Bucuria crestina

Notiuni introductive

"Bucuria este una dintre cerintele cele mai de seama ale vietii omenesti. Dupa ea alearga sufletul omenesc, dupa cum alearga cerbul dupa izvoarele apelor cristaline. Suntem facuti pentru bucurie precum suntem facuti pentru viata, caci viata fara bucurii este intunecata, apasatoare si pustie".

Credinta noastra ortodoxa este "izvor de bucurii", crestinismul ortodox fiind "religia bucuriei". Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus ucenicilor sai: "Acestea vi le spun ca bucuria Mea sa fie intru voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11).

Starea de bucurie duhovniceasca este o rugaciune continua. Inseamna sa apartii mai mult cerului decat pamantului. Caci oricare ar fi motivul intristarii crestinului aceasta este de la draci, ne spune parintele arhim. Arsenie Papacioc. Suntem fiinte rascumparate de Dumnezeu, avem pe Dumnezeu in inima noastra, avem putere de a ne sfinti, de a ne indumnezei, de a deveni fii ai lui Dumnezeu dupa har, si de a mosteni viata si bucuria cea vesnica.

Ihtis

Ca o dulceata minunata de psalm,
dragostea lui Dumnezeu ne impresoara.
Ca o cantare imbalsamata, de peste tot
bucuria vietii ne infasoara.
Si inimile noastre insetosate
sorb din adanca infiorare,
ca pestii in apele afundate,
muzica binecuvantarii Sale.

(Ieroschim. Daniil Tudor, 30 mai 1953, Sihastria Neamt)

Mai intai, pentru ca esentialul in crestinism este credinta in Dumnezeu, lucratoare in iubire, care aduce bucurie. Un om al credintei crestine trebuie sa fie neaparat un om al bucuriei. Bucuria este o calitate a unui bun crestin.

Sfantul Ioan Gura de Aur, in cuvantul sau de Pasti, are in vedere ospatul credintei, adica bucuriile izvorate din credinta in Dumnezeu, bucuria invierii Domnului nostru Iisus Hristos, prin care se implinesc credinciosii, si ne indeamna pe toti sa luam parte la ospatul credintei, sa ne bucuram de bogatia bunatatii lui Dumnezeu. Ne aduce aminte cuvantul acesta de pilda cu talantii, in care se spune ca stapanul a spus: "Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost pus, peste multe te voi pune, intra intru bucuria Domnului tau" (Matei 25,21).

Izvorul cel mai mare al bucuriilor duhovnicesti este invierea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, pe care se intemeiaza credinta in viata cea vesnica, sarbatoarea luminii celei vesnice si sarbatoarea prin care am dobandit impacarea noastra cu Dumnezeu si dreptul de a mosteni imparatia lui Dumnezeu.

Sfantul Apostol Petru ne spune: "Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou spre nadejde vie, spre mostenire nesaracacioasa si neintinata si nevestejita pastrata in ceruri pentru voi, Cei ce sunteti paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, gala sa se dea pe fata in vremea de apoi. Intru aceasta va bucurati, macar ca acum ar trebui sa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite pentru putina vreme, pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit prin foc, sa fie gasita , spre lauda si spre slava si spre cinste la aratarea lui Iisus Hristos. Pe El, fara sa-L fi vazut, il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita, dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor" (1 Petru 1,3-9).

Impotriva bucuriei stau, de rare ori, necredinta, saracia, teama de moarte si teama de iad. In privinta aceasta, Sfantul Ioan Gura de Aur invata: "Nimenea sa nu planga pentru saracie, ca s-a aratat imparatia cea de obste. Nimenea sa nu se tanguiasca pentru pacate, pentru ca iertare din mormant a rasarit. Nimenea sa nu se teama de moarte, pentru ca ne-a izbavit pe noi moartea Mantuitorului", si moartea, din punct de vedere crestin, nu mai are insemnatatea care aduce neliniste, cum o are pentru cei necredinciosi sau pentru cei care nu stiu de Dumnezeu. Si de aceea, Sfantul Ioan Gura de Aur vrea sa ne deschida calea catre bucurie, asigurandu-ne ca bucuria este mai mare decat toate impotrivirile care i-ar sta inainte.

Iar Sfantul Apostol Petru ne spune: "Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain,ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati, va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste" ( 1 Petru 4, 12-14).

Temeiurile bucuriei crestine

Pe ce se intemeiaza bucuria crestina?

Pacatul a adus in lume durere si suferinta. Cea mai mare durere pricinuitoare de pacat este insa despartirea omului de Dumnezeu, este moartea cea vesnica (Romani 16, 23). Prin intruparea. Domnului Iisus Hristos, prin jertfa Sa de pe Cruce si prin invierea Sa ne-a dat posibilitatea de a fi iarasi fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai imparatiei Cerurilor.

Invierea Domnului ne-a redat bucuria pe care se intemeiaza credinta si nadejdea in Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Unde iti este, moarte, boldul? Unde iti este, Iadule, biruinta? A inviat Hristos si se bucura ingerii.", iar noi intram intru bucuria pe care ne-a adus-o Hristos!

Sfantul Ioan Gura de Aur a avut in vedere invierea Domnului nostru Iisus Hristos ca o realitate care schimba sensul vietii, a avut in vedere bunatatea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, bunatatea rasplatitoare si miluitoare, a avut in vedere toate binefacerile credintei. Dar acestea se intemeiaza, pentru noi toti, pe dumnezeiasca Evanghelie a Mantuitorului si pe cuvintele Sfintilor Apostoli, ca si pe Traditia Bisericii noastre.

Sufletul omenesc este insetat dupa bucuriile vesnice. Despre o astfel de bucurie le-a vorbit ucenicilor Sai, cand a prevestit Patimile Sale. "Desi si voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni nu o va lua de la voi" (Ioan 16, 22).

Despre aceasta bucurie dumnezeiasca a scris Sfantul Apostol Pavel crestinilor din vremea sa: "Bucurati-va pururea" (1 Tesaioniceni 5, 16). Aceasta este bucuria credintei in Dumnezeu, bucuria trairii impreuna cu Hristos, bucuria pe care o simte sufletul in orice imprejurare cand se simte aproape de Dumnezeu, ajutat de Dumnezeu.

In Evanghelia de la Luca in primul capitol, gasim mai intai o vestire, pe care a adus-o sfantului si dreptului Zaharia ingerul Gavriil, cand i-a spus ca i se va naste un fiu, care a fost Sfantul Ioan Botezatorul. Si in legatura cu aceasta, ingerul binevestitor a zis asa: "Si bucurie si veselie vei avea, si de nasterea lui multi se vor bucura" (Luca 1, 14). Preasfintei Fecioare Maria, Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, ingerui Gavriil i-a adus vestire de bucurie cand la Buna Vestire i-a spus: "Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei!" (Luca 1, 28). Cand S-a nascut Domnul nostru Iisus Hristos, ingerul Gavriil le-a spus pastorilor din preajma Betleemului: "Caci, iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi S-a nascut Mantuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). Stim apoi ca Domnul Hristos a zis catre ucenicii si catre ascultatorii sai: "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri. " (Matei 5, 12). Cand ucenicii s-au intors din apostolatul in care au propovaduit Evanghelia, si in timpul careia au facut si minuni cu puterea data lor de Domnul nostru Iisus Hristos, au zis.: "Doamne, si demonii ni se supun in numele Tau", iar Domnul Hristos le-a raspuns: "Dar nu va bucurati de aceasta, ca duhurile vi se pleaca, ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri" (Luca 10, 20). Stim apoi ca in preajma Sfintelor Sale Patimi, Domnul Hristos a spus cuvinte ca acestea: "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si" ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11). Si mai departe zice: "Pana acum n-ati cerut nimic in numele Meu; cereti si veti primi, ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 16, 24).

In rugaciunea pe care a facut-o in fata Sfintei Sale patimiri, adresandu-Se lui Dumnezeu Tatal, Domnul nostru Iisus Hristos a zis: ".acestea le graiesc in lume ca sa fie deplina bucuria Mea in ei" (Ioan 17, 13). Este vorba de ucenicii Domnului Hristos. Dupa ce a inviat din morti, Domnul Hristos le-a spus femeilor mironosite cu care S-a intalnit, indata dupa inviere: "Bucurati-va!" (Matei 28, 9). De intalnirea cu Domnul Hristos - ni se spune in-Sfanta Evanghelie de la Ioan - s-au bucurat ucenicii:". s-au bucurat ucenicii vazand pe Domnul" (Ioan 20, 20). La inaltarea la cer, dupa marturia Sfantului Evanghelist Luca, Domnul nostru Iisus Hristos si-a ridicat mainile si a binecuvantat pe ucenici, si, pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer: "Iar ei, inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare si erau in toata vremea in templu, laudand si binecuvantand pe Dumnezeu. Amin" (Luca 24, 52-53). Sfantul Apostol Pavel in intaia Epistola catre Tesaloniceni, scrie: "Bucurati-va pururea.

Rugati-va neincetatI Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi" (I Tesaloniceni 5, 16-18), iar in Epistola catre Filipeni scrie: "Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: bucurati-va!" (Filipeni 4, 4). Iar in Epistola catre Romani zice: "Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang" (Romani 12, 15) si "Bucurati-va in nadejde;" (Romani 12, 12). De la Sfantul Apostol Pavel stim ca imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci "dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant" (Romani 14, 17). Iar in Epistola catre Galateni afirma ca "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia" (Galateni 5, 22-23), deci intre cele care alcatuiesc roada Duhului isi are loc si bucuria. Aceasta arata preocuparea Sfintilor Apostoli de bucuria crestina.

Vom prezenta din sfintele slujbe doua texte care ilustreaza bucuria crestina, si pe langa aceasta vom arata faptul ca in randuiala calugariei, deci cel care se face calugar, este imbracat intai cu o camasa alba lunga, care se numeste "haina veseliei". Si staretul citeste: "Fratele nostru (numele) se imbraca cu haina veseliei. Sa zicem pentru dansul: "Doamne miluieste". Si credinciosii canta de trei ori "Doamne miluieste" pentru cel care s-a imbracat mai intai cu haina veseliei. E rau ca de multe ori se uita lucrul acesta. Parintele Arsenie Boca, spunea: "Un calugar trist este un calugar cu luminile (sufletesti) stinse". De aceea e bine sa tinem seama de faptul ca fondul adevarat al vietii calugaresti este veselia: "se imbraca fratele nostru cu haina veseliei".

Sunt multe, foarte multe texte de la sfintele slujbe in care vorbim despre bucurie, cerem bucuria sau ne aratam bucuria. Vom aminti numai doua. Si anume unul din slujba Sfantului Maslu, deci din randuiala Tainei Sfantului Maslu, acea slujba care se face pentru oamenii bolnavi. Sunt sapte rugaciuni, dintre care cate una se spune dupa Evanghelie: "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica izbavitoare de toata lucrarea diavoleasca, pecete nestricata, bucuria inimii, veselie vesnica". Deci insirarea aceasta incepe cu "bucurie" - "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie" - si se sfarseste cu "bucurie" si "veselie" - "bucuria inimii, veselie vesnica". Sa luam aminte, e vorba de veselie vesnica, nu de o veselie oarecare care tine putin, ci de o veselie duhovniceasca care tine vesnic.

Sfanta Liturghie a Sfantului loan Gura de Aur la sfarsit are o rugaciune pe care preotul o spune in taina, adica in gand. In timp ce credinciosii canta "Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana-n veac", preotul se roaga lui Dumnezeu, respectiv Mantuitorului Hristos, si zice asa: "Plinirea Legii si a proorocilor Tu insuti fiind, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai plinit randuiala cea parinteasca, umple de bucurie si de veselie inimile noastre, totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin".

Cum putem sa avem bucurii duhovnicesti?

Noi toti nazuim spre bucurii, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, dar nu toti stim sa gasim calea spre ele".

Cum putem sa avem si noi bucurii duhovnicesti? Cum putem sa participam la bucuria pe care o da Dumnezeu? Am vazut de pilda ca noi cerem de la Dumnezeu bucuria, cand zicem: "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie" sau cand zicem "umple de bucurie si veselie inimile noastre". Cerem bucuria duhovniceasca. De ce? Pentru ca o dorim, toti dorim sa avem bucurii, toti dorim sa fim bucurosi, toti dorim sa participam la bucuria vesnica. Cum putem ajunge la aceasta bucurie?; De ce nu sunt multi cei ce au bucuria aceasta la care ne indeamna si Domnul Hristos, ne indeamna si Sfintii Apostoli? Nu putem ajunge la aceasta bucurie pentru ca nu mergem pe calea bucuriei.

Care e calea bucuriei? Voi aminti in special doua texte din Sfanta Scriptura, si anume unul din Sfanta Evanghelie de la Matei, capitolul al V-lea in care sunt cuprinse si cuvintele: "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri "(Matei 5, 12). Cuvantul acesta "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa "este in ceruri", cuvant spus de Domnul Hristos, incheie un sir de cuvinte, sirul Fericirilor, care sunt noua. Si anume calea bucuriei, urcusul bucuriei, este invatatura aceasta a Domnului nostru Iisus Hristos despre Fericiri. Ea incepe cu "Fericiti sunt cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor". Cei saraci cu duhul sunt cei nemultumiti cu ceea ce au facut pana acum si care cauta sa se imbogateasca sufleteste, sunt cei smeriti si sunt cei dezlipiti de lumea aceasta, de bucuriile lumii acesteia, care vor sa se imbogateasca in Dumnezeu. Ii fericeste Domnul Hristos apoi pe cei ce plang, "ca aceia se vor mangaia", zice El. Nu indeamna la plans, ci ii fericeste pe cei ce plang, nu pentru ca raman intru plangere, ci pentru ca vor avea mangaierea cea de sus, dupa cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur pe care l-am pomenit si care zice "Nimenea sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca iertare din mormant a rasarit". Apoi ii fericeste Domnul Hristos pe cei blanzi si spune despre ei ca "vor mosteni pamantul". Deci cei ce vor adauga la smerenie si la parasirea pacatului blandetea, vor avea calea deschisa catre dreptate.

"Fericiti sunt cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate" - adica de dorinta de a fi drept, de a nu avea nici o stirbire in dreptatea lor, ii fericeste pe cei care au un fel de dorinta asemanatoare cu insetarea si cu flamanzirea, si zice - ca aceia se vor satura" de dreptate, vor avea dreptatea pe care o doresc si in felul acesta li se deschide calea catre bucurie. Ii fericeste Domnul Hristos pe cei milostivi spunand "ca aceia se vor milui", si a fi milostiv inseamna a avea inima revarsatoare catre toti oamenii. Apoi ii fericeste pe cei curati cu inima, spunand ca "aceia vor vedea pe Dumnezeu", curatia inimii fiind si ea o conditie a bucuriei. Ii fericeste Domnul Hristos pe facatorii de pace si spune despre ei ca se vor numi fiii lui Dumnezeu: "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema". Mai fericeste in continuare pe cei statornici in dreptate, adica pe cei care raman drepti si in imprejurari nefavorabile lor, pe cei statornici in bine, si zice: "Fericiti sunt cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia cerurilor". Si in sfarsitul fericeste pe cei care sufera batjocuri din partea oamenilor pentru ca sunt in legatura cu Domnul nostru Iisus Hristos: "Fericiti veti fi cand va vor batjocori pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind, din pricina Mea". Si la urma, ca o pecete a tuturor acestora, spune Domnul Hristos: "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri".

Un alt urcus al bucuriei este insirarea, pe care o face Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Galateni, a celor care alcatuiesc roada Duhului, cand zice: "roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca aceastea nu este lege" (Galateni 5, 22-23). Sfantul Apostol Pavel prezinta aceasta insirare dupa importanta pe care o au aceste daruri ale Duhului Sfant, dar ea trebuie inteleasa ca urcus duhovnicesc de la sfarsit spre inceput. inceputul urcusului care duce la bucurie este infranarea poftelor. Dupa aceea vine blandetea, apoi credinta mai intarita, dupa aceea vine bunatatea, indelunga rabdare, dupa aceea pacea si apoi bucuria, si dupa bucurie vine iubirea, care este "legatura desavarsirii". Aceasta e calea bucuriei.

Am mai putea gasi o cale a bucuriei, tot asa, gandindu-ne dinspre sfarsit spre inceput la rugaciunea "Tatal nostru". In Filocalia, volumul II, gasim acolo un comentar la rugaciunea "Tatal nostru", al Sfantului Maxim Marturisitorul, in care el spune ca, de fapt, rugaciunea "Tatal nostru" nu este numai o rugaciune, ci este si un indreptar de viata, daca e gandita, in privinta celor sapte cereri, dinspre sfarsit spre inceput. Si anume, ultima cerere este "si ne mantuieste de cel rau". Daca ne ferim de ceea ce este rau;

1. Daca scoatem din sufletul nostru chipurile rautatii, care sunt multe, dar care se manifesta in trei feluri, si anume: in gand, in cuvant si in fapta; si mai ales daca scoatem din mintea noastra gandurile cele rele si ne facem lumina in suflet, atunci avem o treapta spre imparatia lui Dumnezeu, spre sfintirea numelui lui Dumnezeu, si de aici, de la inlaturarea rautatii, ajungem la inlaturarea ispitelor.

2. Daca ocolim si pricinile pacatelor si pricinile ispitelor. Daca ne ducem noi acolo unde sunt pricini de ispite si de pacate atunci nu putem scapa de cele rele. Dar daca ocolim pricinile ispitelor, ispitele fiind indemnuri spre pacat, care pot duce nu numai la pacat, ci pot duce si la virtute, in cazul acesta avem o alta treapta spre multumire, spre bine.

3. Apoi daca iertam pe cei care ne gresesc noua, iertam pacatele oamenilor ca sa ne ierte si pe noi Dumnezeu, avem si a treia treapta spre bucurie, spre multumire, spre imparatia lui Dumnezeu.

4. Mai departe este vorba despre contributia noastra la ceea ce inseamna "painea cea de toate zilele". Partea noastra de contributie pentru realizarea acestor trei lucruri - Painea cea de toate zilele, dupa Sfantul Maxim Marturisitorul, nu este numai ceea ce ne-ar fi de trebuinta pentru viata fizica, ci inseamna si cuvantul lui Dumnezeu si inseamna si Sfanta Cuminecatura. Osteneala noastra de a cunoaste cuvantul lui Dumnezeu, osteneala noastra de a ne curati sufletul pentru a ne putea uni cu Dumnezeu prin Sfanta Euharistie, osteneala pe care o fac oamenii pentru agonisirea celor de trebuinta - constituie treapta cea din mijloc, si anume a patra treapta.

5. Dupa aceea vine implinirea voii lui Dumnezeu aici pe pamant cum o implinesc cei din ceruri - iar cei din ceruri aduc inchinare lui Dumnezeu, inchinare vesnica -ea cincea treapta.

6. Si apoi avem mai departe imparatia lui Dumnezeu care vine pentru cei care se feresc de cel rau, de cele rele, ocolesc ispitele, iarta, contribuie la agonisirea celor de trebuinta pentru viata sufleteasca si trupeasca, implinesc voia lui Dumnezeu, ajung la imparatia lui Dumnezeu - despre care Sfantul Apostol Pavel zice ca este "dreptate, pace si bucurie intru Duhul Sfant" .

7. Si, in sfarsit, acestia sunt preamaritori de Dumnezeu si se implineste cu ei cuvantul "sfinteasca-se numele Tau".

Sfantul Apostol Pavel cand spune ca "imparatia lui Dumnezeu este dreptate, pace si bucurie intru Duhul Sfant", ne arata si el calea spre bucurie, pentru ca nu poate ajunge cineva sa aiba bucuria inainte de a fi cat mai curat, cat mai aproape de Dumnezeu, daca nu este drept, dreptatea fiind o virtute cuprinzatoare. Si dreptatea aduce pacea si pacea ne deschide calea spre bucurie. Grija de a ne curati sufletul si trupul ne face vrednici de a primi darul Duhului Sfant, care dupa cum spune Sfantul Grigorie Sinaitul: "vine ca un cutremur, ca o incantare care face inima sa tresara de bucurie duhovniceasca".

"Rugaciunea lui Iisus", prin harul dumnezeiesc curatitor pe care il aduce in mintea si inima noastra are mare putere curatitoare. De altfel rugaciunea aceasta oricat ne-am intemeia in ea - fara indoiala ca ne ajuta mult - nu este ultima forma de rugaciune. Nu este rugaciunea cea mai de capetenie, dar este un mijloc de curatire de patimi, de apropiere de Dumnezeu. Bineinteles ca rugaciunea nu trebuie facuta neaparat pentru bucurie, bucuria vine de la sine.

Noi nu cautam intai bucuria, ci trebuie sa cautam intai implinirea datoriilor. Parintele Arhim. Teofil Paraianu spune: "intai e datoria si apoi vine bucuria". Deci intai ne facem datoria si dupa datorie vine bucuria. Si in masura in care ne angajam la o viata duhovniceasca ajungem si la bucuria pe care o da Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a fagaduit oamenilor bucuria duhovniceasca si nu se poate sa nu le-o dea.

Manastirea este locul implinirilor duhovnicesti. Trebuie sa te implinesti. Cand te implinesti prin Dumnezeu, atunci ajungi la bucuria pe care o da Dumnezeu. Si bineinteles ca Dumnezeu da bucuria si inainte de a fi deplin intemeiat in bine, adica Dumnezeu ".ca El face sa rasara soarele peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Matei 5, 45). Lui Dumnezeu, zice Sfantul Maxim Marturisitorul, ii este propriu sa faca bine cum ii este propriu soarelui sa lumineze. Deci Dumnezeu ne da bucuria si ca sa ne angajeze la mai multa lucrare, dupa care ne da si mai multa bucurie. Nu putem noi cuprinde in sufletele noastre cata bucurie vrea Dumnezeu sa ne dea. Dar pentru aceasta trebuie sa ne facem receptivi pentru bucurie. Daca nu suntem receptivi pentru bucurie, nu putem avea bucurie. Trebuie sa facem loc bucuriei duhovnicesti in sufletul nostru. Bineinteles ca rugaciunea nu ne face numai sa ne intalnim cu Dumnezeu, ci ne face sa ne intalnim si cu noi insine si poate ca intai ne intalnim cu noi insine. Pot sa se iveasca si furtuni de gand, pot sa se iveasca si niste vartejuri in minte, din gandurile pe care le avem, care izvorasc totusi din inima noastra, poate dintr-o incarcatura negativa pe care o avem din antecedentele existentei noastre. Adica din mosi si stramosi se acumuleaza in noi niste incarcaturi negative, cu care dupa aceea avem de lucru ca sa le scoatem din sufletul nostru. Se spune despre copil ca este "oglinda parintilor" si ca este "tatal omului mare", pentru ca omul mare mosteneste cele ale copilariei. De aceea noi suntem pentru o tinerete cinstita ca sa putem ajunge si la o batranete fericita. Cine are tinerete cinstita poate nadajdui si la batranete fericita si Dumnezeu vrea sa ne binecuvinteze. Am amintit mai inainte ca la inaltarea Domnului Hristos, ultimul gest pe care L-a facut Domnul Hristos a fost binecuvantarea pe care a dat-o ucenicilor Sai.

Si. El vrea sa fim sub binecuvantarea Lui, dar pentru aceasta trebuie sa ne facem vrednici de binecuvantare si daca ne facem vrednici de binecuvantare suntem vrednici si de bucuria bunecuvantarii, si se intampla cu noi ceea ce s-a intamplat cu ucenicii Domnului Hristos, care au fost sub binecuvantarea Lui si care, la plecarea Domnului Hristos din aceasta lume, la inaltarea Lui la cer - pentru ca de fapt cii dumnezeirea este pretutindenea - s-au inchinat Lui si s-au intors la Ierusalim "cu bucurie mare". Deci binecuvantarea este insotita cu bucuria duhovniceasca si bucuria duhovniceasca este insotita cu binecuvantarea. Numai ca pentru aceasta trebuie sa ajungem la limpezirea sufletului, sa ajungem la liniste, sa ajungem in special la receptivitate pentru bucurie duhovniceasca si sa devenim oamenii bucuriei duhovnicesti.

Opt sageti pentru ochiul heruvimului

"Nastrapa cea de aur fie sufletul tau , carbunele evlaviei, acum e Dumnezeu. Rasufli-n Rugaciunea cea fara de cuvant Si arzi numai din Smirna dorului celui Sfant Fara urma de scrum ajungi la Dumnezeu Mireasma este, in duh, inel Numelui Sau Ti-e trupul crug curat de huma biruita Si sorbi prin "cinci simturi" Dulceata negraita."

Ieroschim. Daniil Tudor [nedatata]

Noi, crestinii ortodocsi, avem, pe langa toate bucuriile, si bucuria izvorata din legatura cu Maica Domnului, care este maica bucuriei. Intr-una din rugaciunile pe care le spunem noi catre Maica Domnului si mai ales dupa ce ne impartasim cu Dumnezeiestile Taine, dupa Sfanta Liturghie, spunem catre Maica Domnului asa: "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Stapana mea, ceea ce esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea". Deci noi ne bucuram de Maica Domnului. Maica Domnului este pentru noi bucuria noastra si cerem de la Maica Domnului intre altele, dupa ce i-am multumit ca ne-am putut impartasi cu Trupul si Sangele Fiului ei, ii cerem sa ne lumineze sufletul, sa ne curateasca mintea si zicem sa ne dea "smerenie in ganduri si ridicare din robia cugetelor". Cerem deci sa ne dea smerenie in ganduri, sa avem ganduri supuse lui Dumnezeu, pentru ca noi de multe ori avem, cum zicea Parintele Arsenie Boca "mintea care discuta cu Dumnezeu in loc sa se supuna fara discutie".

Daca am avea mintea care se supune lui Dumnezeu, am avea smerenie in ganduri si am fi ridicati din robia cugetului, ca nu ne-ar mai lasa Dumnezeu la mintea noastra, ca sa ne lovim de noi insine si de nepasarea noastra si de nestiinta noastra si de rautatea noastra. De cate rele sunt in sufletul nostru, ne izbim de ele, ne impiedecam de ele, cadem prin ele, ajungem sa fim robiti lor, pentru ca ne lasa Dumnezeu la mintea noastra cea fara judecata (Romani 1, 28), cum zice Sfantul Apostol Pavel, ne lasa Dumnezeu sa ne impiedecam de noi insine ca niste neascultatori fata de Dumnezeu. Dumnezeu vrea sa ne miluiasca si noi vrem sa fim asa cum suntem noi sau cum am vrea noi sa fim, nu ne lasam modelati, nu ne lasam alcatuiti de Domnul Hristos. Si atunci daca ajungem sa avem ceea ce cerem de la Maica Domnului, lumina in suflet, si sa avem modelare prin ganduri smerite, smerenie in ganduri, si prin ridicare din robia cugetelor, ajungem cu darul lui Dumnezeu sa ne bucuram de tot ce-i bun si frumos de la Dumnezeu si de tot ce-i bun si frumos in natura, de tot ce-i bun si frumos in gandurile oamenilor, de tot ce-i bun si frumos in aceasta lume.

Iata cateva din pricini duhovnicesti, ceresti si dumnezeiesti pentru care se bucura inima noastra:

-Se bucura inima de bunatatile duhovnicesti. Intai este prezenta lui Dumnezeu, precum zice si Sfanta Scriptura: "Vazut-am mai inainte pe Domnul inaintea mea pururea, ca de-a dreapta mea este, ca sa nu ma clatin. Pentru aceasta s-a, veselit inima mea. " (Psalm 15, 8-9).

-Se bucura inima cu amintirea numelui lui Dumnezeu: ".veseleasca-se inima mea, ca sa se teama de numele Tau" (Psalm 85, 10-11).

-Se bucura inima de mangaierea lui Dumnezeu. Despre aceasta zice Psalmistul: "Ca mare este mila Ta spre mine si ai izbavit sufletul meu din iadul cel mai de jos" (Psalm 85, 12). Iar Sfantul Apostol PaveLvrea: ".ca sa se mangaie inimile lor" (Coloseni 2, 2);

-Se bucura inima cand crede si traieste poruncile lui Dumnezeu. Zice si Sfanta Scriptura: Judecatile Domnului sunt drepte, veselesc inima;" (Psalm 18, 9)362.

Multe sunt pricinile duhovnicesti pentru care se bucura inima. Cand inima se desfata din pricinile cele duhovnicesti, lipsesc mahnirea si durerea si parerea de rau. Pricinile duhovnicesti nu strica inima, nu o robesc patimilor, nu provoaca durerea, mahnirea si parerea de rau asa cum se intampla cu bucuriile provocate de cele materiale. "Astfel inima se veseleste fara teama. Iar desfatarea inimii se revarsa asupra omului intreg: "O inima este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele" (Pilde 17, 22) si aceasta se arata si pe fata care straluceste de bucurie: "O inima vesela insenineaza fata, iar cand inima e trista, si duhul e fara de curaj" (Pilde 15, 13).

Stih teorie

"Viata este o rapire in Duh, salt de trei extazuri rourat. E vederea cea octava indraznita, catre Fata nevazuta de safir, este vin de Sange preacurat, dintr-al Graalului ceresc Potir si Imbatarea treaza daruita, cu-naltimi de albe intunecimi.

Viata este alauta-n bucurie, ca extazul lui Moisi cel de la Rug, ca rapirea din Horeb a lui Ilie, vietuit cu paine de herub. Poarta spinii invierii aurite, de pe fruntea Mielului stralucitor, si e visul celor trei colibe, necladite inca pe Tabor".

Ieroschim. Daniil Tudor, 5 nov. 1957 Sihastria Rarau

Bucurii firesti

Exista si bucurii firesti. Oricat de multe ar fi grijile si necazurile prin care trecem in viata, Dumnezeu ne invredniceste de multe bucurii firesti, de multe popasuri luminoase in care salasluieste bucuria fireasca si in care noi insine suntem aducatori de bucurie pentru cei cu care traim impreuna. Spre exemplu, bucuria pe care o simte omul cand poate face un bine cuiva, cand poate face fericit pe un semen al sau. Este o bucurie de succesul pe care-l ai, o bucurie de situatia pe care ti-o realizezi, o bucurie de averea cata iti este de trebuinta, daca o ai, este o bucurie de familie, exista atatea bucurii din lumea aceasta care sunt binecuvantate de Dumnezeu.

Dar toate bucuriile firesti, toate bucuriile din natura, toate bucuriile dintr-o literatura buna, toate bucuriile din tot ceea ce da Dumnezeu oamenilor prin firea lor sunt si ele binecuvantate de Dumnezeu, numai ca nu sunt destule acestea.

Bucuria crestina este mai presus de ceea ce da lumea aceasta, bucuria crestina este mai presus de om, este de la Dumnezeu si este o bucurie vesnica, o bucurie care are o calitate deosebita. Sa stiti ca de fapt noi nu suntem impotriva bucuriilor curate ale lumii acesteia, dar staruim pentru bucuria pe care o da Dumnezeu. Si bucuriile lumii acesteia, cate sunt vrednice de primit, toate acestea pentru un om care are credinta in Dumnezeu se invaluiesc de darul lui Dumnezeu si in felul acesta bucuria crestina covarseste bucuriile veacului acestuia. Cine are credinta in Dumnezeu sigur ca are bucurii ale credintei pe care cel care nu are credinta in Dumnezeu nu le poate avea.

Iata cateva din pricinile lumesti pentru care se bucura inima: Dumnezeu trimite din cer "ploi si timpuri roditoare umpland de hrana si de bucurie inimile voastre" (Fapte 14, 17).

Domnul ne da vinul care "veseleste inima omului. si painea care intareste inima omului" (Psalmul 103, 16-17).

"Veselia inimii, este viata omului; si bucuria este indelungarea zilelor lui" (Intelepciunea lui Iisus Sirah 30, 22).

"Ochiul care se desfata'n frumuseti veseleste inima" (Proverbe 16,2).

Frumoase, bune si multumitoare sunt toate bunatatile pamantului. Dar daca crestinul se va multumi numai cu acestea, la sfarsitul vietii, va ajunge la concluzia ca toate sunt desetaciune.

"Grait-am inimii mele: "Vino sa te ispitesc cu veselia si sa te fac sa gusti placerea!" Si iata ca si aceasta este desertaciune."

E nebunie!" am zis despre ras. Si despre veselie: "La ce poate sa-mi foloseasca? " Am cugetat apoi in inima mea sa desfaiez trupul meu cu vin - pe cand cugetul meu umbla dupa intelepciune si cerceta nebunia -, pana ce voi vedea ceea ce este bun fiilor oamenilor sa faca sub cer in vremea vietii lor. Am inceput lucrari mari; am zidit case, am sadit vii. Am facut gradini si parcuri si am sadit in ele tot felul de pomi roditori; Mi-am facut iazuri, ca sa pot uda din ele o dumbrava unde cresteau copacii; am cumparat robi si roabe si am avut feciori nascuti in casa, asemenea si turme de vite, si oi fara numar, mai mult decat toti cei care au fost inaintea mea in Ierusalim. Am strans aur si argint si numar mare de regi si de satrapi; am adus cantareti si cantarete si desfatarea fiilor omului mi-am agonisit: o printesa si alte printese. Am fost tare si am intrecut pe toti cei ce au trait inaintea mea in Ierusalim si intelepciunea a fost cu mine. Si tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte si n-am oprit inima mea de la nici o veselie, caci inima mea s-a bucurat de toata osteneala mea, si aceasta mi-a fost partea din toata munca mea. Apoi m-am uitat cu luare-aminte la toate lucrurile pe care le-au facut mainile mele si la truda cu care m-am trudit ca sa le savarsesc si, iata, totul este desertaciune si vanare de vant si fara nici un folos sub soare" (Eccleziastul 2. 1-11).

"Se despatimeste omul de toata desertaciunea bucuriilor lucrurilor lumesti de dragul carora savarseste multe pacate. Insa nu este numai atata. Vine dupa putin timp si condamnarea de la Dumnezeu, precum zice si Sfanta Scriptura: "Cel ce se desfata cu raul va fi osandit" (Intelepciunea lui Iisus Sirah 19, 5)

Bucurii rele-pacatoase

Sunt si bucurii pacatoase, care ne amagesc, care nu sunt curate si care sunt aducatoare de moarte sufleteasca si trupeasca.

De astfel de bucurii ne indeamna biserica sa fugim, sa le inlaturam, fiindca nu sunt bune pentru om, pentru ca izvorasc din pacate si duc la moartea cea vesnica". Astfel de bucurii nu sunt binecuvantate de Dumnezeu, de exemplu cand se bucura cineva din patimile pe care si le implineste: desfranare. ura, razbunare etc. Sau cat de intunecat este sufletul care se bucura de raul semenului sau.

Incheiem aceste invataturi cu gandul ca va ramane in suflet dorinta de a implini datoria ca sa aveti bucuria crestina, dorinta de a inmulti binele ca sa va faceti cat mai buni, pentru ca ceea ce faci te si face, si bunatatea sigur aduce bucurie. Sfarsesc acestea cu gandul ca va veti sili sa impliniti tot ce stiti ca implinit aduce in suflet bucuria, si speram sa fim fiecare dintre noi lucratori de bucurie. Asa zice Sfantul Apostol Pavel: ". suntem lucratori ai bucuriei voastre;" (II Corinteni 1, 24). Ca sa fim lucratori de bucurie trebuie sa facem ceva pentru binele altora si cand facem ceva pentru binele altora facem si pentru binele nostru, pentru ca nu se poate sa faci ceva bun pentru altul si sa nu-ti ramana si tie. Sfantul Atanasie cel Mare spune ca "cel care unge pe altul cu aromate, el mai intai miroase frumos", adica el este cel dintai beneficiar al miresmelor pe care le indreapta catre altul. Asa este si cu bucuria crestina, daca ne putem face lucratori de bucurie, vom putea avea si noi bucurie din bucuria altora, iar viata noastra intreaga va fi o praznuire duhovniceasca.

Parintele Hristofor Panaghiotis

.