Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007

Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007 Mareste imaginea.


Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Invierii Domnului

Hristos Cel Rastignit si Inviat, Mirele Bisericii

+ Daniel,
Prin harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Iasilor si Mitropolit al Moldovei si Bucovinei

Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal si preaiubitilor credinciosi din Arhiepiscopia Iasilor: har, mila si pace de la Hristos - Domnul, iar de la noi parintesti binecuvantari

"Sa ne apropiem, purtatorilor de lumina, de Hristos, Cel ce a iesit din mormant ca un mire si sa praznuim, impreuna cu cetele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare" (Canonul Invierii, cantarea a 5-a).

Hristos a inviat!

Preacuviosi si preacucernici parinti,
Iubiti credinciosi si credincioase,
In Taina Mortii si a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos din Saptamana Sfintelor Patimi si din Sarbatoarea Sfintelor Pasti, Biserica Ortodoxa vede si preamareste iubirea jertfelnica a Mirelui - Hristos pentru Mireasa Lui -Biserica.

Astfel, la slujba Deniilor din primele trei zile ale Sap­ta­manii Sfintelor Patimi, pilda celor zece fecioare care asteptau venirea Mirelui (cf. Matei 25, 1-13) a devenit chemare la pri­veghere duhovniceasca, dupa cum se canta in troparul de la Utrenie din primele trei zile din saptamana Sfintelor Patimi ale Domnului Hristos: "Iata, Mirele vine in miezul noptii si fericita este sluga pe care o va afla priveghind; iar nevrednica este iarasi cea pe care o va afla lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te ingreuiezi ca sa nu te dai mortii si afara de imparatie sa te incui, ci te desteapta graind: Sfant, Sfant, Sfant esti Dum­nezeule, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dum­nezeu, miluieste-ne pe noi".

De asemenea, aceasta asteptare tainica a Mirelui ce­resc se vede si in alte cantari ale Deniilor din primele zile ale Sap­tamanii Sfintelor Patimi, ca de pilda:

- "Pe Mirele, fratilor, sa-L iubim, candelele noastre sa le ingrijim, in virtuti stralucind si in credinta dreapta; ca sa intram impreuna cu Dansul la nunta gatiti, cu fecioarele cele intelepte ale Domnului. Ca Mirele, ca un Dumnezeu, da tuturor dar cununa nestricacioasa".

- "Sa lepadam lenea departe de la noi si sa intampinam pe Hristos, Mirele Cel fara de moarte, cu faclii luminoase si cu cantari, graind: Binecuvantati lucrurile Domnului pe Domnul".

- "De lenea sufletului meu dormitand eu, Mire-Hristos, n-am agonisit candela aprinsa din virtuti, si m-am ase­manat fe­cioa­relor celor neintelepte, trandavind in vremea lucrarii. Sta­pane, nu-mi inchide milostivirile indurarilor Tale, ci scutu­rand som­nul meu cel intunecat, scoala-ma si ma primeste in camara Ta, impreuna cu fecioarele cele intelepte, unde este glasul cel curat al celor ce praz­nuiesc si canta neincetat: Doamne, slava Tie!"

Asteptarea venirii Mirelui ceresc in sufletul credin­cio­sului este exprimata si in cantarea numita Svetilna sau Lu­minanda, care se canta in primele zile ale Saptamanii Sfintelor Patimi, pana la Joia cea Mare, si anume: "Camara Ta, Man­tuitorul meu, o vad impodobita, si imbracaminte nu am, ca sa intru intr-insa. Lumineaza-mi haina sufletului meu, Datatorule de lumina, si ma mantuieste!"

La Denia de Luni seara si la Liturghia Darurilor mai ina­inte sfintite din Sfanta si Marea Marti, se canta si aceasta cantare: "Mire, Cel ce esti mai frumos cu podoaba decat toti oa­­menii, Care ne-ai chemat pe noi la ospatul cel du­hov­ni­cesc al nuntii Tale, dezbraca-ma de chipul cel ticalos al grese­lilor mele, prin impartasirea patimilor Tale, si impodo­bindu-ma cu haina slavei frumusetii Tale, fa-ma impreuna-sezator luminat la masa imparatiei Tale, ca un milostiv."

La slujba Sfintelor si Mantuitoarelor Patimi ale Dom­nului Iisus Hristos (Denia de Joi seara) se arata limpede ca Hristos Cel Rastignit este Mirele Bisericii: "Astazi a fost atarnat pe lemn Cel ce a atarnat pa­mantul pe ape. Cu cununa de spini a fost incununat Imparatul ingerilor. Cu porfira mincinoasa a fost imbracat Cel ce imbraca cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat Cel ce a slobozit in Iordan pe Adam. Cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii. Cu sulita a fost impuns Fiul Fecioarei! Inchinamu-ne patimilor Tale, Hristoase. Arata-ne noua si slavita invierea Ta."

Hristos Cel Rastignit -Mirele Bisericii va fi pus in mor­mant, dar a treia zi va invia. De aceea, in noaptea de Pasti, Hristos Cel Inviat este preamarit tot ca Mire: "Sa ne apropiem, purtatorilor de lumina, de Hristos, Cel ce a iesit din mormant ca un Mire; si sa praznuim, impreuna cu cetele cele iubitoare de praznice, Pastile lui Dumnezeu, cele mantuitoare."

Si alte cantari liturgice de Pasti se refera la Hristos-Mirele: "Veniti de la mormant, femei binevestitoare, si ziceti Sio­nului: Primeste de la noi bunele vestiri de bucurie ale Invierii lui Hristos. Veseleste-te, salta si te bucura, Ieru­salime, pe Imparatul Hristos vazandu-L ca pe un mire iesind din mormant"; "Soare, Care ai rasarit astazi din mormant ca un Mire din camara si iadul l-ai pradat si moartea ai zdrobit-o, pentru ruga­ciunile celei ce Te-a nascut, lumina trimite-ne noua, lumina care lumineaza inimile si sufletele, lumina care indrepteaza pe toti sa umble in cararile poruncilor Tale si in caile pacii."

Trebuie totusi sa precizam ca aceste cantari, pe care le-am amintit pentru a arata legatura vie dintre Hristos si Biserica Sa ca iubire intre Mire si Mireasa, isi au temeiul in Sfanta Scriptura si in trairea duhovniceasca a Bisericii.

Deja in Vechiul Testament, relatia lui Dumnezeu cu po­porul ales este uneori descrisa ca iubire a Mirelui ceresc fata de comunitatea lui Israel sau fata de cetatea Ierusalimului.

Profetul Isaia vesteste astfel binecuvantarea Domnului pentru poporul Sau: "Ridica ochii tai de jur imprejur si vezi: toti se aduna, toti vin la tine. Viu sunt Eu, zice Domnul, tu te vei imbraca intre ei ca intr-un vesmant de podoaba. Si te vei in­cinge cu ei ca o mireasa" (Isaia 49, 18). Mantuirea poporului prin venirea lui Mesia este vestita astfel: "Bu­cura-Ma-voi intru Domnul, salta-va de veselie sufletul Meu intru Dumnezeul Meu, ca M-a imbracat cu haina mantuirii, cu vesmantul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus cununa si ca pe o mireasa M-a impodobit cu podoaba" (Isaia 61, 10). "In ce chip se inso­teste flacaul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va insoti cu tine, si in ce chip mirele se veseleste de mireasa, asa Se va veseli de tine Dumnezeul tau" (Isaia 62, 5).

Dumnezeu binecuvinteaza comunitatea religioasa a lui Israel cand aceasta este credincioasa Lui, dar o mustra cand ea uita pe Dumnezeu, adica nu este statornica in credinta si in iubire fata de El.

Iata cum vesteste profetul Ieremia cand bucuria lui Dum­nezeu, cand nemultumirea Sa fata de Israel: "Mergi si striga la urechile fiicei Ierusalimului si zi: "Asa graieste Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tineretea ta, de iubirea de pe cand erai mireasa si M-ai urmat in pustiu, in pamantul cel nesemanat" (Ieremia 2, 2). "Au doara uita fata podoaba sa si mireasa gateala sa? Poporul Meu insa M-a uitat de zile nenu­marate" (Ieremia 2, 32).

Cand Israel se pocaieste pentru pacatele sale si im­plineste voia lui Dumnezeu in viata sa, Domnul il izba­veste din robie si ii daruieste bucuria libertatii si a binecu­vantarii: "Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire si glas de mireasa, glasul celor ce zic: "Slaviti pe Domnul Savaot, ca bun este Domnul, ca in veac este mila Luit si glasul celor ce aduc jertfa de multumire in templul Domnului, caci voi intoarce robii tarii acesteia la starea cea de altadata, zice Domnul" (Ieremia 33, 11).

In Noul Testament sau Noul Legamant iubirea lui Dum­nezeu fata de poporul credincios se intensifica si se lumineaza prin venirea lui Mesia, adica prin Iisus Hristos, Cel ce vine in lume sa mantuiasca nu numai pe Israel, ci toate neamurile sau popoarele care vor crede in El.

In acest inteles, inca de la inceputul lucrarii Sale man­­tuitoare cand se arata in public si este marturisit de Sfantul Ioan Botezatorul ca fiind "Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica paca­tul lumii" (Ioan 1, 29), Iisus se numeste pe Sine Mire (cf. Matei 9, 15; Luca 5, 34-35), iar Sfantul Ioan Botezatorul se considera pe sine "prietenul mirelui" cand zice: "Cel ce are mireasa este mire, iar prietenul mirelui, care sta si asculta pe mire, se bucura cu bucurie de glasul lui. Deci, aceasta bucurie a mea s-a im­plinit. Acela trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez. (.) Cel ce vine din cer este deasupra tuturor" (Ioan 3, 29-31).

Sfantul Ioan Gura de Aur talcuieste pe intelesul tu­turor de ce Sfantul Ioan Botezatorul se numeste pe sine "prietenul mi­relui", de ce Iisus Hristos este Mire si de ce Biserica este Mireasa Lui. Sa-l ascultam pe Sfantul Ioan Gura de Aur: "Proorocii si Apostolii L-au vestit pe Iisus Hristos nefiind El de fata, aceia inainte de venirea Lui, acestia dupa Inaltarea Lui (la cer), dar singur Ioan Botezatorul L-a vestit fiind El de fata: pentru aceasta este numit prietenul mirelui, fiind el sin­gurul care era prezent la nunta", ca inceput al venirii oamenilor la Hristos. Cand Ioan Botezatorul Il marturiseste pe Iisus ca fiind Mantuitorul lumii: "Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatele lumii", Iisus nu spune nimic, dupa cum mirele la nunta doar sta alaturi de mi­reasa si ramane tacut. Iata cum explica aceasta Sf. Ioan Gura de Aur: "Iisus Hristos nu vorbeste nimic, Ioan este cel ce spune totul; Mirele are obiceiul sa faca la fel, el nu zice nimic miresei, ci se prezinta si sta in tacere. Altii il vestesc si-i prezinta mireasa (.). Acelasi lucru s-a petrecut cu privire la Iisus Hristos. El a venit pentru a Se cununa cu Biserica, n-a zis nimic El insusi, El n-a facut decat sa Se prezinte. Ioan, prietenul Mirelui, a pus in mana Lui (Hristos) mana miresei (Biserica), adica sufletele oa­menilor convinse prin predica sa: Iisus Hristos primindu-le le-a umplut de o multime de bunuri, de atatea incat ei nu s-au mai intors la cel ce i-a adus pe ei la El". Apoi, Sfantul Ioan Gura de Aur arata ca in insasi coborarea Sa din cer si venirea Sa pe pamant ca om Fiul lui Dumnezeu arata calitatea Sa de Mire al Bi­sericii: "Precum la nunti, nu mireasa este aceea care merge sa-l caute pe mire, ci mirele alearga cu graba spre mireasa, chiar de-ar fi el fiu de imparat, iar mireasa ar fi dintr-o stare de jos, chiar o roaba, tot asa si aici nu firea omeneasca a urcat la cer, ci Mirele S-a smerit pe Sine pana la aceasta fire urata si dispretuita. Si dupa serbarea nuntii, Mirele n-a mai ingaduit ca ea sa ramana aici jos, luand-o cu Sine, El a dus-o in casa pa­rinteasca", in casa Tatalui din ceruri.

Acest inteles adanc al Intruparii Domnului Iisus Hristos si al lucrarii Sale mantuitoare, ca inceput al nuntii lui Dum­­nezeu cu omenirea care raspunde iubirii Sale vesnice, este mai mult intarit de Sfanta Evanghelie de la Ioan, cand ni se spune ca la scurt timp dupa Botezul Sau in Iordan, Iisus a fost invitat im­preuna cu Mama Sa si cu ucenicii Sai (icoana tainica a Bise­ricii!) la o nunta din Cana Galileii, iar acolo a savarsit prima Sa minune, si anume a prefacut apa in vin, "aratandu-si slava Sa, iar ucenicii Sai au crezut in El" (cf. Ioan 2, 1-11).

Cel ce odinioara in Rai a zis "Sa facem om dupa chipul si asemanarea Noastra" (Facerea 1, 26) si a creat prima familie umana: pe Adam si pe Eva, si i-a binecuvantat zicand: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti" (Facerea 1, 28), tot El a sfintit nunta cu prezenta si lucrarea Sa minunata, pentru a arata ca fiecare nunta la care este invitat, prin rugaciune, Hristos - Domnul impre­una cu sfanta Maica Sa si cu Sfintii Sai ucenici este Taina sfanta si icoana binecuvantata in Taina iubirii Mirelui Hristos pentru Mireasa Lui -Biserica.

Intrucat prin neascultarea de Dumnezeu a primei fa­milii umane, Adam si Eva, a inceput indepartarea oame­nilor de Dumnezeu, prima minune savarsita de Fiul lui Dumnezeu facut Om a fost la nunta unei familii care L-a chemat pe Iisus sa-i fie aproape. Dar nu la o nunta in Iudeea, ci in Gali­leea Nea­murilor, cu lo­cuitori din popoare diferite, pentru a ne arata ca Biserica -Mireasa a Mirelui Hristos va cuprinde nu numai po­porul evreu, ci toate neamurile care-L cheama pe El sau vin la El, ca sa le sfinteasca viata si sa le daruiasca Imparatia cerurilor in care "neamurile vor aduce slava lor" (cf. Apocalipsa 21, 26). O ru­gaciune de la slujba Logodnei cuprinde acest adevar astfel: "Doamne, Dum­ne­zeul nostru, Cel ce dintre neamuri mai ina­inte Ti-ai logodit Bi­serica, fecioara curata, binecuvinteaza lo­godna aceasta; uneste pe robii Tai acestia in pace si intr-un gand."

Minunea prefacerii sau transformarii apei in vin mi­nu­nat la Nunta din Cana Galileii are o multime de intele­suri duhov­nicesti, ca si multimea binecuvantarilor primite de la Hristos de noua familie care se intemeiaza. In primul rand, trebuie retinut ca nu organizatorul nuntii (nunul) a mijlocit pe langa Iisus ca sa implineasca ceea ce lipsea in casa pentru ca nunta sa nu-si piarda onoarea si bucuria ei, ci Maica Domnului. Atenta si milostiva, ea a zis catre El: "Nu mai au vin!" (Ioan 2, 3). Atat de puternica a fost ru­gaciunea Maicii Domnului, incat ea a de­vansat tim­pul lui Iisus, Care a zis: "Inca n-a venit ceasul Meu" (Ioan 2, 4). De aceea, in Ortodoxie, Maica Domnului este nu­mita "ru­gatoare nebiruita", adica nerefuzata.

Transformarea apei in vin la Nunta din Cana Galileii ne arata in mod deosebit binecuvantarea si inaltarea iubirii dintre mire si mireasa pe un plan nou, superior, pe care iubirea naturala nu-l poate produce prin ea insasi, ci il primeste, in mod minunat, de la "Dumnezeu Cel ce face minuni" (Psalmul 85, 9), din iubire pentru oameni. In timp ce apa asigura mentinerea vietii trupului si curatirea lui, "vinul veseleste inima omu­lui" (Psalm 103, 16). Iar veselia sau bucuria este senti­mentul comuniunii omului cu Dumnezeu - Facatorul lumii si cu semenii sai din comunitate; bucuria impar­tasita al­tora fiind bucurie sporita. In acest inteles, vinul minunat de la Nunta din Cana Galileii deschide Nunta spre Euharistie, Cununia mirilor de pe pamant spre Comuniunea sau Cina mis­tica din Imparatia cerurilor, pentru ca cine bea din vinul minunat daruit lui pe pamant de Hristos Cel din ceruri facut Om primeste ca arvuna in viata lui paman­teasca darurile iubirii Sale ceresti sau eterne. In acest inteles, s-a spus despre minunea din Cana Galileii ca: "Prin minunea transformarii apei in vin, Hristos profetea taina-sacrament suprem, care va deveni inima crestinis­mului: unirea duhovniceasca si trupeasca a omului cu Dumnezeu-Omul".

Bucuria cereasca, cinstea si slava daruite familiei de Iisus Mirele Bisericii, prin prezenta Sa si prin minunea savarsita de El la Nunta de la Cana Galileii, sunt arvuna bucuriei si a slavei din Imparatia cerurilor pe care le primesc cei ce cheama pe Hristos si Biserica Sa sa le binecuvinteze familia cu lumina harului ceresc. Iata de ce, intr-una din rugaciunile din slujba ortodoxa a Cununiei, se cere Mantuitorului Hristos: "Doamne, Dumne­zeul nostru, Cel ce ai venit in Cana Galileii si ai binecuvantat nunta de acolo, binecuvinteaza si pe robii Tai acestia, care cu purtarea Ta de grija s-au insotit prin unirea nuntii. Binecu­vinteaza intrarile si iesirile lor. Inmulteste cu bunatati viata lor (.). Primeste cununile lor in Imparatia Ta, pazindu-i curati, fara prihana si neasupriti in vecii vecilor".

Mai trebuie spus ca prefacerea apei in vin la Nunta din Cana Galileii poate avea si un inteles duhovnicesc privitor la neajunsurile sau incercarile neprevazute ale iubirii din familia nou intemeiata. Cand iubirea si bucuria celor cununati slabeste sau se imputineaza ca vinul de la Cana, trebuie numaidecat sa fie chemat, prin rugaciunea staruitoare a familiei si a Bisericii, Hristos - Domnul ca sa innoiasca si sa inmulteasca iubirea si bucuria celor casatoriti, spre bucuria Bisericii intregi.

Dar, pretuirea deosebita pe care Hristos - Domnul o arata Nuntii sau Casatoriei dintre barbat si femeie se mai vede si in tot ceea ce invata El despre demnitatea femeii si despre statornicia familiei. Cand a fost intrebat de unii farisei daca "se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina? Raspunzand, El (Iisus) a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie? Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup (Facerea 2, 24). Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu des­parta. I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase? El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati femeile voastre, dar din inceput n-a fost asa. Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter" (Matei 19, 3-9) Auzind aceste cuvinte, "ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare. Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat, ca sunt fameni care s-au nascut asa din pantecele mamei lor, sunt fameni pe care oamenii i-au facut fameni si sunt fa­meni care s-au facut fameni pe ei insisi, pentru Imparatia cerurilor. Cine poate intelege sa inteleaga" (Matei 19, 10-12). Apoi, Sfanta Evanghelie ne spune ca indata dupa aceea "I s-au adus copii, ca sa-si puna mainile peste ei si sa Se roage; dar ucenicii ii certau. Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este Imparatia cerurilor. Si pu­nandu-si mainile peste ei, S-a dus de acolo" (Matei 19, 13-15).

Vedem cum Hristos - Domnul leaga intreaga existenta uma­na de taina vietii vesnice, binecuvantand nunta, fe­cioria (sau calugaria) si copiii, ca sa devina icoane si cai spre Imparatia lui Dumnezeu.

Iisus Domnul ne mai invata ca "Imparatia cerurilor ase­manatu-s-a omului imparat care a facut nunta fiului sau", nunta la care au fost chemati oameni alesi dar nu au venit, iar imparatul, vazand aceasta, a poruncit sa fie pedepsiti cei ce au refuzat che­marea lui, iar in locul lor sa fie che­mati oameni smeriti si sa­raci (cf. Matei 22, 2-10). Apoi, Hristos - Domnul ne mai arata ca cel ce a voit sa intre la nunta, dar n-a avut haina de nunta, a fost scos afara (cf. Matei 22, 11-13). Insa, desi compara Impa­ratia cerurilor cu o nunta imparateasca, totusi Mantuitorul arata ca aceasta nunta cereasca este numai una duhovniceasca, pen­tru ca dupa invierea de obste oamenii "nici nu se insoara, nici nu se marita, ci sunt ca ingerii lui Dumnezeu in ceruri" (Matei 22, 30). Asadar, Imparatia cerurilor este nunta sau unire duhovni­ceasca a lui Hristos - Mirele cu toate sufletele celor ce formeaza Biserica Lui, in intelesul ca "Cel ce se lipeste de Domnul este un Duh cu El" (I Corinteni 6, 17). Este vorba, asadar, de nunta mistica din "cerul nou si pamantul nou", adica din cetatea "noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa, impodobita pentru mirele ei" (Apocalipsa 21, 2). Iar, Mirele vesnic al Bisericii este Mielul Cel ce S-a jertfit in istorie pentru mantuirea lumii (cf. Apocalipsa 21, 9-27).

Iubiti fii si fiice duhovnicesti,
Sfintii Apostoli ai Domnului Iisus Hristos au inteles si ei sfintenia casatoriei ca icoana a iubirii si unirii dintre Hristos si Biserica Sa, unire care incepe prin Taina Sfan­tului Botez, cand cel ce se boteaza marturiseste: "Ma unesc cu Hristos si Ii slujesc Lui ca unui Domn si Imparat!".

Intre Apostoli, cea mai frumoasa si plina de inteles du­hov­nicesc invatatura despre Cununie ne-o arata Sf. Apostol Pavel, care indeamna pe barbat si pe femeie sa traiasca in iubire si respect reciproc: "Supuneti-va unul altuia -zice el -intru frica lui Hristos. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este. Ci, precum Bi­serica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor intru totul. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau intinaciune, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana" (Efeseni 5, 21-27).

Apoi, Sf. Apostol Pavel arata ca "cel ce isi iubeste femeia pe sine se iubeste" (Efeseni 5, 28).
Intelesul acesta sfant al iubirii dintre mire si mireasa, ca icoana tainica a iubirii dintre Hristos si Biserica, are temei in insasi crearea femeii din coasta lui Adam, care vazand femeia facuta de Dumnezeu din trupul lui si apoi daruita lui a zis: "Iata, acesta-i os din oasele mele si carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru ca este luata din barbatul sau. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va uni cu femeia sa si vor fi amandoi un trup" (Facerea 2, 23), intrucat in Rai nu barbatul se naste din femeie, cum e firesc acum, ci femeia din barbat, fapt unic si mai presus de intelegere!

Sfantul Apostol Pavel vede in taina lui Adam si a fe­meii create din coasta lui o preinchipuire sau o prefigurare a iubirii lui Hristos pentru "Biserica lui Dumnezeu pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau" (Faptele 20, 28, vezi si Efeseni 1, 22; 4, 15; 2 Corinteni 11, 2). Prin urmare, Sfantul Apos­tol Pavel poate spune ca: "Suntem madulare ale tru­pului Lui (Hristos), din car­nea Lui si din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat (sa cinsteasca pe barbatul ei)" (Efeseni 5, 30-33).

Aceasta invatatura apostolica a fost urmata de Sfintii Pa­rinti ai Bisericii si a devenit continutul lecturii Aposto­lului din slujba ortodoxa a Cununiei, in timp ce lectura Evan­gheliei vor­beste despre minunea savarsita de Hristos - Dom­nul la Nunta din Cana Galileii.

Talcuind cuvintele Sf. Apostol Pavel despre taina nuntii crestine ca icoana a legaturii dintre Hristos si Bise­rica, Sf. Ioan Gura de Aur zice: "Taina aceasta mare este. Eu zic in Hristos si in Biserica" (Efeseni 5, 32). Ce in­seamna acest cuvant? Mare taina este aceasta -zice ?, fiindca fericitul Moise s-a referit in chip ascuns la ceva mare si minunat. Ba nu el, ci Dumnezeu". Episcopul mar­tir Metodiu de Olimp (+ 311), talcuind si el cuvin­tele Sfan­tului Apostol Pavel, zice: "Biserica a fost facuta din oasele si carnea lui Adam. Pentru ea, Cuvantul a lasat pe Tatal din cer. El a coborat pentru a Se insoti cu aceasta femeie, Biserica. Apoi, a intrat in somnul patimirii Sale. El a murit de bunavoie pentru ea (.), spre a-i darui o viata noua".

Legatura dintre taina Evei, pe care Dumnezeu a facut-o din coasta lui Adam, si taina Bisericii ce se naste din trupul lui Hristos - Noul Adam, in timpul somnului mortii Sale pe Cruce, cand din coasta Sa strapunsa "indata a iesit sange si apa" (Ioan 19, 34), explica de ce, in icoana orto­doxa a Rastignirii lui Hris­tos pe Cruce, Maica Domnului, Eva cea Noua si icoana Bisericii, sta in dreapta lui Iisus, sub coasta Sa strapunsa. In slujba Pro­hodului Domnului se spune: "Cel ce din coasta lui Adam cel dintai pe stra­moasa-ai plasmuit, esti in coasta-mpuns si izvor curatitor ne iz­vorasti". San­gele si apa preinchipuie aici Euha­ristia si Botezul.

Iubirea smerita si jertfelnica a lui Hristos pe Cruce, iubire mai mare decat moartea, isi arata slava si puterea ei de viata facatoare in Invierea lui Hristos. Aceasta iubire smerita si preaslavita se daruieste necontenit Bisericii Sale prin toate Sfintele Taine, dar mai ales prin Taina Botezului, Taina Euharistiei, Taina Nuntii si Taina Preotiei. Legatura dintre iubirea jertfelnica si bucuria duhovniceasca se traieste in viata familiei crestine ca "bucurie a Crucii" des­pre care un preot casatorit spune: "Bu­curia Crucii este o alta bucurie decat cea obisnuita; este bucurie in Hristos, care da putere celor doi (mire si mireasa) sa-si rastigneasca egoismul, transformandu-l in iubire jertfelnica a unuia fata de celalalt si a lor fata de Dumnezeu si fata de aproapele. Crucea si Invierea dau Casatoriei un sens nou, sens du­hovni­cesc, de a aduce fii in lume si de a aduce fii ai Imparatiei -un suis duhovnicesc: transformarea rudeniei de sange in rudenie duhovniceasca; asa ajunge familia sa devina, cum spune Sfan­tul Ioan Hrisostom, o biserica. Logodna si Cununia devin creatoare nu doar pentru lumea aceasta, ci si pentru Imparatia lui Dumnezeu".

De altfel, trebuie sa observam cu atentie ca toti ter­menii duhovnicesti de baza din viata Bisericii provin din viata de familie: parinte, maica, fiu, fiica, frate, sora, iar Biserica Orto­doxa binecuvinteaza taina iubirii jertfelnice atat in Casatorie, cat si in Calugarie, una fiind icoana a iubirii dintre Mirele Hris­tos si Mireasa - Biserica, iar cealalta chip al vietii ingeresti din Imparatia lui Dumnezeu sau Imparatia Sfintei Treimi. Nasterea si cresterea de fii si fiice dupa trup in familia conjugala, ca si nasterea si cresterea de fii si fiice duhovnicesti sau de virtuti sfinte in viata spirituala (parohiala si monahala), cer multa iubire jertfel­nica. Nasterea de copii in familia crestina si cresterea lor in dreapta credinta sunt dovada celei mai mari iubiri a familiei crestine fata de Biserica lui Hristos. De aceea, Biserica se roaga pentru miri in slujba Cununiei lor zicand: "Da-le lor roada pantecelui, prunci buni si buna intelegere sufleteasca si tru­peasca (.) si sa vada pe fiii si fiicele lor ca niste mladite tinere de maslin imprejurul mesei lor". Sfantul Apostol Pavel invata ca iubirea jertfelnica a mamei credincioase este una sfanta si mantuitoare: "Femeia se va mantui prin nastere de fii, daca va starui cu intelepciune in credinta, in iubire si in sfintenie" (I Timotei 2, 15).

Viata Bisericii ne invata ca nunta "este chip al unirii sufletului cu Dumnezeu. De aceea, numai cand cei doi soti sunt uniti cu sufletul in Dumnezeu, dainuieste si unirea tru­peasca si aduce roade dupa Dumnezeu: copii curati si tragatori (orientati) spre El".

Pe de alta parte, intrucat Nunta este icoana a unirii su­fletului cu Dumnezeu, chiar si parintii monahi ai Filo­ca­liei folo­sesc chipul luminos al iubirii dintre barbat si femeie, pentru a descrie iubirea duhovniceasca a sufletului fata de Dumnezeu. Iata ce ne spune despre aceasta nunta duhov­niceasca a sufle­tului Sfantul Simeon Metafrastul: "Cand o femeie se insoteste cu un barbat spre convietuire si unire, toate ale fiecaruia din ei se fac comune. (.) Asa si unirea adevarata si tainica a sufletului cu Hristos il face un duh cu El. Urmeaza, deci, numaidecat ca sufletul este oarecum sta­pan si peste vistieriile Lui negraite, de­oa­rece s-a facut mireasa Lui. Fiindca Dumnezeu S-a facut (Mire) al sufletului, e limpede ca toate ale Lui sunt ale sufletului, fie lumea, fie avutia, fie moartea, fie ingerii, fie incepatoriile, fie cele de fata, fie cele viitoare".

Un alt parinte al Filocaliei vorbeste despre bucuria pe care o dobandeste sufletul rugator si iubitor de Dumnezeu: "Unit cu Dumnezeu, sufletul simte o placere de negrait. A­ceas­ta il face sa verse lacrimi de umilinta, amestecate cu bucurie si dulceata, si iese afara din simtirea lumii, si al­ear­ga dupa Mire. (.) Si ducandu-l Mirele in camara vistieriilor Lui ascunse, il face va­zator plin de intelepciune al ratiu­nilor zidirii (creatiei)".

Iubiti frati si surori in Domnul,
Din cantarile si rugaciunile Bisericii Ortodoxe, din cu­vin­tele Sfintei Scripturi si din talcuirile Sfintilor Parinti ai Bisericii, am vazut cat de mare si minunata este taina iubirii lui Hristos - Mirele pentru Mireasa Lui -Biserica, cat de sfanta si bine­cu­vantata este Taina Cununiei, precum si cat de luminoasa si man­­tuitoare este taina vietii crestinilor uniti cu Hristos Cel Rastignit si Inviat. Asadar, lumina si bucuria Invierii lui Hristos lumineaza viata crestinului in Biserica, in familie si in societate. Astazi, datorita multor ispite, greutati si incercari, ca duhul lumesc sau secula­ri­­zarea, saracia, instrainarea, individualismul, lacomia s.a., familia crestina se confrunta cu slabirea dragostei intre sot si sotie, intre parinti si copii, intre frati si surori. Este ingri­jorator de mare numarul familiilor divortate, al copiilor avortati si al co­piilor abandonati. De aceea, este ne­cesar sa reimprospatam si sa adan­cim necontenit intelegerea noas­tra privind Taina Bisericii si rostul vietii crestine in lume, ca timp al faptelor bune si al pre­gatirii noas­tre pentru man­tuire sau pentru viata vesnica, dupa cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur cand zice: "Ce castig avem de pe urma vietii acesteia, daca nu ne folosim de ea pentru a castiga pe cea viitoare?".

Pentru sustinerea spirituala a Casatoriei este ne­voie ca pregatirea pentru Cununie sau Nunta sa fie nu doar una mate­riala (haine frumoase si masa bogata), ci si una duhovniceasca, si anume convorbiri duhovnicesti privind sfintenia si impor­tanta Casatoriei pentru viata celor ce se iubesc si pentru viata Bisericii care-i binecu­vinteaza; apoi, Spovedania si Impartasirea viitorilor miri cu Sfanta Euha­ristie ina­inte de Cununie (intrucat aceasta nu se mai face azi in tim­pul Cununiei, ca in Biserica primara). De ase­menea, este necesar ca nasii, in calitatea lor de parinti spirituali ai familiei nou intemeiate, sa indemne pe cei ca­satoriti sa participe cat mai mult la viata liturgica si mi­sio­nara a Bisericii, sa se roage cat mai mult ca Hristos - Domnul sa inta­reasca iubirea lor si sa-i ajute sa biruiasca ispitele si incercarile din viata. Preotii din parohii sunt chemati sa organizeze mai multe cateheze sau convorbiri pastorale cu tinerii si tinerele care se pregatesc pentru nunta, cu parintii si cu nasii acestora, spre o mai buna pregatire a lor pentru a intemeia o familie crestina trainica si bine­cu­vantata, cu fericire si mantuire.

Totodata, noi toti, cler si popor, trebuie sa-L rugam pe Hristos Cel Rastignit si Inviat sa ne ajute in lupta cu is­pitele si incercarile care slabesc dragostea fata de Dum­nezeu si de aproapele ca sa simtim bucuria prezentei Lui iubitoare si sfintitoare in viata noastra si a semenilor nostri.

Sa folosim timpul acesta al Sarbatorilor de Pasti astfel incat sa aducem bucurie unde este intristare si pace unde este tulburare. Sa aratam o atentie deosebita fami­liilor in care a slabit iubirea si bucuria comuniunii, precum si persoanelor singure, sarace, bolnave, batrane, descu­rajate, indoliate si indurerate, oferindu-le un semn al iu­birii lui Hristos fata de ei, o fapta buna si un cuvant bun. Lumina Invierii lui Hristos ne cheama sa aducem semne de speranta unde aceasta a slabit.

De mare folos ne este rugaciunea pe care o savarsim nu numai pentru noi insine, ci si pentru viata si mantuirea semenilor nostri.

Rugatori pentru noi si pentru semenii nostri sa ii aducem pe sfintii lui Hristos Cel Inviat. Anul acesta, cand se implinesc 1600 de ani de la trecerea la cele vesnice a Sfantului Ioan Gura de Aur (+ 407), speram sa putem aduce din Grecia, de la Manastirea Meteora, la Iasi, de sar­ba­toarea Sfintei Cuvioase Parascheva, o parte din moas­­tele Sfantului Ioan Gura de Aur, cel mai mare predicator al Bisericii Ortodoxe, iscusit invatator al dreptei credinte si zelos pastor de suflete, care a luminat Biserica peste vea­curi cu talcuirile sale la Sfanta Scriptura, aparand si pro­movand sfintenia si demnitatea familiei, lumina si vir­tutile vietii monahale, precum si lucrarea filantropica sau ca­ritabila a Bisericii in societate.

Ca pregatire pentru primirea moastelor Sfantului Ioan Gura de Aur la Iasi, in luna octombrie 2007, sa citim cat mai mult in anul acesta din scrierile sale, rugandu-l, to­todata, sa ne ajute sa traim viata noastra potrivit "Evan­gheliei slavei lui Hristos" (II Corinteni 4, 4).

Tot in anul acesta, mai precis in data de 30 august 2007, la Manastirea Secu din judetul Neamt, ne vom bu­cura de momentul proclamarii solemne, in fata tuturor credinciosilor pelerini, a sfinteniei mitropolitului Varlaam al Moldovei (+ 1657), pe care Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in data de 12 februarie 2007, l-a trecut in randul sfintilor din calendarul Bisericii noastre, cu zi de praznuire la 30 august, in fiecare an. Avem, asadar, inca un rugator in ceruri pentru Biserica noastra si pentru po­porul nostru! Sa ne bucuram in Domnul "Cel minunat intru sfintii Lui!" (Psalm 67, 36).

In lumina Invierii Domnului nostru Iisus Hristos si a ru­gaciunilor sfintilor Sai, va adresam tuturor parintesti si fratesti urari de sanatate si mantuire, de pace si bucurie, dimpreuna cu salutarea pascala: "Hristos a inviat!"

Al vostru catre Hristos Domnul rugator,

Daniel,
+ Mitropolitul Moldovei si Bucovinei

Data in resedinta noastra mitropolitana din Iasi, la sarbatoarea Invierii Domnului, anul mantuirii 2007.

 

 

 


 

.

05 Aprilie 2007

Vizualizari: 2657

Voteaza:

Pastorala IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, la sarbatoarea Invierii Domnului - 2007 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE