Filocalia de la Frasinei: Avva Ghelasie

Filocalia de la Frasinei: Avva Ghelasie Mareste imaginea.

Parintele Ghelasie de la Frasinei s-a nascut in ziua de 18 martie 1944, in judetul Valcea, in apropierea vetrelor monahale de la CoziaTurnu si Stanisoara, ca fiu al preotului Gheorghe si al preotesei Marcela. La vreme, l-a cunoscut pe parintele Arsenie Praja, langa care a si ucenicit, imbratisand cu toata inima nevointele monahale pustnicesti. In anul 1973, cuviosul Ghelasie a intrat in obstea Manastirii Frasinei, unde s-a nevoit pana in ziua de 2 iulie 2003, cand a trecut la Domnul.

La varsta de 59 de ani, dupa mai bine de treizeci de ani de nevointe duhovnicesti, parintele Ghelasie a trecut Pragul Vesniciei in vremea rugaciunii, in gest de Inchinare, in taina chiliei, cu icoana pe piept si mintea treaza, in timp ce un ucenic ii citea, la rugamintea sa, Acatistul Acoperamantului Maicii Domnului.

Filocalia de la Frasinei: Avva Ghelasie Isihastul

"Daca noua, ca oameni, ni se cere sa iubim din toata fiinta, aceasta este pentru ca si Dumnezeu ne iubeste din toata fiinta."

"Tine-te tare, fii rabdator, suferinta si boala sunt in Taina Crucii; stai cu nadejde neclintita in Dumnezeu, in aceasta rastignire vie. Sunt si multe pacate si tare ale neamului, care isi cauta arderea in focul bolii si al suferintei la urmasi, dar, in inchinarea si rastignirea vie a voirii, lucreaza puterea lui Dumnezeu, spre mantuire."

"Lucrurile cu adevarat mari nu se vand si nu se cumpara."

Avva Ghelasie de la Frasinei

"Sa te rogi din toata fiinta, din toate ale tale, din toata masura neputintelor si a slabiciunilor tale. Arunca-le pe toate spre Hristos, zvarle-le in focul inchinarii. Inchina-le pe toate lui Hristos, sa le prefaca dupa cum stie El. Intoarce-I lui Dumnezeu darul, cu inchinare deplina, ca sa primeasca pecetea harului. Tot ce iti iese in cale, gand, lucru, om sau altceva, inchina-l cu duhul si liturghiseste darul pe care l-a gandit Dumnezeu cand ti l-a scos in cale."

"Lasarea in voia lui Dumnezeu, starea ca inaintea lui Dumnezeu si pomenirea de Dumnezeu sunt cuprinse in inchinare. Spre a rodi, darul cheama un raspuns liturghisitor. Inchinarea este a omului, darul este al lui Dumnezeu."

"Roaga-te cat mai mult. Roaga-te nu numai cu gura, ci si cu ochii si cu urechile, cu mainile si cu picioarele, din toata fiinta si puterea, ca toate ale tale sa le aduci inaintea lui Dumnezeu."

"Fiecare trebuie ca, in locul in care este, sa se aduca pe sine si pe cei din jur, toate, in dar lui Dumnezeu, in chip tainic, si acest Ritual al neincetatei inchinari si liturghisiri a voii lui Dumnezeu va incepe sa arda pacatul."

"Odata intrat in vapaia focului dumnezeiesc, al lepadarii-arderii de sine si a lumii in focul inchinarii, nu mai poti da inapoi, caci focul dumnezeiesc nu se mai poate stinge, e ca un legamant ce nu se mai poate rupe, ci ramane in om, fie spre luminare-iconizare a lumii in asemanare cu chipul iubirii dumnezeiesti, fie spre vesnica remuscare-regret-iad al deznadejdii."

"Sa rabzi, cu multumire si tarie neclintita, stand intr-un loc (familie, serviciu, chilie), nemiscat in inchinarea cea catre Domnul, aduce cu sine un foc al prefacerii care incepe sa-i stimuleze-angajeze, intr-un anume fel, pe toti cei din jur."

"Sfintii le aduc pe toate in focul inchinarii catre Dumnezeu, rabdand toate ca pe o crucificare vie. In urma rabdarii lor, duhurile rele fug ca si arse, multi oameni rai si razvratiti se intorc la Domnul, se lumineaza, se tamaduiesc de boli trupesti si sufletesti, iar insusi trupul sfintilor, cel impovarat de suferinte si boli, precum si de neputintele oamenilor pentru care isi pun sufletul, se stinteste, impartasindu-se de harul nestricaciunii."

"Taticule, iti dau canon sa fii vesel!"

"Ce sa-i faci, fiule, noi, astia de astazi, suntem slabanogiti, nu ne mai putem lupta cu pacatul. Dar, sa nu stam in pacat, sa fugim si noi la milostivirea lui Dumnezeu si a Maicii Domnului. Sa nu te lupti tu, ci alearga la milostivirea lui Dumnezeu. Sa te tii strans de Biserica. Apoi, fa si tu Paraclisul Maicii DomnuluiAcatistul Maicii Domnului, aprinde candela la icoana si putina tamaie si, fiule, evita mancarurile excitante si explozive."

"Evita sa amesteci tot felul de mancaruri, ca se produc niste arderi nocive si hranesc patimile. Incearca sa mananci cat mai simplu si, daca se poate, mai nefiert, si sa fie mancare curata. Mai mult. Prin mancaruri amestecate, gustul insusi se poate mult mai usor deforma, alunecand dinspre bucuria impartasirii inspre pofta."

"Se zice ca ispitele vremurilor de pe urma sunt asa mari si oamenii asa slabanogiti, ca ei nu mai pot lupta direct cu ele, ci, ca bolnavii, doar prin inchinare, prin lasare in grija medicului Hristos, sa ne vindece asa cum numai El stie."

"Cel mai mare dar pe care omul il poate aduce lui Dumnezeu nu sunt gandurile sau sentimentele, ci este insasi vointa sa."

"Cel mai important canon (la Spovedanie) e sa nu mai faci."

"Omul este deasupra timpului. Masura timpului la om e vesnicia, nu graba asta de a face lucrurile, care strica mintea."

"Ce te invata Dumnezeu, in camara ta, nu te invata nimeni. Daca stai in chilia ta si lucrezi mult, te va invata Dumnezeu ce sa faci si cum sa faci, de te vei minuna."

"Daca te obisnuiesti sa te duci pe la duhovnic fara sa fi pus, macar ca straduinta, nimic in practica, cu uneori doar din curiozitate si nu din nevoie sincera si fierbinte, te strici si te slabanogesti, te sprijini pe om, iar nu pe harul lui Dumnezeu, care il sprijina pe duhovnic."

"O icoana devine din ce in ce mai frumoasa, harul lui Dumnezeu se revarsa din ce in ce mai mult prin ea, cu cat icoana este mai "rugata", cu cat Chipul lui Dumnezeu este, prin mijlocirea ei, mai cinstit si mai inchinat."

"Marea ispita si provocare a vremii noastre este confortul, acumularea. Omul nu mai vrea sa stie de taina saraciei, care-l duce spre Hristos. Putem pierde totul, numai pe Hristos sa nu-L pierdem si, in lumina Chipului Lui, vom fi vii. Frumusetea Lui mantuitoare, ce se afla cu nevointa si jertfa, sa n-o inlocuim cu estetica confortului."

"Trebuie sa inveti a iubi Saracia, s-o primesti cu multumire, ca pe un dar de la Dumnezeu. Nu-ti fie teama de saracie, ca are grija Dumnezeu, iar saracia e o mare comoara pentru cine o pretuieste si o imbraca in linistea lui Hristos. Iubirea de saracie, saracia cu duhul, inclina balanta dorintei inimii spre nevoile duhovnicesti-fiintiale ale omului. Virtutea primirii cu multumire a saraciei gateste calea Domnului, domolind umflarile mandriei, poftei, maniei si inchipuirii, chemand acea chenoza (micsorare de sine) in care harul lui Dumnezeu lucreaza cu putere."

"Romania este o tara saraca, dar aici e si o mare taina - Saracia. Aceasta e darul lui Dumnezeu, pe care ni l-a dat noua, daca il constientizam si il lucram. Taina ca, intr-o societate in care se inmultesc nevoile artificiale, false, care acopera insusi Chipul Omului, acesta isi poate micsora nevoile, bucurandu-se in Domnul si multumindu-se cu putin, dar acel putin primindu-l ca dar-impartasire."

"Calea Domnului e plina de necazuri, dar tocmai acestea intorc pe omul launtric, chipul omului cu fata spre Dumnezeu, il fac constient de nevoia intima a "hranirii" celei spre fiinta, cu Painea vietii si harul dumnezeiesc."

"Cand esti manios si patimas, in loc sa te descari, cere iertare, macar si formal, ca sa imblanzesti fiarele patimii ce cauta sa te sfasie."

"Mare e taina tacerii care opreste dezbinarea si caderea in stricaciunea pacatului, a neiubirii. Sa-ti asumi tu insuti vina ta si a celuilalt, dar sa nu le diseci in toiul ispitei, sa nu te fixezi la ele, si sa le arunci in focul inchinarii tacute si rabdatoare, ca sa arda si sa crape dracul maniei din tine."

"Barbatul tine stabilitatea in casa. Femeia are alta mare taina, a nasterii. Barbatului nu i se cere neaparat sa actioneze cu cuvantul, ca sa opreasca tulburarea, si oricum, nu prin duritate si impunere fortata, care genereaza reactii distructive, ci prin blandetea si barbatia sa, chiar tacuta, si, mai presus de toate, prin legatura sa vie cu Hristos. Prin purtarea intru cunostinta a Chipului Fiului, barbatul o echilibreaza pe femeie."

"Desfranarea asta ia mintile omului. Sa nu mai faci, in primul rand, si sa alergi la milostivirea lui Dumnezeu."

"Copiii handicapati au destin de mucenicie, suporta chinuri mucenicesti. Copiii nascuti fara cap si cu orice handicap asuma pacatele mostenite. Dumnezeu ingaduie ca, prin aceasta mucenicie, sa se mantuiasca copiii si sa lucreze spre iertarea parintilor. Cine se atinge de un copil bolnav, se atinge de Insusi Hristos."

"Sa strigam ca niste prunci mici dupa ajutorul dumnezeiesc. Sa-L chemam cu lacrimi pe Cel ce ne-a dat fiinta, sa ne schimbe asa cum numai El stie. Sa nu contenim strigarea pana nu aflam mangaierea harului, care preface intristarea in bucurie."

"Noi, cei de astazi, cu credinta imputinata, primim mai greu legile morale asa, ca ascultare neconditionata de cunoasterea ratiunii (sensului) lor. Ca sa intelegem ce este pacatul, trebuie sa ne raportam clar si hotarat la Chipul Omului (Iisus Hristos)."

"Prima inima isihasta este inima Maicii Domnnului."

"Adevaratul crestin nu se "asociaza" cu nimeni, nu se asimileaza pe sine nici unui grup limitat de interese, fie ele pretins duhovnicesti, ci numai Bisericii, Trupului lui Hristos. Iubirea nu cauta la fata omului, nu este orientata de interese, intru care se naste lupta si dezbinare."

"Adevaratul crestin pastreza in inima singuratatea cu Hristos, care nu este izolare, ci liturghisire in Altarul inimii a insasi iubirii dumnezeiesti, intru care infloreste si orice deschidere iubitoare catre aproapele. Aceasta singuratate cu Domnul, acest monahism launtric este specific chipului crestin de a vedea toate iconic, adica, mai intai de toate, prin raportare la Chipul lui Hristos."

"Sa ramai acolo, cum vrei sa se schimbe ceva, daca nu isi poarta fiecare cu barbatie crucea pe care i-a dat-o Dumnezeu. Nu te interesa prea mult de ce fac ceilalti si, mai ales, nu raspunde la provocari, tine-ti cu canonul de ascultare si ritualul de rugaciune si inchinare cu strictele, ca pe legamantul starii impreuna cu Dumnezeu."

"Cand te mai batjocoreste sau isi rade de tine cineva, taci si fa-i in taina metanie (iertare), priveste numai la chipul lui bun, fara adaosul pacatului. Ce treaba ai tu cu prostiile din jur, cauta sa fii tu om serios si la locul tau. Nu raspunde la provocari, lasa in grija Domnului ce te depaseste, nu fii curios, cauta sa fii cat mai mult (singur in inima ta) cu Dumnezeu."

"Prin iubirea de Dumnezeu sa se nasca si iubirea de aproapele, iar nu invers, ca dragostea omoneasca este azi amestecata si otravita cu memorialul pacatului, si nu mai poate sa nasca in chip firesc iubirea de Dumnezeu."

"Sa faci tu, mai intai, ce nu poate sa faca altul."

"Daca te scoli noaptea, te poti aseza si fratia ta putin la rugaciune."

"Domnul iconomiseste in multe randuri si in multe chipuri mantuirea tuturor, revarsandu-si iubirea Sa peste toti, buni si rai. Noi nu vedem decat o mica parte din tainele iconomiei dumnezeiesti si, de multe ori, a judeca doar dupa cat cuprindem, neluminati de har, ne conduce al judecati gresite."

"Sa te opresti de cateva ori, in cursul zilei, inaintea icoanei, sau, daca esti la serviciu, acolo unde esti, in gest de inchinare catre Dumnezeu. Chiar daca esti foarte ocupat, sa faci aceste mici si tainice opriri, fie si doar pentru cateva clipe, ca sa te linistesti si sa te "incarci". Chiar si scurte cum sunt, opririle in inchinare si rugaciune sunt mici laude, care trezesc si pazesc cinstiinta si vointa liturghisitoare, odihnesc harul, care ne reface vlaga, potolind aprinderile si scurgerile de energie sufletesti si trupesti."

"Cei rai si cei buni trebuie sa stea impreuna, sa se inteleaga cumva, acasa, la serviciu, peste tot. Cei cu ravna duhovniceasca stau in mijlocul celorlalti, nestiuti de nimeni, si se roaga in taina si Dumnezeu lucreaza prin ei. Si asa, fara sa se bage de seama, Domnul schimba raul in bine. Aici e marea taina, ca Dumnezeu asteapta pana la sfarsit si cei rai se pot intoarce in ultimul ceas."

"Cu o rugaciune curata, inaltata catre Hristos, sfintii au scos pe aproapele din iad. Important e sa pui intre tine si celalalt pe Hristos, ca El este Calea de la inima la inima."
"Trebuie sa inveti sa traiesti cu raul, sa-l iubesti, ca daca te lupti cu el, il alimentezi, insa daca il iubesti (daca il scufunzi in iubirea si lumina lui Dumnezeu), il distrugi, moare. E o lupta rafinata in care trebuie sa lucrezi cu intelepciune, nu trebuie sa alimentezi raul in nici un fel si, pentru aceasta, nu trebuie sa intri in contradictii si dispute."

"Taina e ca, desi in lume e multa murdarie, te poti pastra in curatie, daca esti cu Hristos, ca raza ce atinge toate, dar nu se murdareste de nimic."

"Revolta e inspirata de la diavol."

"In tot ceea ce faci, sa te misti ca in Biserica."

"Sa va tineti strans de Biserica, ca lumea se tine prin Biserica, prin Liturghie, prin sfinti."

"Vor fi multi monahi in alb care, traind in lume, se vor sfinti."

"Astazi, numai cei ce zidesc pe Hristos nu se clatina si nu se smintesc, ca ei cauta impartasirea cu Dumnezeu, care lucreaza peste si prin toate neputintele omenesti. Iti trebuie multa credinta si smerenie, sa primesti iertare (Spovedanie) si sa te impartasesti din mana unui preot (considerat) nevrednic, decat din mana unuia recunoscut de toti ca sfant."

"Ascultarea inseamna sa te smeresti oricat de mult, sa iei asupra ta tot pacatul, toata robia, dar nu si erezia, necredinta, hula, ca ascultarea nu poate cere ceea ce ne desparte de Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu este cea mai mare comoara a omului si cine-L falsifica sau Il deformeaza, pierde totul. Sfintii mergeau pana la moarte pentru pazirea acestui Chip, a dreptei credinte."

"Noi vrem sa facem revolutii peste noapte si suntem mereu dezamagiti. Primul lucru e sa fim cu Hristos, ca numai asa nu ne clatinam la fiecare adiere a ispitei. Lucrurile lui Dumnezeu se fac in multa asteptare, se cresc in taina."

"Vine un timp cand numai smerenia si dragostea conteaza, pe ele trebuie sa lucrezi. Rostul suferintei este dumnezeiesc, ne pregateste de trecere, ne apropie de Hristos, ne descopera, prin aparenta lipsire de daruri, cine suntem noi, cat de putina iubire am intrupat. Sa pazim, deci, smerenia, dragostea de Dumnezeu si de aproapele, caci, in fata bolii si a mortii raman smerenia si iubirea, celelalte daruri intorcandu-se la Dumnezeu."

"Pomeniti-ne, Parinte!
Cum sa nu, fiule. Pomeniti-ma si voi, in rugaciunele voastre."

Material selectat de Teodor Danalache,
din consemnari ale lui Florin Caragiu.

Despre autor

Teodor Danalache Teodor Danalache

Senior editor
718 articole postate
Publica din 30 Iulie 2009

11 Aprilie 2014

Vizualizari: 10005

Voteaza:

Filocalia de la Frasinei: Avva Ghelasie 5.00 / 5 din 5 voturi. 1 review utilizatori.

Comentarii (1)

  • Bogdan Florin TomaPostat la 2012-05-31 10:59

    Foarte frumoase vorbe, multumim pentru articol.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

Asculta colinde de craciun

RETELE SOCIALE