Sfintii Apostoli Petru si Pavel in iconografie

Sfintii Apostoli  Petru si  Pavel in iconografie Mareste imaginea.

Sfintii Apostoli  Petru si  Pavel in iconografie

 

Ilustratiile figureaza, in forme, linii si culori, idei si simtiri inspirate din studiul naturii si al vietii sufletesti. In sculptura si pictura, artistii creeaza peisaje, portrete, interioare de camine si vederi de monumente. Acestea ne impresioneaza si daruiesc invataminte si bucurii, largesc si odihnesc intelesul vietii pe care o innobileaza. In arta religioasa, infaptuirile, picturile prin excelenta, interpreteaza si lumineaza intelesul unui numar de scrieri cu cuprins dogmatic si de invatatura, realizeaza chipuri divine si vesnicesc personalitati celebre. Invatatura crestina caracterizeaza creatiile inspirate dintr-insa cu o expresie de temei : le numeste "dovezi ale dogmei". Dobandesc din aceasta pricina, o insemnatate exceptionala care e pusa in evidenta de cercetari de ordin complex, iconografia. Aceasta ingaduie, asemenea unei chei, descifrarea si folosirea vietii pe care o inchid in ele sculpturile, statui, grupuri, busturi si reliefe, picturi murale, icoanele si miniaturile.

O parte nespus de pretioasa din patrimoniul Bisericii crestine e de ordin istoric. Pastreaza vie in constiinta tuturor amintirea acelora ce au trait si au murit pentru Hristos. Se aseaza in frunte Prorocii, care au vestit venirea Lui si Apostolii, prin care Mantuitorul a intemeiat-o".

 

Din primul secol, crestinatatea cunostea cuvintele lui Pavel din epistola catre efeseni (2, 20-21) privitoare la Biserica si insemnatatea acestora din urma: " ... fiind intemeiati pe temelia Apostolilor si Prorocilor si avand pe insusi Iisus Hristos piatra unghiulara pe care toata zidirea, rezemandu-se se inalta ca o biserica Sfanta in Domnul". Cultul liturgic s-a nascut si s-a organizat in preajma mormintelor Apostolilor. Lor li s-au inchinat basilici. Petru si Pavel cu deosebire au fost venerati la Roma, in Apus si in Rasarit, la Ierusalim si la Bizant. Problema iconografiei acestor doi sfinti fruntasi se cerceteaza insa cu dificultate din pricina saraciei izvoarelor. Cele mai vechi si mai apropiate de vremea cand si-au desfasurat activitatea lor bogata, sfintita si rodnica trebuie studiate in primul rand.

 

In "Liber pontificalis" este consemnata o stire neprecizata privitoare la chipurile celor 12 Apostoli, care decorau ciboriumul catedralei din Latran. Purtau coroane de argint si erau, se pare, o ofranda a lui Constantin cel Mare. La Ierusalim, in bazilica Sfantului Mormant, imparatul "isapostolos" a inaltat, dupa o alta stire, douasprezece coloane in crestetul carora se vedeau urme de argint inchinate celor dintai; iar la Constantinopol, in bazilica-mausoleu imparatesc a "Sfintilor Apostoli", tot acesta a asezat douasprezece coloane-sarcofage, inchinate discipolilor Mantuitorului (intr-un al treisprezecelea, din acelasi monument, a fost inmormantat, se pare, el insusi). Medalii de bronz aurit cu chipurile lui Petru si Pavel s-au aflat in numeroase morminte fiindca, potrivit unei traditii, se puneau in sicriile defunctilor.

 

Lampi funerare, modelate in pamant (lucrari de ceramica), sunt ornate deseori cu busturile celor 12 Apostoli. In numeroase cupe de sticla gravata si aurita datate din secolele III si IV, vedem portretele Apostolilor Petru si Pavel. Basoreliefurile ornate cu chipurile acestora si picturile murale din catacombe, imbogatesc materialul descoperit pana in vremea din urma. I se adauga portrete cuprinse in marele numar de bazilici, catedrale, biserici si paraclise din secolul al IV-lea si secolele urmatoare pana in cel de-al XVIII-lea, in Apus si in Rasarit, in care Apostolii apar pictati in portrete independente ori in cadrul ilustratiei evanghelice si liturgice.

 

Materialul ramane sarac, din doua pricini. Cea dintai priveste faptul ca Apostolii in genere, Petru si Pavel in special sunt rareori numiti prin inscriptii si date precise. Cea de-a doua e in relatie cu o imprejurare deosebita. Nu posedam portrete din vremea cand au trait Sfintii Apostoli Petru si Pavel, nici din secolul al II-lea si nici din prima jumatate a celui de-al III-lea. Ne putem gandi la inraurirea curentului aniconic, domnitor in timpurile aratate si dusman al figurilor omenesti. Acestea nu erau admise pe peretii bisericilor, care nu erau ornati decat cu cruci si texte din psalmi. Le-au urmat simbolurile, iar figurile divine si portretele Apostolilor abia in secolul al IV-lea.

 

Arta portretului se intemeiaza pe de alta parte pe cunoasterea personajului, pe observatii si studii ale figurii si caracterului. Undeva si in anumite circumstante, faptul s-a putut petrece cu Sfintii Apostoli si cu Sfintii Petru si Pavel in primul rand in Rasarit si in Apus, unde au trait si au murit. Portrete de acest gen, daca au existat si nu avem temei sa nu le admitem, au oferit prototipurile. Vom analiza cateva din cele socotite ca atare si probabile. In arta crestina, in sculptura si pictura, in miniaturi, lucrari de toreutica, cizeluri, etc, artistii au realizat si propagat chipuri pornite de la acestea, pastrate in cartoane si schite care circulau, ori in traditia orala. In asemenea conditii, in mod firesc mostenirea artistica a trecutului si iconografia Sfintilor Apostoli ofera mai ales lucrari de genul numit, in vremea noastra "oficial", opere impersonale si mai mult sau mai putin indepartate de prototip si adevarul istoric.

 

Sfantul Petru este pictat pe peretele unui cubicul din secolul al III-lea la catacomba cunoscuta sub numele "Sfintilor Petru si Marcellinus", situata la Roma pe via Labicena. Il vedem aici stand pe un scaun si citind. Chipul reapare cu aceleasi trasaturi in cimitirul Domitillei si in basoreliefuri de sarcofage din veacul al IV-lea. De statura mijlocie si bine legat, cu barba, stand pe scaun si citind ori cu un volumen infasurat in maini, simbolul Legii celei noi. In celebrul mozaic absidal din bazilica Santa Maria Pudentiana la Roma, opera celebra de interes exceptional si mare frumusete, pe cerul albastru intens si brazdat de nori, de o parte si de alta a crucii batuta cu pierte pretioase (crux geminata) se vede tetraitnorful (simbolurile Evanghelistilor). La partea inferioara a compozitiei, in planul clin fund, e pictat Ierusalimul cu arhitecturile caracteristice ale vremii. In primul plan, Mantuitorul, in vesmant antic, cu barba si in atitudine de propovaduitor e incadrat pe stanga si dreapta de doua figuri feminine, personificari ale Bisericilor Vechiului si Noului Testament, si de cei doisprezece Sfinti Apostoli. Petru, figurat la stanga Mantuitorului, in fruntea grupului din aceasta parte, priveste atent si respectuos catre El. El e in varsta, are parul alb si expresia concentrata. Nu poarta nici un atribut si nu e numit prin initiale sau inscriptii.

 

Din secolul al V-lea sau dintr-o epoca apropiata, se pastreaza potirul din Podgorica. Moise figurat in picioare izbeste cu toiagul de arama stanca din care tasneste apa. Inscriptia numeste insa pe Apostolul Petru, nu pe Moise. Aceasta fiindca cel dintai e considerat drept continuator al lui Moise. Imaginea aminteste figuratiile din Capella Graeca, in cimitirul Priscillei. O statuie de bronz din Vatican reproduce chipul Sfantului Petru cu insusirile pe care le-am aratat. Lucrarea a fost mult discutata ca data. A fost socotita chiar ca e din secolul al XIII -lea. Dupa studii recente insa, e datata din al IV-lea sau al V-lea. Aminteste de aproape o statuie de bronz din muzeul din Berlin. Sfantul Petru poarta in amandoua bronzurile o cruce cu picior lung.

 

Sub pontificatul Sfantului Leon cel Mare, Sfantul Petru a fost pictat in doua panouri mari menite sa impodobeasca palatul episcopal al arhiepiscopului Neon din Ravenna. Primeste in acestea legea cea noua din mainile lui Dumnezeu figurat in cerul compozitiilor. Dateaza din secolul al V-lea. Tema numita "traditio legis", e reprodusa in mozaic pe bolta baptisteriului lui Soter din Napoli, catre sfarsitul secolului al V-lea.. Iisus Hristos in tunica si mantie cu laticlavii se vede in picioare pe globul pamantului. Priveste drept in fata. Cu mana stanga intinde Apostolului un volum desfasurat pe care citim cuvintele : "dominus legem dat". Petru se inchina lui Iisus plecand usor genunchii si primeste Legea pe mainile acoperite de mantie (in semn de respect). Poarta o cruce pe picior lung sprijinita pe umarul stang; o bucla a acesteia figureaza litera greaca "ro". Are parul des si stilizat statuar; o barba mica ii imbraca barbia si se uneste cu parul capului. Chipul prelung, fruntea inalta si nasul relativ pronuntat. Ochii sunt inserati in orbite mari si adancite. Expresia este insufletita de respect si devotata luare aminte. Un peisaj bogat cu palmieri, plante de ornament, vase de arta si pasari incadreaza tema luxos relevata de arhitecturi si valuri de podoaba. Cu cheia in mana, atribut iconografic.

 

Apostolul Petru se vede in mozaic pe arcul triumfal din bazilica San Paolo fuori le Mura de pe drumul Ostiei la Roma Iar pe sarcofagul din Ravenna, cheia e sculptata pe vesmantul Sfantului. Notam ca monumentul acesta dateaza din secolul al V-lea sau inceputul secolului al VI-lea si cuprinde o particularitate care trebuie relevata. E vorba anume de faptul ca aici Mantuitorul incredinteaza Legea Sfantului Pavel, si nu lui Petru. In bazilica Santi Cosma e Damiano (Roma), Sfantul Petru e pictat (mozaic) in picioare cu fata spre privitor. Tunica cea lunga cu laticlavii in care e invesmantat si toga care ii acopera umarul si bratul stang hotarasc prezentarea statuara de stil roman antic. Mana dreapta deschisa si indreptata catre cer face gestul de invocare. Capul este minutios analizat si pictat. Chipul e prelung, fruntea barata de doua dungi orizontale, nasul drept si curmat la legatura cu fruntea, sprancenele arcuite, ochii inserati in orbite rotunde si adancite, obrajii supti, barbia retezata, parul capului bogat, alb, unit cu barba si stilizat in suvite groase. Atitudinea aminteste pe aceea a consulilor in statuile antice care se vad la Roma. In stanga si langa el este figurat Sfantul Cosma, doctor fara de arginti; tine pe mainile acoperite de mantie o coroana ofranda.

 

Sfantul Apostol Pavel nu a facut parte din cei 12 Apostoli ai Mantuitorului. El a fost trecut in numarul lor numai dupa conversiunea sa. Iar asupra acestui lucru, ne-a lamurit el insusi in epistola catre galateni (1, 1) : "Pavel, ales apostol nu de oameni sau prin oameni ci de Iisus Hristos si de Dumnezeu Tatal ; cel ce a inviat pe Iisus din morti". Portretul sau apare intr-un basorelief de pe sarcofagul lui Junius Bassus, datat din secolul al IV-lea si pastrat in criptele Vaticanului. Il vedem dus la locul patimirii. Are fruntea larga si capul plesuv, barba rara si cu fire subtiri; imbracat in tunica si pallium, cu mainile legate la spate, e incaltat eu sandale. Doi ostasi il duc: unul tine lantul, iar celalalt sabia. In campul compozitiei se vede papurisul Tibrului (aquae salviae), locul unde a fost omorat. Aceeasi scena si chipul lui Pavel cu trasaturile din sarcofagul lui Bassus le aflam pe mai multe sarcofage: in bazilica Sant'Agnese, la Milano si in Gallia. In cripta Sfantului Victor, doua compozitii sculptate pe un sarcofag povestesc mucenicia sa. Il vedem legat in fata unui ostas care trage sabia ca sa-i taie capul. Intr-o a doua scena, un personaj il trage de funia legata de gatul sau indaratul lor se vede o femeie, Sfanta Thecla sau Plautilla.

 

Pe un fragment de sarcofag pastrat in Muzeul Capitalului la Roma, monument care provine din bazilica San Giovanni in Laterano, un pescar inalta un peste pe care l-a scos din apa. Intr-o barca sunt doua persoane ; una din acestea are chipul lui Pavel si este insemnata cu numele lui, iar pe copastia barcii citim numele Sfintei Thecla. Chipul Apostolului este asemenea aceleia din sarcofagele precedente.

 

Il revedem in numeroase reliefuri de marmura, gravuri de fildes, in cupe aurite si in miniaturi. In acestea din urma apare mai ales conversiunea Sfantului, clipa cand s-a prabusit auzind glasul dumnezeiesc de dojana si momentele de sfat cu Anania. Doua placi de fildes sculptat din British Museum, fragmente ale unei pixide, arata pe Sfantul Pavel vorbind Sfintei Thecla, si patimirea sa (secolul al V-lea). Peste tot Pavel apare figurat cu trasaturi care il apropie de descrierea literara din "Actele Sfintei Thecla": "mic de statura, picioarele incovoiate inlauntru, nasul relativ pronuntat, sprancene unite si o fizionomie atragatoare".

 

Picturi monumentale in mozaic din secolul al VI-lea infatiseaza portrete impresionante ale Sfantului Pavel. Cel dintii dateaza din prima jumatate a secolului al VI-lea si se vede in bazilica Santi Cosma e Damiano din Roma. Apostolul e figurat din fata, in picioare, invesmantat in tunica lunga cu laticlavii si mantie larga drapata pe umarul stang. Mic de statura, are figura prelunga, frunte mare brazdata de trei cute orizontale, nas relativ pronuntat si curmat la legatura cu fruntea. Ochii sunt mari deschisi, in orbite adancite. Are semne de plesuvie si barba ascutita. Mana dreapta e asezata pe umarul Sfantului Damian, figurat in dreapta, iar stanga face un gest de prezentare sau de invocare.

 

De la mijlocul secolului al VI-lea dateaza portretul in mozaic din bazilica San Teodoro din Roma. Vesmantul, atitudinea si expresia sunt aproape aceleasi ca in exemplul precedent, numai ca, cu mana dreapta, pare ca primeste cununa de flori oferita de Sfantul pictat la dreapta lui; in mana stanga tine Legea (volumen infasurat).

 

Un disc de bronz descoperit in cimitirul Domitillei, lucrare de stampaj datand din vremea primilor imparati antonini, arata profilurile lui Petru si Pavel "afrontate". Numeroase tablete, unele aflate in muzeul din Latran si insemnate cu chrismon (monograma lui Hristos) prezinta iarasi alaturati pe cei doi Sfinti Apostoli. Ii revedem la Sfanta Costanza, Santa Pudentiana, pe arcul triumfal al bazilicei San Paolo fuori le Mura si la Santi Cosma e Damiano; Sfantul Petru este asezat in stanga, iar Sfantul Pavel in dreapta. Amintim si lampile funerare in care Apostolii sunt figurati unul langa altul, lampa din Akhmin in primul rand. Unul din cele mai frumoase exemple este acela din colectia preotului Ursacescu (Curteni, in Moldova), Figureaza bust pe cei doisprezece Apostoli, asezati in cerc (secolul IV). Nu sunt insemnati nici cu initiale. Petru se distinge usor, mai greu poate fi aflat Pavel.

 

Am amintit si studiat o parte din cele mai vechi si caracteristice portrete ale celor doi Apostoli fruntasi. Executate in primele veacuri ale erei crestine, opere de artisti sau lucrari de stil oficial si industrie artistica, formeaza temeiul iconografic de ordine istorica. Din acesta s-au inspirat artistii evului mediu si lumii moderne, realizand uneori lucrari impresionante ca vadoare artistica ori reproducand numai o parte din insusirile izvoarelor. Portrete de Apostoli impodobesc in Apus si in Rasarit aproape unanimitatea monumentelor religioase. In tarile de traditie bizantina si orientala ii aflam, de obicei, pe cilindrul si pandantivii cupolei. In bisericile secolului al VI-lea, la Muntele Sinai si in San Vitale din Ravenna, Apostolii formeaza o tema esentiala.

 

La San Giusto (Trieste) si la Monreale in Sicilia portretele lor formeaza frize, pe peretele hemiciclului. La fel la Cefalu (Sicilia) si Torcello (Venezia) si in Cataionia la Sant Pere del Burgal si Esterri de Cardos. In Transilvania, in monumentele decorate in secolele XIII si XIV, la Streiu si Sunta-Maria-Orlea, pictorii au pictat pe Apostoli pe peretele hemiciclului ca in Italia.

 

Sfantul Petru care apare cu o cheie pe sarcofage din secolul al V-lea si in biserici din secolul al IV-lea si al V-lea la Ravenna si Roma, poarta doua chei in catedrala din Parenzo si in evangheliarul lui Rabula; iar in Cosmas Iedicopleustes si alte monumente orientale, trei chei. Renasterea italiana a dat Sfantului Pavel, in loc de volumenul antic, drept atribut, o spada. Din Apus, motivul acesta a trecut in monumente balcanice, la Atos si in Tara Romaneasca la biserici din secolele XVI, XVII si XVIII.

 

In evangheliare de la Muntele Athos si rusesti din secolul al XVI-lea, Sfantul Petru e pictat citind o carte, langa sau la spatele Evanghelistului Matei pe unul din pandantivii cupolei. Sfantul Pavel apare la randul lui langa Evanghelistul Luca intr-un alt pandantiv.

 

Erminiile de la Atos dau cu privire la chipurile Sfintilor Petru si Pavel indicatii foarte concise: "Sfantul Petru, batran cu barba rotunda; Sfantul Pavel plesuv, cu barba cenusie". Note mai precise aflam in Ecclesiastica Historia (t. 1, cartea a doua, cap. 37). Pictura murala, miniaturile si icoanele alaturi de broderii religioase ofera un vast oimp de cercetare si numeroase portrete ale Apostolilor. fruntasi. Figureaza in tema Apostolilor pe peretele hemiciclului si in cupola, in temele evanghelice si liturgice si in judecata din urma. Din nefericire putine sunt caracteristice si multe tratate ca elemente de compozitie si in functie monumentala. in biserica cunoscuta sub numele de mausoleul Galei Placidia la Ravenna (secolul V), doi Sfinti Apostoli, pictati in mozaic, apar in picioare, de profil cu capul si privirea indreptata spre bolta cereasca. Invesmantati amandoi in toga cu laticlavii si drapati in mantia care le acopera umarul stang, sunt infatisati in atitudine de invocare si rugaciune. In dreapta compozitiei, Petru tine in mana stinga cheia. De cealalta parte vedem pe Pavel cu volumenul legii infasurat in mana stanga. Figuri statuare, concepute si executate monumental, ofera frumoase exemple de studiu si tratament anatomic. Draperiile la randul lor modeleaza trupurile si cad in cute de stil.

 

Aceste insusiri sunt mai vadite in portretul lui Pavel. Chipul lui aminteste de aproape prototipul cu ovalul pronuntat al fetii, umerii obrajilor asezati sus, nasul pronuntat si curmat la legatura cu fruntea si plesu-via caracteristica. Petru al carui chip nu se departeaza prea mult de prototip, are o expresie mai impersonala. Intre Apostoli, sub fereastra care-i desparte, e asezat pe pamant un vas antic cu "apa vietii". Un porumbel bea din aceasta, iar un al doilea porumbel sta pe buza craterului. Amandoi Sfintii Apostoli nu au nimb.

 

Petru apare in Cina din San Apollinaris Nuovo din Ravenna, pictura in mozaic din secolul al VI-lea. Masa e in forma de potcoava. Iisus Hristos e "in cornu dextro", locul de cinste. Chipul lui Petru se distinge usor la spatele lui. Nu are nimb, cum nu au nici ceilalti Apostoli. Ovalul fetii, parul capului alb unit cu barba, ochii adanciti si expresia amintesc prototipul. La distanta de cinci veacuri il aflam pe Petru la Sant'Angelo in For-mis, in arta benedictina, tot in Cina cea de taina. Mantuitorul este in cornu dextro, iar Apostolii asezati in jurul aceleiasi mese antice. Nici unul nu are nimb. Petru nu mai e langa Iisus Hristos ci la cealalta extremitate a mesei "in cornu sinistro". Sta drept, cu o mana aproape de barbie.

 

Parul alb stilizat e infatisat in puncte iar chipul apare ganditor si intristat. Picturile medievale italienesti sunt inrudite cu picturile basiliene din sudul tarii, iar prin mijlocirea acestora, care sunt de obarsie orientala, cu cele din Capadocia si Siria. De aceea descoperim elementele principale ale cinei benedictine in biserica din Qaranleq-Kilisse in Capadocia, unde masa este insa de forma rectangulara. Iisus ocupa acelasi loc, Petru de asemenea, cu nimb insa, ca si ceilalti Apostoli. Parul e stilizat ; ovalul capului si expresia sunt aceleasi ca in exemplul precedent. Pictura dateaza din secolul al XI-lea. Apostolul Petru reapare cu chipul si expresia sa in spalarea picioarelor la Sant'Angelo in Formis. La Novgorod, in Rusia, in aceeasi epoca, vedem Apostolii figurati in tema necredintei lui Toma. Petru e pictat in dreapta compozitiei. Usor inclinat ridica toga si o tine cu amandoua mainile. Nu are nimb ca si ceilalti Apostoli. Parul in suvite groase e mai bogat decat in exemplarele precedente, caracteristicile figurii sunt insa aceleasi.

 

La Torcello, in arhipelagul venetian, Apostolii figuri statuare sunt pictati in mozaic in zona superioara a hemiciclului, sub chipul impresionant al Maicii Domnului in picioare si pur-land pe Iisus pe bratul stang. Aci portretele sunt insemnate cu numele fiecaruia. Petru e la mijloc in dreapta, iar Pavel in stanga. Cel dintai poarta cheia, iar cel de al doilea o carte inchisa. Chipurile sunt caracteristice : Petru cu trasaturile traditiei si expresia din exemplele precedente ; Pavel, inalt in atitudine preoteasca cu fruntea lui inalta si plesuvia alaturi de barba ascutita mai bogata decat o are in portretele secolelor III, IV si V. Opera dateaza din veacul al XI-lea. Remarcam ca insusirile ei de monumentalitate si de stilizare nu ingaduiau o subliniere a accentelor portretistice. Aceeasi nota distinge frumoasele realizari din Sfanta Sofia clin Kiev, mai ales in tema impartasirii Apostolilor. In pragul secolului al XII-lea ne intampina picturile in mozaic celebre ale manastirii Daphni din Atica. Vedem aci pe Sfantul Petru cadind la capataiul Sfintei Fecioare in slujba de inmormantare. Preocuparile stilistice si monumentale au modificat in anume sens amanuntele figurii: parul e asezat in suvite lungi paralele, obrajii mai rotunjiti si expresia potrivita circumstantelor de doliu. Elementele principale ale figurii nu ne fac insa sa uitam prototipul.

 

In conditii similare de monumentalitate, stilizat si tratat decorativ,"vedem portretul lui Petru in spalarea picioarelor la San Marco din Venetia (secolul XII) si la Monreale in tradarea lui Iuda. In acest din urma exemplu e pus in lumina un dramatism accentuat. Abilitatea si maiestria decoratorilor, pe de alta parte, au urmarit mai mult efectul si mai putin adevarul si expresia. Din secolul al XI-lea e datat si decorul in mozaic al capelei Palatine din Palermo. Maiestria decoratorilor si preocuparea de efecte stilistice disting aci si portretul Sfantului Petru inviind pe Tavefta. Silueta e mult inaltata; faldurile draperiei tratate cu migala opresc ochiul.

 

La fel si gesturile. Capul cu o fizionomie putin expresiva nu pastreaza din prototip decat putine elemente. In capela Palatina descoperim pictate in acelasi spirit si cu aceleasi insusiri, doua momente din viata Sfantului Pavel. Inalt si elegant, drapat cu tunica si toga, are gesturi si expresie de povata.   Fruntea inalta,   ochii   apropiati;   plesuvia   capului   si barba ascutita alaturi de ovalul prelungit al fetii sunt cele traditionale. In scena fugii, Apostolul coborat intr-un cos artistic impletit devine mai mult element de ilustratie. Se vede in catedrala franciscana de la Assisi, in pictura din a doua jumatate a secolului al XIII-lea, sarutul lui Iuda si arestarea Mantuitorului. La partea inferioara a compozitiei, in coltul din stanga, Sfantul Petru a trantit la pamant pe Malchus caruia i-a taiat urechea cu sabia. Compozitia e lipsita de expresivitate si de viata. Din acelasi veac gasim in biserica franceza din Berze-la-Ville portretul Sfantului Petru in traditio legis.

 

Figurat, la stanga Mantuitorului primeste cu amandoua mainile volumen-ul desfasurat pe care se descifreaza greu o parte dintr-un text latin. Cu mana stinga tine si cheia. In picioare, cu capul usor inclinat si incadrat de nimb, are par alb bogat in suvite groase unite cu barba si mustatile. Ochii mari si migdalati sunt adanciti in orbite. Tunica e cu laticlavii. Din a doua jumatate a secolului al XIII-lea dateaza uri minunat portret al Sfantului Petru, pictat de Cimabue si pastrat in colectia Duveen din New York. Opera de arta de mare valoare, il infatiseaza bust, privit din fata si usor intors catre stanga. Poarta o cruce inalta batuta cu pietre scumpe si, in mana stanga, cheia, invesmantat in tunica si drapat in mantie, in stilul vremii, are maini frumoase, expresive si cu degete lungi. Capul de un oval pronuntat este incadrat de parul bogat, alb si in suvite groase matasoase unite cu barba. Buzele sunt proeminente si gura intredeschisa. Fruntea de inatime normala si umerii obrajilor asezati sus ii alcatuiesc, alaturi de ochii apropiati, o fizionomie caracteristica. I-o subliniaza cautatura cercetatoare si vie.

 

Portretele Sfintilor Petru si Pavel alaturi de alti Apostoli, pe peretele hemiciclurilor unor monumente de traditie rasariteana si apuseana, pe cilindrul cupolei si in compozitii de ordin liturgic si evanghelic, imbogatesc materialul iconografic. O idee se cuvine insa sa fie precizata.

Arta crestina a dobandit curand un pronuntat caracter Istoric. Portretele lui Petru si acelea ale lui Pavel au fost pictate la or-gini in legatura cu activitatea lor, anume pentru a hotari fapte evanghelice si imprejurari reale. Aceasta atragea in chip firesc preocuparea de a reda chipuri studiate ori schitate si datorite observatiei. Era linia pe care a evoluat icoana egipteana si portretul antic. Exemplele datate din veacurile III, IV, V si VI realizeaza in grade diferite principiul aratat. Pornesc de la realitate si tind catre adevar si caracter. Incepand din secolul al VI-lea, atat in Rasarit cat si in Apus, s-a ivit o problema noua si anume necesitatea de a decora bazilicele si bisericile, de "a scrie" liturghiile, evanghelia si istoria pe peretii monumentelor, de a-i preface in carti, volumene si codice de ordin istoric si interpretativ.

 

S-au nascut in felul acesta ansambluri bogate si intinse care au  acoperit boltile cu multiplele lor implicatii si complicatii arhitectonice. Pictura murala a fost investita cu o functiune noua, functiunea monumentala care obliga pe decoratori sa foloseasca compozitiile si personajele drept anexe si auxiliare ale arhitecturii, de a satisface, la inceput cu discretie, mai tarziu cu rigoare, exigentele acesteia. In scopul anume si de a pune in valoare insusirile creatiei arhitectonice: sa lumineze boltile si ungherele intunecate, sa puna in valoare diametrul cupolelor si curba arcelor, laolalta cu verticalitate zidurilor, soliditatea cladirii si indrazneala mesterilor. O a doua circumstanta a inraurit puternic subordonarea picturii murale si propriilor ei probleme arhitecturii si legilor ei. Pictura murala s-a indreptat astfel catre decor si functia de vesmant. In aceeasi directie a lucrat inmultirea compozitiilor si figurilor pictate care au ajuns sa tinda ori sa nu poata evita pericolul de a fi prefacute in arta de ilustratie.

 

Intorcandu-ne in trecut, aflam, la origini, in catacombe si bazilici, de aproape respectata independenta picturii. Compozitiile sunt putin numeroase si despartite prin spatii libere. Inlauntrul lor, personajele sunt putine la numar si tratarea lor portretistica e nu numai posibila ci indicata. Chipurile Mantuitorului, Maicii Domnului si Sfintilor Apostoli ocupa locuri de vaza, in vederea punerii in lumina a fiintei istorice si caracterului. Circumstantele pe care le-am pomenit au modificat insa situatia in decursul secolelor; in ritm rapid cu deosebire in epoca renasterii bizantine care straluceste in secolele XII, XIII si XIV si renasterii italiene care infloreste in cel de-al XV-lea si al XVI-dea veac. Cea dintai epoca introduce in scenele evangheliei predominarea realismului si expresiunii sentimentelor; asaza in primul plan dramatismul psihologic si se inspira cu precadere din poezia liturgica a melozilor si din interpretarile oratorilor bisericesti. Renasterea italiana adanceste calea realismului intemeiata pe observatia naturii si a realitatii inconjuratoare in asa fel incat, ajunge sa se departeze aproape in intregime de istorie pentru a nu urmari, in mod esential, decat realizarea artistica.

 

Traditia rasariteana a Siriei si Capadociei a evoluat in forme interesante in bisericile rupestre din Italia de Sud, unde au trait calugari din ordinul Sfantului Vasile cel Mare. Datorita monahilor si mesterilor "lombarzi" organizati in echipe si calatori, in Transilvania, numeroase monumente religioase din vechiul tinut al Zarandului ca si din alte regiuni din sud-est si centru au fost decorate cu programele iconografice si in stilul monumentelor de traditie rasariteana din Italia sudica. Aflam in doua biserici romanesti la Strei, langa Hunedoara si Sunta-Maria-Orlea langa Hateg, portrete de Apostoli figurati in picioare, pe peretele hemicicluilui; printre ei, in locurile dintai, Petru si Pavel. Oficiaza, in vesminte antice, si ilustreaza un rit din liturghia galicana. Trecerea timpului si umezeala au alterat chipurile.

Figurile pictate la stanga si dreapta ferestrei de rasarit, in zona superioara a hemiciclului, incadreaza ilustratia troparului proscomidiei. Pavel poarta spada, fapt rar inainte de Renastere si sinodul din Trident. Picturile din aceste doua monumente nu pot fi datate cu precizie din pricina lipsei de inscriptii. Le-am atribuit, in relatie cu alte dovezi, celei de a doua jumatati a secolului al XIII-lea sau secolului al XIV-lea. In Serbia veche, o pictura murala din secolul al XIV-lea ilustreaza adormirea Maicii Domnului. Mantuitorul, in mandorla (lumina necreata a Taborului), poarta "sufletul Maicii Domnului". Apostolul Petru cadeste la capataiul Mariei. Invesmantat antic, are chipul prelung, parul bogat in suvite stilizate si unite cu barba. Fruntea, ochii aropiati si cautatura nu ne departeaza de tipul traditional. Remarcam insa faptul subordonarii portretului incadrarii lui in povestirea secolului al VII-lea folosite drept temei.

 

Din secolul al XIV-lea se pastreaza la Gracanica in Serbia veche imaginea murala a potolirii furtunii de catre Mantuitor (Matei 8, 23-28). Petru e in picioare la spatele lui. Iisus Hristos, cu capul gol, fara nimb, speriat si cu bratele in sus. Trasaturile fetii, forma capului si cautatura reproduc tipul istoric. In biserica domneasca de la Arges, printre picturile murale originale, datate pe la mijlocul secolului al XIV-lea, aflam pe peretele absidei principale, impartasirea Apostolilor. Mantuitorul da sfantul trup lui Petru care se inclina adanc pentru a-l primi pe mainile sate. Frumoasa figura monumentala, executata cu stiinta si simt de viata, are miscare insufletita si e drapata cu eleganta. Ne ingaduie sa observam predominarea insusirilor artistice, reusita corpului drapat si miscarii, in detrimentul figurii care nu vadeste preocupari portretistice. Revedem aceleasi note in impartasirea Apostolilor din biserica Decani din Serbia veche, lucrare remarcabila din aceeasi vreme. Din secolul al XIV-lea dateaza si portretele Apostolilor din absida de rasarit in biserica Sunt'Ana pe Mures, de langa Targu-Mures. Vedem aci pe Petru in picioare invesmantat antic si cu nimb. Parul bogat e pictat in bucle si taiat drept pe frunte. Fata e prelunga, nasul drept, cu nari subtiri si curmat la radacina; barba alba mica, rotunjita si legata de parul capului. Ochii mari au cautatura severa indreptata catre stanga.

 

Din secolul al XV-lea citam o opera de arta de ordin rar, friza murala din biserica fortificata de la Darjiu (tinutul Secuilor), in Transilvania. Dateaza din primii ani ai secolului al XV-lea. In randul compozitiilor istorice care acopera peretii monumentului descoperim pe aceea inchinata ctitorului Magister Paulus, dregator al tinutului Ung. Infatiseaza, o data cu portretul minunat executat al magistrului, un curios si neasteptat paralelism intre "conversiunea" Sfantului Pavel si aceea de un ordin mai intim a celui dintai personaj. Friza e ruinata in coltul de nord-est al monumentului unde a fost figurat Sfantul Pavel si intalnirea lui cu Anania. In groata Theoskepastos- din frebizunda, in Asia Mica, picturile murale dateaza din secolul al XV-lea. In Cina cea de taina, masa e de forma rectangulara Iisus, asezat in dreapta, are in fata, la capatul dimpotriva, pe Petru. Chipul lui are, trasaturile prototipului antic si aminteste in chip impresionant pictura mai veche cu patru sute de ani din Qaranleq Kilisse, ceea ce dovedeste straduinta traditiei inlauntrul sau in marginea diferentierilor de executie artistica.

 

O broderie ilustreaza impartasirea Apostolilor pe un drapel bisericesc din manastirea Putna. Dateaza din a doua jumatate a secolului al XV-lea si reda epiclesa liturgica. Iisus Hristos in-vesmantat antic slujeste la altar ; in stanga si dreapta Lui vedem grupati pe cei 12 apostoli conliturghisitori. Ridica capul catre cer unde apare in slava Maica Domnului in picioare si purtand "omoforul"' pe maini (omoforul este aci mantia ei). Pronunta cuvintele de sfarsit ale rugaciunii ("mai ales pentru preasfanta prea curata maica - a lui Dumnezeu si pururea fecioara Maria"). Printre Apostoli, toti in atitudine de invocare si rugaciune (insemnati, prin initiala numelui lor), Petru se distinge in dreapta altarului in primul plan; Pavel e in al doilea plan de aceeasi parte. Chipul lui Pavel pastreaza caracterele prototipului istoric, acela a lui Petru e o creatie de fantezie.

 

Monumentele secolului al XVI-lea ofera in Rasarit numeroase portrete ale lui Petru, incadrate in ilustratii de teme liturgice. Il recunoastem usor fiindca e infatisat cu trasaturile prototipului istoric, limitate ca expresie a chipului la un, fel de scris evocator. Maiestria artistilor se concentreaza si se vadeste in tratarea trupurilor drapate si in sublinierea atitudinilor si miscarilor, acestea ajungand, potrivit modei de care am pomenit, sa implineasca, in locul chipului, functia de expresivitate pe care o cautam de obicei in formele si liniile fetii, in ochi si priviri. Frumoase exemple aflam in picturile murale si icoanele din Rusia, Serbia veche, Grecia, Bulgaria si Tarile Romanesti. Citam impartasirea Apostolilor din biserica manastirii Dobrovat in Moldova: Petru, figura drapata de stil, se inclina pentru a primi din mairiile Mantuitorului sfantul trup. Il distingem usor in mai multe teme din biserica manastirii Vatra Moldovita (1536) si in picturile zidurilor exterioare ale Voronetului, Probotei, Arborii si Suce-vitei.

 

Figura sa ne intampina pretutindeni cu aceleasi trasaturi nestudiate si lipsite de viata, intreaga - atentie a artistilor fiind indreptata asupra atitudinii, miscarii si vietii draperiei. Aceleasi observari se impun si in fata portretelor. Apostolului aflate pe peretii bisericilor din Tara Romaneasca. In biserica bolnitei de la Cozia, de pilda, Apostolul Petru e pictat in picioare la stanga ingerilor Sfintei Treimi, oaspeti ai lui Avraam la Mamvri. Cu mana stanga prezinta un chivot - model de biserica, iar in dreapta tine doua chei. Lucrare frumoasa in "fresca", corp drapat de o rara eleganta, apare in chip evident drept element de ilustratie al unei teme cunoscute, inchinarea ctitoreasca si hramul unei biserici. Pictorul s-a ocupat de aceasta in chip esential. Chipul Apostolului Pavel, des pictat in Tara Romaneasca ca si in Moldova, e conceput in acelasi sens.

 

In secolul al XVII-lea, caracterul acesta se accentueaza. A fost numit bizantinizarea artei, in legatura cu intelesul eronat al notiunii de arta bizantina. La vremea cand s-a hotarat acest inteles, domnea explicatia data pe temeiul erminiilor de pictura si pe acela al decorurilor religioase de la Atos, izvor al celor dintai. In aceasta celebra regiune, originalele bizantine, in mozaic si intr-un anumit gen de fresca, au fost restaurate si transformate in secolele XVI, XVII si XVIII. Arhive artistice de nespus interes, picturile muntelui Atos au pierdut insusirile de ordin superior ale stilului bizantin. Acesta n-a fost redescoperit decat in urma curatirii si luminarii ansamblurilor murale din Grecia, Bulgaria, Rusia si Serbia veche, care au impus un concept nou.

 

Termenul de bizantinizare, in inteles peiorativ, a ramas legat de intelesul unor lucrari de mestesug, un fel de industrie artistica, care a repetat, slujindu-se de schite si modele prin abilitate si bogatie, dar insemnate cu pecetea uscaciunii si inexpresivitatii. "Bizantinizarea" s-a intins incepand din a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Prin mijlocirea pictorilor calatori, si mai ales sprijinita de erminii, ea a semanat lipsa de inspiratie si uscaciune. O descoperim in decoruri resturate din tara noastra si in lucrari executate in secolele XVII si XVIII. Personajele pictate si compozitiile s-au transformat in elemente ale unui scris, in limbaj simbolic pictural. Pe peretii bisericilor desteapta interesul privitoritlor prin evocarea unor texte si a unef lumi cu cuprins bogat.

 

Formalismul si pitorescul relevat in multe cazuri de linii si culori armonioase, au dat nastere unei arte noi, aceea din care se pastreaza si la nordul Dunarii ansambluri ca acela din biserica manastirii Cetatuia. Interventia geniului national a izbutit sa invie uneori vesmiintul acesta decorativ al monumentelor, in-troducand fiote de real interes artistic precum se intampla lucrul in biserica cea mare a manastirii Hurez din Tara Romaneasca si aiurea.

 

Portretele lui Petru si Pavel pot fi urmarite si in monumentele bizantinizate. In paraclisul Bunei Vestiri de la Sfantul Niculae din Scheii Brasovului, decorul pictat executat in 1734, reproduce tema inchinarii monumentului din bolnita Coziei. Sfintii Apostoli Petru si Pavel sunt infatisati in picioare pe peretele de miazazi cu modelul bisericii. Corpuri drapate si reusite de mestesug. Petru tine cheia in mana stanga iar Pavel o carte inchisa. Chipurile nu pastreaza nimic din prototipul istoric.

 

Liturghiile cele mai vechi amintesc pe Apostoli printre sfinti singure liturghia gregoriana si mozaraba le spun insa numele. In liturghia sfantului Ioan Gura de Aur, si anume in ritul proscomidiei, Petru si Pavel sunt pomeniti pe nume. In primele veacuri ale erei crestine aflam bazilici dedicate Sfantului Petru, bazilica Vaticana in primul nod, Sfantului Pavel cum e San Paolo Fuori de Mura. La Atos e manastirea Sfantul Pavel.

 

Petru si Pavel sunt asociati in hramul mai multor monumente medievale din Balcani si Tara Romaneasca. In interiorul bisericilor au figurat un timp pe peretele hemiciclului. Mantuitorul era in aceasta vreme pe bolta absidei de rasarit. A cedat, mai tarziu, locul sau Fecioarei Maria figurata deasupra sfintei mese al carei simbol este. Iar Apostolii s-au grupat laolalta cu Prorocii in cupola, din crestetul careia privegheaza Iisus Hristos. La fel in pandantivii acesteia, unde vedem evanghelistii. In Balcani si Tara Romaneasca Petru si Pavel sunt la exterior in stanga si dreapta usii de intrare; cel dintai tine cheia, cel de-al doilea sabia sau o carte. In Moldova, amandoi Sfintii Apostoli sunt pe zidul de rasarit al bisericilor cu picturi exterioare, in centrul registrului care infatiseaza pe cei 12 Apostoli si ucenicii lor. In judecata din urma, Petru apare la poarta raiului cu cheia in mana.

 

In folclorul romanesc este des amintit in calitate de insotitor al lui Dumnezeu in calatoriile pe care le face nevazut pe pamant; si in felurite povestiri de ordin poetic si moralizator. Umanitatea lui subliniata de Evanghelie in povestirea patimilor Mantuitorului l-a apropiat se pare mai mult de fantezia populara. Pavel, "chemat" de Mantuitorul dupa inaltarea Sa, carturar invatat si luptator inflacarat pentru Hristos, a ramas, mai departe de intimitatea si imaginatia populara.

 

Prof. I. D. Stefanescu

Inedit: Biserica Sfantul Petru din Roma

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 8666

Voteaza:

Sfintii Apostoli Petru si Pavel in iconografie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE