de veci S-a nascut din Tine intr-un mod de nespus; Sfant si Duhul Tau Cel Prea Sfant, Carele cerceteaza toate, chiar si adancurile Tale, Care este Dumnezeu, prin Carele toate cele din cer si de pe pamant se sfintesc.

Diaconii cu ripidele reprezinta Serafimii cei cu sase aripi si chipul asemanator al Heruvimilor cei cu ochi multi. Astfel, cele pamantesti imita randuiala spirituala si supralumeasca a celor ceresti si supralumesti. Chiar si animalele cele in patru forme, intampinandu-se unele pe altele cu cantari antifonice, striga: Cel dintai animal, dupa asemanarea leului, racneste: "Sfant"; cel de al doilea, cu infatisarea unui vitel, zbiara: "Sfant"; cel de al treilea, cu asemanare de vultur, tipa: "Sfant"; cel de al patrulea, cu chip de om, striga: "Domnul Savaot".

Prin cele de trei ori "Sfinte" se unesc intr-o singura dumnezeire, domnie si putere, cum a contemplat Profetul: "Am vazut pe Domnul sezand pe tronul prea inalt si slavit si Puterile serafimice stand imprejur si din glas s-a umplut casa de fum". Iar zicerea "A fost trimis unul dintre Serafimi si avea un carbune in mana, pe care l-a luat cu clestele din jertfelnic", arata pe preotul care tine Carbunele spiritual, Hristos, cu clestele mainii lui in Sfantul Jertfelnic si sfinteste si curateste pe cei care il primesc si se impartasesc cu El. Caci si in cele ceresti si nefacute de mana si sfinte a intrat Hristos si s-a aratat intru slava fetei lui Dumnezeu si Tatal, pentru noi facandu-Se Arhiereu mare, patrunzand cerurile. Noi il avem Mangaietor la Tatal si Izbavitor pentru pacatele noastre, ca pe Cel Care si-a randuit pentru noi sfantul si coeternul Sau Trup si cinstitul Sange, rascumparare pentru noi toti, precum El insusi zice: "Parinte, sfinteste-i pe acestia in numele Tau, pe care Mi i-ai dat Mie, ca sa fie si ei sfintiti intru adevar; si voiesc ca unde sunt Eu, si ei sa fie si sa vada slava Mea, fiindca Eu i-am iubit pe ei, precum Tu M-ai iubit pe Mine mai inainte de inceperea lumii".

El insusi a zis: "Acesta este Trupul Meu, acesta este Sangele Meu". El a poruncit si Apostolilor, si, prin ei, intregii Biserici, sa faca aceasta. Caci a zis: "Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea". Nu ne-ar fi poruncit sa facem aceasta, daca n-ar fi avut gandul sa ne dea puterea ca si noi sa putem sa facem aceasta. Si care este rugaciunea? Sfantul Duh, Puterea dintru inaltime, care i-a inarmat pe Apostoli, dupa ceea ce li s-a spus lor de catre Domnul: "Stati in cetatea Ierusalimului, pana ce va veti imbraca cu putere de sus". Aceasta este lucrarea acelei coborari, caci nu s-a coborat o singura data si dupa aceea ne-a parasit, ci este cu voi si va fi totdeauna, pana in veac. Sfantul Duh savarseste tainele prin mana si limba preotilor si nu numai ca Domnul nostru a trimis pe Sfantul Duh, ca sa ramana cu noi, dar a fagaduit ca si El insusi ramane cu noi, "pana la sfarsitul veacului".

Mangaietorul este prezent in mod nevazut, fiindca El n-a purtat trup. Domnul Hristos insa Se si vede si Se lasa (ingaduie) sa fie atins prin Sfintele si infricosatoarele Taine, ca Unul Care a primit firea noastra si o poarta pana in veci. Aceasta este puterea Preotiei, acesta este Preotul, caci El nu si-a incetat preotia Sa dupa ce s-a dat si s-a jertfit o data, ci prin aceasta preotie perpetua, El liturghiseste liturghia noastra, in care este si Mijlocitor pentru noi catre Dumnezeu, in veac, pentru care fapt s-a zis cu privire la El: "Tu esti preot in veac". De aceea, nici o indoiala sa nu aiba credinciosii in privinta sfintirii Darurilor, si nici pentru alte ritualuri, daca se savarsesc conform cu intentia si rugaciunea preotilor.

Dar ce ar putea spune cineva despre Sfintele Ripide, tinute in maini de catre diaconi si vanturate de ei, deodata, ca in semn de inmarmurire, pana la rugaciunea spusa de Dumnezeu - Rugaciunea Domneasca? Pe de o parte este ceva indraznet inca sa vorbesti despre acestea, dar pe de alta parte, fiindca am consimtit o data sa ne supunem poruncii aceluia care ne-a indemnat sa scriem, haide, sa vorbim si despre acestea, atat cat ne da Dumnezeu putinta.

Daca si de catre altii vor fi bine primite cele spuse de noi, lui Dumnezeu, slava, caci eu stiu bine ca cele spuse nu sunt intru totul de criticat si nici nu sunt in afara dogmelor credintei ortodoxe a crestinilor. Noi spunem deci ca totdeauna, in mod netagaduit, au fost de fata si Puterile ceresti impreuna cu Domnul Hristos, dar mai ales in noaptea aceea in care El a fost dat. Ele insele, vazand ducerea la Caiafa, infatisarea Lui inaintea unui om, marturiile mincinoase, lovirile cu vergile, scuiparile, palmele peste obraz, clevetirea aceea a iudeilor, imbracamintea purpurie a ostasilor, coroana de spini, inchinaciunile in deradere si toate celelalte cate ni le istoriseste cuprinsul Sfintelor Evanghelii si cate, pentru multimea lor le-a trecut cu vederea, poate, pentru fiecare din cele intamplate, ramanand nedumerite si cutremurandu-se de marirea indelung-rabdarii Lui, acoperindu-si fetele, se intorceau cu spatele si din nou respectand profund maretia Domnului, isi reintorceau fata la El. Acest lucru il faceau pana la inaltarea pe Cruce.

Crucea a devenit sfarsit al patimilor Trupului si al fricii pentru acestea, Crucea, care este mai degraba slava iar nu rusine, caci ea este inceput al lucrurilor si puterilor Dumnezeirii. Caci de aici acel cutremur universal, intunericul de trei ore peste tot pamantul, chiar si despicarea catapetesmei si a pietrelor si deschiderea mormintelor, si invierea mortilor si cate a savarsit Mantuitorul coborandu-Se in iad. Tocmai pentru chiar la locul rastignirii Lui, fiind inca aici, Puterile divine au lepadat infatisara de spaima si uimire. De aici reiese limpede ca toate ocarile dinainte de Cruce si onorurile jignitoare si batjocorile atingeau mai mult pe Cel ce patimea, dupa cum atingeau si Puterile dumnezeiesti intelegatoare.

Dupa aceea, preotul iarasi ii marturiseste lui Dumnezeu si Tatal misterele intruparii lui Hristos, nasterea cea de nespus din Fecioara si de Dumnezeu-Nascatoarea, petrecerea si locuirea Sa in lume, Crucea, moartea, coborarea Lui in iad, eliberarea de aici a celor ferecati in lanturi, Sfanta inviere din morti, cea de a treia zi, inaltarea la ceruri, sederea la dreapta lui Dumnezeu si Tatal, cea de a doua si viitoare venire (Parusia) slavita a Lui la noi, din nou. Iarasi ne initiaza in mistere cu privire la Dumnezeu Cel nevazut, adica Dumnezeu si Tatal si cu privire la pantecele mai inainte de luceafar si cu privire la Fiul nascut mai inainte de veacuri, precum zice Scriptura: Din pantece mai inainte de luceafar te-am nascut. Iarasi il roaga pe Dumnezeu-Tatal sa plineasca taina Fiului Sau si sa se nasca, adica sa se prefaca insasi painea si vinul in Trupul si Sangele lui Hristos si Dumnezeu si sa se implineasca zicerea: "Eu astazi te-am nascut".

De aceea, si Sfantul Duh, prezent in mod nevazut, prin buna placere a Tatalui si cu vointa Fiului, arata lucrarea dumnezeiasca si o pecetluieste cu mana preotului si preface si desavarseste Darurile Sfinte puse inainte, in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, Care a spus ca "Pentru acestia Eu ma sfintesc pe Mine insumi, ca sa fie si ei sfintiti". In ce fel? "Cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu ramane in Mine si Eu intru El".

De aceea noi, devenind insisi vazatori ai tainelor dumnezeiesti si partasi ai vietii fara de moarte ai firii dumnezeiesti, proslavim misterul cel mare si de necuprins cu mintea si neexplicabil al iconomiei Fiului lui Dumnezeu si slavindu-L sa strigam:

"Ale Tale dintru ale Tale, Tie aducem", adica din Trupul si Sangele Celui care a spus: "Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea". Aceasta inseamna ca cele pe care Tu ni le-ai transmis prin Sfintii Tai Apostoli, pe acestea Ti le aducem, pentru mantuirea noastra.

"Pre Tine Te laudam, Dumnezeu si Tatal. Pre Tine bine Te cuvantam, Fiul si Cuvantul; Tie iti multumim, Duhul Sfant; Doamne, Dumnezeul nostru, Treime in Unime si Unime in Treime", de aceeasi fiinta si nedespartita, Care are, in chip minunat, si separarea persoanelor, si uniunea unei singure naturi a dumnezeirii.

Faptul ca preotul savarseste misterul liturgic dumnezeiesc fiind inclinat inainte arata convorbirea cu Dumnezeu singur, in chip nevazut. De aceea, el vede si aratarea luminii dumnezeiesti si, prin stralucirea slavei Fetei Fiului lui Dumnezeu, el devine stralucitor si se sustrage cu teama si sfiala, precum Moise, cand a vazut pe Dumnezeu in chip de foc, pe munte, infricosandu-se, si-a intors fata lui si a acoperit-o, caci se temea sa priveasca fata Lui, din cauza slavei.

"Mai ales pentru Prea Sfanta, Prea Curata". Se cade ca noi sa laudam pe Stapana a toate si sa intarim zicerea ingerului "Bucura-te".

"Ale Tale dintru ale Tale". Dumnezeu ne-a plasmuit pe noi dupa chipul Lui, ceea ce inseamna: sfintenie, dreptate si putere. Noi insa, calcand Legea, ne-am facut robi ai lui Faraon, despotul amaraciunii. Venind deci Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a rascumparat pe noi cu Sangele Sau propriu si ne-a imbracat in omul cel nou si ne-a dat cinstitul Sau Trup si Sange, zicand: "Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea". Noi, aducandu-ne aminte de aceasta porunca, ii producem antitipurile, zicand: "Ale Tale dintru ale Tale" si celelalte, in mod spiritual, adica vrednicia noastra originara, adica cea dupa chipul Sau, ceea ce inseamna: dreptatea, sfintenia, si puterea. Dreptatea este: a nu fi nedreptatit si nici a nedreptati; sfintenia: a sustine pe cei nedreptatiti si a ierta pe cei ce nedreptatesc, ba mai mult, sa le facem si bine. In toate se cade sa-L laudam ca Dumnezeu si Stapan a toate.

Pecetluirea Sfintelor Daruri cu semnul binecuvantarii se face pentru ca prin venirea si prezenta slavita, Sfantul Duh sa prefaca si sa faca painea insusi Cinstitul Trup al Domnului nostru Iisus Hristos, iar ce este in Potir, insusi Cinstitul Sange al Marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, varsat pentru viata si mantuirea lumii si pentru ca celor ce se impartasesc din el sa le fie spre iertarea pacatelor si spre viata de veci.

Zicerea "Mai ales", aceasta inseamna: O, Maica Sfanta, noi slavim lumina stralucitoare a adevarului, contempland chipurile lipsite de lumina si umbrele trecute ale Logosului si cele ce sunt in acestea, deoarece usa (pantecelui) a fost inchisa; cu vrednicie binecuvantam pantecele tau. "Si fiecare pomeneste pe cei pe care ii are in gand".

"Si pre toti si pre toate".  Preotul porunceste poporului sa-si aduca aminte de maniile cugetului in momentul misterului dumnezeiesc si sa le indeparteze de la toti si de la toate care ne urasc pre noi.

Se face pomenire inaintea lui Dumnezeu pentru cei adormiti, si pentru suflete, si pentru tot trupul, ca la Cel care are puterea peste morti si peste vii si care stapaneste cele ceresti si cele pamantesti si cele dedesubt (din iad), ca fiind de fata imparatul Hristos, ca Sfantul Duh, chemandu-i pe toti, vii si mutati catre locasurile si odihnele de acolo, pentru intampinarea Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, ca sa fie adunati si sa vina inaintea fetei Lui si sa auda glasurile laudei Lui, chemand si toate sufletele celor din iad, fiind eliberate de legaturi prin moartea si invierea lui Hristos.

El a inviat din morti, facandu-se incepatura si prim nascut al celor adormiti si tuturor deschizand drumul spre invierea din morti si repauzandu-i spre viata cea fericita si nemuritoare pe cei ce au adormit intru nadejdea invierii Lui. Sunt chemate toate sufletele lor impreuna cu ale Profetilor si Apostolilor si martirilor sa intre impreuna si sa se aseze la Masa cu Avraam si cu Isaac si Iacob si la Masa mistica a imparatiei lui Hristos.

"Si ne da noua cu o gura si cu o inima a slavi si a canta prea cinstitul".

Noi ne rugam Tie intocmai ca si cu o gura si o inima pentru proslavirea Ta. Tot asa deci, da-ne noua si un duh si un suflet, pentru ca, fiind uniti cu legatura dragostei, sa putem, cu indrazneala, sa ne impartasim din masa pusa inainte si sa ne facem vrednici de Sfintele Taine, slavind si cantand prea cinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.

"Si sa fie milele marelui Dumnezeu si Mantuitorului Iisus Hristos cu voi cu toti".

Daca vom face asa cum am spus mai sus, milele lui Dumnezeu vor fi cu noi cu toti. Mila lui Dumnezeu este Hristos, Carele pentru noi si pentru a ne milui pe noi, fiind trimis de catre Dumnezeul cel Mare, pe Sine s-a dat pentru noi si ne-a miluit.

Noi, cei care ne-am unit intru unirea credintei si impartasirea Sfantului Duh prin iconomia (oranduirea) celui Care a murit pentru noi si a inviat si a stat de-a dreapta Tatalui, nu mai suntem pe pamant, ci ne-am asezat in ceruri pe tronul imparatesc al lui Dumnezeu, unde este Hristos, precum insusi zice: "Parinte Sfinte, sfinteste-i pe acestia pe care Mi i-ai dat Mie, cu numele Tau, pentru ca unde sunt Eu, si ei sa fie cu Mine, si sa vada slava pe care Mi-ai dat-o Mie, fiindca i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine".

Toti cei care am primit infierea si am devenit impreuna mostenitori ai lui Hristos, prin Harul Sau, iar nu din faptele noastre, avem Duhul Fiului lui Dumnezeu in inimile noastre, al carui Har si lucrare contemplandu-le preotul, glasuieste si zice:

"Parinte, Tatal Cel ceresc, invredniceste-ne pe noi, fara de osanda, cu cuget curat, sa cutezam a Te chema si a zice: "Tatal nostru Carele esti in ceruri".

Cu adevarat El este Tatal nostru al tuturor si ne tine pe toti. Daca facem voia Lui, El este Tatal nostru, iar de nu, ne este tata acela a carui lucrare o savarsim. Si astfel: Tu il numesti pe El Tata? Poarta-te ca un copil al Lui, pentru ca sa te faci bine-placut Tatalui Carele este in ceruri. Cine oare, ostenindu-se pentru stapanitorul lumii si al celor tarati spre o viata josnica si facandu-i-se fiu adoptiv prin faptele rele, ar mai indrazni sa numeasca Tata pe Autorul si Stapanitorul oricarui bine? Este limpede ca unul ca acesta nu numeste Tata pe Domnul Savaot, Domnul ostirilor, ci pe cel potrivnic, ale carui fapte le si savarseste.

Altfel: Omule, tu numesti Tata pe Dumnezeu? Bine zici, fiindca El este Tatal si Facatorul nostru al tuturor, dar grabeste-te sa savarsesti fapte placute Tatalui tau. Daca insa tu savarsesti fapte urate, este cat se poate de evident ca pe diavol il numesti tata, caci acesta este mai marele rautatilor. De aceea, grabeste-te sa fugi de el si sa placi Bunului tau Parinte si Facatorului tau.

"Sfinteasca-se numele Tau".

Numele cel chemat peste noi (adica numele cu care ne numim noi) este al Fiului lui Dumnezeu, caci El este Hristos, iar noi suntem crestini si noua ni s-a dat numele Lui. Fara indoiala, Dumnezeu este Sfant, dar noi ne rugam sa sfinteasca numele Lui intru noi, adica fapta noastra sa fie vrednica de luat in seama, ca trupul nostru sa-l faca sfant si intru totul curat, pentru ca sa fie gasit fara motiv de osanda in ziua judecatii. Dar ce, nu este sfant Dumnezeu? Da, Sfant este, dar tu aceasta o spui: intru mine "sfinteasca-se numele Tau", pentru ca sa vada oamenii faptele bune si sa te slaveasca pe Tine, Tatal si Facatorul meu.

"Vie imparatia Ta".

Imparatia lui Dumnezeu este Duhul Sfant, precum zice: "Imparatia cerurilor este inauntrul vostru". Sfantului Duh impreuna cu Tatal si cu Fiul I se cuvine sa imparateasca: Cel care sfinteste si lumineaza puterile spirituale si ingeresti si ostile ceresti si pe tot omul care vine in lume si crede in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Cu adevarat, El este imparat al pamantului, al celor vazute si nevazute. Dar precum o cetate inconjurata de dusmani cere ajutorul imparatului, tot asa si noi, fiind incercuiti de puterile potrivnice si de pacate, cerem de la El ajutor, ca sa ne elibereze. Tu il numesti imparat? Fa-te ca un ostas duhovnicesc, pentru ca sa placi imparatului care te-a inrolat in armata Sa. Si ce? Nu este imparat Dumnezeu, pentru ca va sa vie imparatia Sa viitoare? Da, El este imparat al tuturor, dar, precum o cetate incercuita, dupa cum s-a spus.

Si altfel a spus: Fiindca Profetul zice: "Dumnezeu a imparatit peste neamuri", folosindu-se de timpul trecut ca de viitor, pentru care motiv noi strigam: "Vie imparatia Ta" peste noi, toate neamurile, Doamne.

"Faca-se voia Ta precum in cer si pe pamant".

Voia lui Dumnezeu si Tatal este iconomia (oranduirea) Fiului Sau. Ingerii, in cer, sunt in armonie si intr-o impreuna glasuire; tot asa cautam si noi sa fim in dragoste nefatarnica. Vointa pe care o cauti tu, in cer se implineste. Pe aceasta trebuie s-o implinesti tu pe pamant, intelesul este asa: Doamne, precum s-a facut in cer voia Ta si sunt toti ingerii in pace si nu exista intre ei asupritor si asuprit, nici strivitor si strivit, nici atacator cu razboi si atacat, ci toti, intr-o armonie profunda Te slavesc pe Tine, asa si intru noi oamenii, pe pamant, "faca-se voia Ta", ca toate neamurile, cu o singura gura si cu o singura inima, sa Te slavim pe Tine, Facatorul si Tatal nostru al tuturor.

"Painea noastra cea spre fiinta, da-ne-o noua astazi".

Painea cea spre fiinta este Hristos, Cel ce este, Cel ce a fost mai inainte, Cel ce ramane in veci, Cel care, cu bunavointa Sa, este mancat si care ramane totdeauna nesfarsit de consumat si Cel care da viata lumii. Pe Acesta, primindu-L prin Botez, cerem sa-L primim totdeauna, si sa-L avem, si sa-L mancam; noi cerem (painea) care se cuvine pentru fiinta noastra, atat cat ne este de ajuns noua, pentru ca nu cumva, saraciti si istoviti de foame, sa alunecam inspre blasfemie sau, gasindu-ne in mare belsug, sa fim ingamfati si sa fim inlaturati de catre Tine. Daca tu vei cauta paine, nu mai gramadi aur; daca insa iti va lipsi (painea) si daca vei fi lipsit de ea (de catre altcineva), (aceasta) sa te indemne s-o ceri. Noi cerem sa primim painea cea spre fiinta, fiindca fiecare om este alcatuit din doua naturi (substante), a sufletului si a trupului, si de aceea, noi cerem painea care se cuvine pentru fiecare substanta. Painea trupului este aceasta care se mananca, iar painea sufletului, cuvantul lui Dumnezeu.

"Si ne iarta noua gresealele noastre".

Iarta-ne noua pacatele noastre, declarand: "precum si noi iertam gresitilor" (celor ce ne gresesc) si daca facem asa, si El ne va face noua asa. Daca ai iertat pe cineva, cere iertare de la Dumnezeu; daca ai dezlegat un frate de legaturile dusmaniei, roaga-te. Daca ai insa in minte vreun ranchiun, ce iertare ceri? Explicatia este asa, hai sa spunem: Doamne, "iarta-ne noua datoriile noastre", adica pacatele si gresealele noastre, "precum si noi iertam" tuturor fratilor nostri care pacatuiesc si gresesc fata de noi. Spunand acestea, daca vei face asa, gandeste-te ca "infricosat lucru este sa cadem in mainile lui Dumnezeu Cel viu" si indreptandu-te, intoarce-te la Dumnezeu si Tatal si Facatorul tau.

"Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau".

Noi, Doamne, suntem vinovati pentru orice pedeapsa, dar Te rugam sa nu ne dai pe noi in mainile oamenilor celor mai dusmanosi si ale diavolilor rai, ca sa ne pedepseasca, ci Tu, Doamne, pedepseste-ne, ca precum este iubirea Ta de oameni, tot asa si pedeapsa Ta. Dar ce? Dumnezeu duce pe oameni in ispita? Sa nu fie! Dumnezeu nu este autor al raului, dar sa-L rugam, ca, cu milele Sale cele multe, sa nu ingaduie ca noi sa fim ispititi. Doamne, daca satana cere sa ne cearna pe noi ca pe grau, precum si pe Sfinti Tai Apostoli i-a cernut, dar n-a reusit, sau ca pe Iov, sa nu-i dai lui putere impotriva noastra. Dar chiar daca un om rau va voi sa ne ispiteasca, nu ne incredinta pe noi vointei lui, ci scapa-ne pe noi cu acoperamantul aripilor Tale.

"Ca a Ta este imparatia si puterea si slava, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh".

A ta este puterea si dreptul (domnia) de a milui si a mantui, de a aduce moarte si a da viata, a Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Doamne, fiindca a Ta este imparatia, nu ingadui ca noi sa fim infricosati de imparatia, nici de puterea, nici de stapanirea celui rau. Cu toate ca noi suntem vrednici (vinovati) de pedepse, pentru pacatele noastre, Tu pedepseste-ne cum vei voi, dar nu ne da pe noi in mainile celor rai. Fie ca sa cadem in mainile Tale, ca, precum este maretia Ta, asa si mila Ta, Parinte atottiitorule.

"Pace tuturor". Fie ca toti sa avem mintea linistita!

"Capetele noastre". Sa ne intoarcem catre Domnul gandurile si faptele, rugandu-L ca Sfintele Daruri cele puse inainte sa le intocmeasca spre bine, dupa a fiecaruia osebita trebuinta. Iti multumim pentru harul si milele si iubirea de oameni a Unuia-Nascut al Tau. Dupa aceea rosteste preotul, zicand tuturor: "Ca eu om sunt, asemenea patimitor ca voi, necunoscand faptele voastre ale fiecaruia". Luati aminte deci si fiti sfinti, fiindca Hristos, cu Care va veti impartasi, este Dumnezeu Sfant si intru sfinti se odihneste.

"Sfintele Sfintilor". Domnul sa ne invredniceasca sa ne dea Sfintele, ca unora care nu-si mai aduc aminte de rau si care sunt curati cu inima. El numeste Sfinti pe cei curati de constiinta cea rea si au credinta sincera in Sfintele.

Poporul marturiseste si zice: "Unul Sfant, Unul Domn Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu Tatal. Amin". Unul Sfant si Dumnezeu cel fara de pacat este Domnul nostru Iisus Hristos, impreuna cu Dumnezeu-Tatal si cu Duhul Sfant, Caruia se cuvine slava in veci. El Il numeste Dumnezeu pe Cel slavit in Treime.

Acoperirea cu aripile, intr-un fel sau altul (sau intr-un loc sau altul), se face conform vedeniei aratata vazatorilor de Dumnezeu, sau, pentru ca intreita sfintire (pomenirea intreita a sfinteniei) mai degraba face aluzie, in mod tainic, la numarul persoanelor si, de asemenea, la unitatea puterii si a naturii si a dumnezeirii, prin unitatea domniei. Prin cuvintele "Sfant, Sfant, Sfant" se proslaveste si sfintenia celor trei Persoane. Din nou se arata si se proslaveste domnia unei naturi, adica Dumnezeu in Treime este proslavit prin trei cantari serafimice de sfintire, dar care se unesc si merg impreuna intr-o singura stapanire a naturii si dumnezeirii.

Intreita zicere despre sfintenie face aluzie la cele trei Persoane, iar domnia (este) unitatea unei singure puteri si naturi. Asadar, acoperirea prin impreunarea aripilor ne face sa subintelegem ceea ce este necunoscut si ascuns al dumnezeirii.

Cand va spune preotul "Sfintele Sfintilor", aceasta o spune despre cei curati si sfinti, caci bogatia sfintilor este cea a faptelor bune, iar nu a pacatelor.

Inaltarea Cinstitului Trup inchipuie inaltarea pe Cruce si moartea pe ea si invierea insasi.

Faptul ca preotul inalta Sfanta Paine fi face chipul crucii de trei ori in aer cu cinstita si de viata facatoare Paine are intelesul acesta: Pe de o parte, o cruce care se face sus arata ca a fost sfintit cerul cel de sus, iar pe de alta parte, (crucea) de la mijloc, aerul, iar crucea de jos, deasupra si aproape de Disc, pamantul, in care a si fost ingropat Trupul Cel de viata facator al lui Hristos.

Faptul ca se face pe Potir (deasupra Potirului) semnul crucii, si aceasta tot de trei ori, arata ca a fost sfintit tot universul cel cu patru margini de catre iconomia divina a intruparii si de catre insasi Patima cea de viata facatoare a lui Hristos Dumnezeu. Hristos Iisus, fiind rastignit, privea spre apus, iar cinstitele Sale maini erau intinse, una spre miazazi, alta spre miazanoapte.

Faptul ca a fost rastignit spre Rasarituri este dupa cel ce spune: "Dumnezeu din Theman va veni", fiindca El insusi este Soarele spiritual al dreptatii si "Rasaritul este numele Lui" si pentru (motivul) ca de aici asteptam bucuria vesnica si invierea. Faptul ca se fac trei cruci arata misterul Sfintei Treimi. A patimit Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu cu bunavointa coeternului Dumnezeu si Tatal si cu conlucrarea Sfantului Duh. Pentru aceasta si poporul glasuieste:

"Unul Sfant, Unul Domn Iisus Hristos", numind Sfant si Domn pe Dumnezeu Cel laudat cu cantari si preaslavit in Treime, caci intreita zicere a cuvantului "sfintire" arata si face cunoscut in mod tainic cele trei Persoane.

Faptul ca se inalta Sfanta Paine singura inseamna ca imparatul este Domnul insusi si Capul insusi, dupa cum spune Apostolul. Celelalte cinstite Daruri sunt madulare ale lui Hristos si Trup al lui Hristos, adica ale Cinstitului Trup al lui Hristos Dumnezeu. El este singur intru Care se reprezinta si se arata sfanta si de viata purtatoare Patima a Celui care s-a jertfit pentru viata lumii, de vreme ce numai aceasta Sfanta Paine (Sfantul Agnet) se taie si ca un miel se jertfeste, iar celelalte (parti) dintre Sfintele Daruri nu se strapung cu copia in forma de cruce, dar se impart si se faramiteaza ca madulare si parti ale Trupului. Asadar, acea Sfanta Paine, avand atributul de sfanta (impartasindu-se de sfintenie) impartaseste din sfintire si celorlalte Daruri. De asemenea, impartaseste din sfintire si har si Potirul.

Dupa inaltarea (de pe Disc), indata se face sfaramarea Sfantului Trup. Dar, chiar daca se sfarma si se imparte, el ramane neimpartit si netaiat, si in fiecare parte din cele taiate se face cunoscut si se gaseste intreg. Chiar daca s-a supus celor ale stricaciunii prin moarte, Trupul Lui insa n-a vazut stricaciune in iad.

Atunci se aduce apa foarte calda intr-un vas mic si (preotul sau diaconul) toarna si amesteca din el cat trebuie in cele puse inainte pe Sfanta Masa, fie ca sunt cupe, fie pahare, pentru ca, precum din coasta cea vie si sfanta au purces ambele (elemente) pline de caldura, tot asa si apa foarte calda, turnata in momentul impartasirii, sa suplineasca chipul desavarsit al misterului, cei care se impartasesc din sanul Potirului atingandu-se ca de insasi coasta izvoratoare de viata. Acestea constituie o usa spre credinta in Treime si cunoasterea ei si aceasta o infatiseaza marele Ioan si Teologul, care intareste cuvantul mantuirii, al credintei si al puterii prin aceste trei marturii: "Trei sunt care marturisesc: Duhul, apa si sangele si cele trei sunt intr-o unime".

Impartasirea (preotului) arata si impartasirea cu painea si potirul cel nou la Cina cea de taina, mai inainte de Patima, despre care a zis Mantuitorul nostru: "Nu voi mai bea din acesta, pana cand il voi bea nou in imparatia Tatalui Meu". Pe acesta l-a si baut dupa inviere intr-un mod neobisnuit si in acelasi timp intr-un mod nou, nu pentru ca ar fi avut trebuinta de astfel de hrana a trupului, ci pentru deplina incredintare a Apostolilor despre inviere.

Faptul ca preotul se impartaseste mai intai numai cu Paine, fara Sange, si dupa aceea se impartaseste cu Sfantul Sange, nimic altceva nu arata decat ca Mielul Sfant este inca sangerand, de la junghierea dumnezeiasca si purtatoare de viata si de la jertfa spirituala, pe care preotul o savarsise in mod mistic la Proscomidie.

Rugaciunea dupa impartasire a preotului: "Tu ai pregatit inaintea mea Masa in fata tuturor celor care ma apasa pe mine" se refera la Masa cereasca, Misterul cel nemuritor; Masa este Trupul cel fara de prihana. "Ai uns cu untdelemn capul meu", untdelemnul, zice, al Harului Sfantului Duh. "Si paharul Tau care ma sfinteste pe mine, cat de bun este", referindu-se la bautura nemuritoare a Sfantului Sange. Altfel: Potirul (este) Cinstitul Sange. Zicerea "Ca eu sa locuiesc in Casa Domnului intru lungime de zile", intru Ierusalimul cel de sus. Casa este cerul si Biserica si Sionul.

"Cu frica de Dumnezeu si cu credinta si cu dragoste apropiati-va de Hristos, Dumnezeul si nostru".

Se cade deci ca noi sa avem frica si dragoste in momentul (savarsirii) misterelor si sa ne apropiem cu credinta, fiindca chiar daca am avea mii de fapte de indreptare, dar am fi ranchiunosi, nimic din cele ale mantuirii nu vom putea dobandi. De aceea, si frica se cade sa avem, si dragoste in momentul jertfelor, caci nimic altceva nu a amintit dreptatea decat iubirea, insusi Unul-Nascut, Fiu si Cuvant al lui Dumnezeu, Mijlocitorul pacii, pentru oricine crede si-a dat si Cinstitul Sau Trup si Sangele cu frica si credinta.

"Drepti cei care am primit sfintele, preacuratele, nemuritoarele"

Adica cei care ne-am impartasit sa stam cu cugetul drept, impreuna cu faptele si cu vrednicie sa-I multumim ca ne-a invrednicit sa gustam din Sfintele Taine si, prin nasterea din nou, sa salasluim impreuna cu El. Amin.

Altfel: Cei care ne-am impartasit din jertfa sau din substanta cea facatoare de viata, sa ne indreptam mintea de la cele pamantesti spre cele ceresti si, cu vrednicie, sa placem lui Hristos, ca ne-a invrednicit sa ne impartasim cu Cinstitul Trup si cu Sangele Lui, de care Taine, fie ca noi toti sa avem parte si, prin nasterea din nou, prin Harul Sau (sa avem parte) si de aratarea lui Dumnezeu. Dar ce este nasterea din nou? Palinghenesia este nasterea a doua oara si reinnoirea.

Ridicarea ramasitelor sfinte lasate pe Sfantul Disc simbolizeaza inaltarea Domnului si Dumnezeului nostru.

Ultima tamaie (cadire) simbolizeaza Harul Sfantului Duh, cel dat prin inspiratie Apostolilor, dupa inviere.

Rugaciunea amvonului (cea din urma) este ca o pecetluire a tuturor cererilor si o recapitulare ordonata, corespunzatoare primelor si celor mai de valoare concluzii. Fiindca intreaga Sfanta Liturghie se savarseste in primul rand pentru cei care au adus si pentru cei pentru care s-au adus si apoi, si pentru toti cei care le-au primit, de aceea, la sfarsit se adauga o randuiala corespunzatoare a fiecarei rugaciuni rostite.

Pentru ca unii din cei care au stat in afara Jertfelnicului se cufunda adesea in nedumerire si se intreaba "care este oare scopul si intelesul si puterea rugaciunilor murmurate de catre arhiereu" si doresc sa dobandeasca oarecare cunostinta si despre acestea, de aceea Sfintii Parinti, ca recapitulare a tuturor celor cerute prin rugaciuni, au facut insemnare cu privire la aceasta rugaciune, invatandu-i, ca pe cei care cerceteaza stofa din observarea marginii ei.

Simbolul trupului Sfintei Fecioare, partea numita evloghia si prescura, se frange ca paine si se distribuie ca impartasire dintr-o nespusa binecuvantare, celor care o primesc cu credinta; se da drept contradar din Sfintele Daruri celor care au adus, ca ofranda plina de sfintenie si asa, din impartasirea cu Prea curatul Trup al lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel nascut din Ea (Sfanta Fecioara), si cu Cinstitul Sange se sporeste sfintenia si infierea pentru cei credinciosi. Din momentul impartirii painii trupului Nascatoarei de Dumnezeu (anafura), ea devine si se crede binecuvantarea duhovniceasca si alta darnicie de bunatati pentru neamul crestinesc.

Moise, acel vazator de Dumnezeu, odinioara stropea poporul cu sangele tapilor si viteilor, zicand: "Acesta este sangele Testamentului Domnului", iar Hristos si Dumnezeu si-a dat propriul Sau Trup si si-a varsat propriul Sau Sange si a amestecat bautura Noului Testament, zicand: "Acesta este Trupul Meu si Sangele Meu, care se frange si se varsa spre iertarea pacatelor, asa incat, de cate ori mancati Painea si beti Paharul acesta, moartea si invierea Mea marturisiti". Si asa, de aici inainte, cu astfel de ganduri, noi mancam Painea si bem Paharul drept Trup si Sange al Fiului lui Dumnezeu, marturisind moartea si invierea Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Sfantul German I Patriarhul Constantinopolului

• Sfanta Liturghie
  Publicat in : Viata liturgica
• Puterea Liturghiei
  Publicat in : Viata liturgica
• Vohodul cel mare
  Publicat in : Liturghia
• Incheierea Liturghiei
  Publicat in : Liturghia