PROPOVADUIREA ORALA APOSTOLICA IN CULTUL ORTODOX DUPA MARTURIA SFINTEI SCRIPTURI

• « Inapoi
• Inainte »

2. PROPOVADUIREA ORALA APOSTOLICA IN CULTUL ORTODOX DUPA MARTURIA SFINTEI SCRIPTURI

Programul lecturilor biblice in cult este vast si este prezentat in cadrul Anului Liturgic Ortodox ca lecturi in Duminici si Sarbatori, in posturile dinainte de Nasterea si de Invierea Domnului, precum si la savarsirea Sfintelor Taine.

Lucrarea Mantuitorului in pericopele Sfintelor Evanghelii este prezentata sub auspiciile evenimentului "Pogorarii Duhului Sfant", care a deschis ochii oamenilor pentru a-L vedea pe Mantuitorul in viata Sa ca "adevar" al vietii vesnice, dovedit prin Inviere (2 Cor.5,16) si pentru a intelege lucrarea Sa ca o restaurare a omului prin evenimente si invataturi, ca "intarire" a inimii si "luminare" a mintii. Lucrarea Mantuitorului prin prezenta si viata Sa in trup era aceea, nu de a scrie vreo "carte", ci de a restaura chipul omului din starea primordiala dincolo de moarte, asa cum l-a zidit Dumnezeu. Iar la incheierea lucrarii Sale, Mantuitorul putea spune intr-adevar: "Lucrul pe care Mi l-ai dat sa-l fac, L-am facut" (Ioan 17,4), fara a se referi la o carte.

Insa, prin lucrarea Duhului Sfant la Cincizecime, propovaduirea "cu putere de sus" (Lc. 24,49) ca impartasire in dar, a ceea ce s-a primit in dar (Mt. 10,8), nu incepe cu "cantecul din fluier" (Mt. 11,17) prin care Mantuitorul i-a "zidit" pe ucenici, ci cu "sarea" Duhului Sfant care tamaduieste "dospirea" si aduce "azimile curatiei si ale adevarului " (ICor. 5,8), deci cu "zguduirea" celor ce, in lumea care¬le omoara pe Hristos, constituie o "prapastie" fata de calea lui Dumnezeu: "Acela venind va vadi lumea de pacat ca, oamenii nu cred in Mine" (Ioan 16,9). Insa, tocmai aceasta "vadire" este calea de intoarcere si de mantuire a lumii. Prin chemarea lor Sfintii Apostoli implineau porunca Mantuitorului, de a propovadui "pocainta spre iertarea pacatelor" (Lc. 24,47). Acest lucru constituia cea dintai tema a propovaduirii apostolice: "Voi L-ati omorat", spune Sfantul Petru la Cincizecime, iar ascultatorii "s-au simtit strapunsi la inima"; la intrebarea lor ce sa faca, Apostolul le-a spus: "Pocaiti-va, si fiecare dintre voi sa se boteze si veti primi darul Duhului Sfant" (F.Ap. 2,36-38). In acest fel avea loc "intrarea" prin "Usa" (Ioan 10,9) care duce la "pasunea" darurilor Duhului Sfant. Sfantul Apostol Pavel spunea Galatenilor ca lor le-a fost "ca si zugravit in fata ochilor Hristos Cel rastignit" (Ga.3,1).

Numai "Hristos rastignit" simbolizat ca "sarpe de arama" poate da la iveala si vindeca muscatura de moarte a sarpelui. Numai prin aceasta "zguduire" se poate ajunge la "pasunea" darurilor Duhului Sfant, ceea ce constituie cea de a doua mare tema a propovaduirii apostolice, a "zidirii" in Hristos, dupa cum arata Sfantul Apostol Pavel: "Pe toate le socotesc o paguba fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le socotesc niste nimicuri, ca sa dobandesc pe Hristos si sa ma aflu intru El; nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu pe temeiul credintei, ca sa-L cunosc pe El si puterea Invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui" (Filipeni 3,8-10).

A treia mare tema a propovaduirii apostolice este chemarea la "sederea" in Hristos, asa cum si Mantuitorul a fost trimis de catre Tatal, sa "stea de-a dreapta", in ascultarea de Dumnezeu (Ps. 109,1). Tot astfel si Sfintii Arhangheli, a caror chemare este: "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!", nu indemnau la folosirea vreunei violente, ci la "imbracarea cu armele lui Dumnezeu" (Ef. 6,11), pentru "lupta cea buna" (2Tim. 4,7) ca indemn la luarea crucii in Hristos pentru "taria" neclintita si "Lumina" lui Dumnezeu. Se arata, astfel, ca nici ingerii nici oamenii nu ar putea scapa de "amagirile" sarpelui (Mt. 12,29), ca cea mai mare putere a acestuia, pe care il putea birui numai Cel despre s-a profetit: "Acela iti va zdrobi capul, iar tu ii vei intepa calcaiul" (Facere 3,15). Astfel, si ingerii si oamenii pot fi biruitori numai prin "sederea in Hristos": "Dupa ce s-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu si se supun Lui ingerii si stapaniile si puterile" (IPetru 3,22); "Intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi" (F.Ap. 4,12). In urma biruintei si slavei lui Hristos prin cruce, Sfantul Apostol Petru spune: "Protivnicul vostru, diavolul, umbla racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita, caruia stati impotriva tari in credinta" (IPetru 5, 8-9).

Marturisirea credintei, pentru "sederea" in "Lumina" lui Hristos, cu pace fara nici o violenta, este interpretata in Sfanta Liturghie in lumina marturisirii ingeresti: "Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, pentru a aduce Sfanta Jertfa cu pace!". Este aceeasi chemare la sederea in Hristos in pace fara nici o violenta si in solidaritate cu Sfintii ingeri, care la randul lor nu s-au rusinat de Dumnezeu, Care in desavarsirea Sa, "face sa rasara soarele sau peste buni si rai" (Mt. 5,45), netinand seama de ocarile hulitoare ale lui Lucifer. Acest fapt aduce aminte de unele evenimente din Vechiul Testament: Moise a fost pedepsit pentru folosirea lui Dumnezeu impotriva vrajmasilor Sai, atunci cand a scos apa din piatra (Numeri 20,12); Ilie a fost intarit in descurajarea sa din cauza vrajmasilor lui Dumnezeu, atunci cand a auzit "susurul lin" pe muntele Horeb (3Regi 19,12-13); oastea lui Israel a fost zdrobita de vrajmasi, atunci cand a vrut sa foloseasca pentru victorie "Cortul Sfant" impotriva filistenilor (IRegi 4,10-11), pe care Dumnezeu i-a biruit fara nici o oaste a poporului Sau (IRegi cap.6); Uza a fost pedepsit cand incerca sa sprijine "Cortul Sfant", care i se parea ca e gata sa cada pe drumul pe care David il ducea la Ierusalim (2Regi 6,6-7); David mustra pe generalul Ioab, ori de cate ori acesta cauta sa-l razbune pe vrajmasii sai fara sa-l intrebe (2Regi 3,28).

Moise si Ilie au aratat pe Tabor ca sunt partasi la "desavarsirea" lui Dumnezeu, cand vorbeau cu Mantuitorul, nu despre vrajmasii Sai, ci despre "patimirile sale de la Ierusalim" (Lc.9,31), cunoscand, ca si toti proorocii Vechiului Testament, "maririle cele de dupa ele" (1 Petru 1,11). Prin aceste "mariri", Mantuitorul avea sa rasara ca "Soarele dreptatii" (Maleahi 3,20), asa cum piatra mica de dupa munte a atins picioarele de lut ale statuii cu capul de aur care s-a sfaramat (Daniel 2,13-35), si asa cum David cel mic de statura a sfaramat fruntea uriasului Goliat cu o piatra marunta (2Regi 17,49-50). In toate aceste evenimente este vorba de acea putere a lui Dumnezeu, care se savarseste intru neputinta (2Cor.12,9). Caci Cuvantul lui Dumnezeu este in Hristos nu trupesc, dar puternic ca sa darame intarituri (2Cor,12,9), pe care nu le-ar fi putut intelege Sfantul Ioan Botezatorul, caruia Mantuitorul i-a spus la botez: "Lasa acum sa plinim toata dreptatea" (Mt.3,15), acea dreptate care avea sa priveasca din ceruri (Ps. 84,12) ca o slava a lui Dumnezeu, atat de diferita de orice triumf omenesc.

Cuvantul lui Dumnezeu este in Hristos ca si glasul "Mielului lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii" (Ioan 1,29): "Nu va striga si nu se va auzi prin piete glasul lui" (Mt. 12,19). In acest fel: "Trestie strivita nu o va frange, si faclie abia fumeganda nu o va stinge, pana ce va aduce pe pamant dreptatea si de El vor asculta popoarele" (Mt. 12,20-21) pe calea pacii Sale, prin care se implineau profetiile: "Cu arma buneivoiri ne-ai incununat" (Ps.5,12). "Adevarul" Lui incinge "cu armele dreptatii celei de-a dreapta si celei de-a stanga" (2Cor. 6,7). Tot astfel, pentru adancul prin care trecuse poporul Sau la iesirea din Egipt, Dumnezeu le-a poruncit "sa nu se abata nici la dreapta, nici la stanga" (Deut. 17,20; IRegi 6,12), pentru ca in drumul sau catre "pamantul fagaduintei" sa nu piarda acel "adanc" al lepadarii de sine, pentru a nu ajunge din nou la "suprafata" lumii plina de desartaciunea ei din cauza neascultarii de Dumnezeu, asa cum era faraon si ostile lui. Adevarul lui Dumnezeu ca biruinta in Hristos este arma care incinge cu putere, la care Mantuitorul cheama pe cei ce urmeaza Lui: "sa aiba mijloacele incinse si facliile aprinse'" (Lc.12,35) prin adevarul Sau (Ef. 6,14). Puterea Mantuitorului de a certa vanturile si valurile pentru "pacea Sa" este aratata la intrarea in slava prin Inviere: Atunci nu Ma veti mai intreba nimic" (Ioan 16,23). Acele "vanturi" si "valuri" care iau linistea omului in urma pacatului stramosesc au fost alungate din sufletul ucenicilor: "De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tau se vor infricosa" (Ps. 103,8). Slava prin Inviere a fost urmarea ascultarii ca sedere de-a dreapta: "Dreapta Ta s-a preamarit intru tarie, mana Ta cea dreapta a sfaramat pe vrajmasi si cu multimea slavei Tale ai zdrobit pe cei protivnici" (Iesire 15,6-7). In acest fel se implinea in Hristos fagaduinta: "Domnul va da tarie poporului Sau; Domnul va binecuvanta pe poporul Sau cu pace" (Ps. 28,11).

Evangheliile Anului Liturgic de dupa Cincizecime se deschid cu evenimentul chemarii Apostolilor dupa Evanghelia de la Matei, ca a doua Duminica dupa Rusalii, inchinata pomenirii Tuturor Sfintilor, rodul lucrarii Duhului Sfant in Biserica. Duminica de dupa chemarea Apostolilor este inchinata invataturii Mantuitorului (Mt.6,22-33). Raportul dintre invatatura si evenimente pentru intarirea credintei si zidirea inimii in sensul de, "har peste har" luat de catre cei ce urmau Lui, era cel sugerat de evenimentul inmultirii painilor: "cinci paini" pentru intarire si "doi pesti" pentru luminare. Acest lucru este observat si in cazul lecturilor din celelalte Evanghelii, cum este ciclul Evangheliilor de la Luca: Duminica 18-a, chemarea, iar a 19-a, invatatura. Iar in Duminica intaia din Postul Mare, chemarea dupa Evanghelia de la Ioan, pe cand invatatura este de la Matei, in duminica precedenta. Conform sublinierii Sfantului Pavel: "Pe cei care i-a hotarat, pentru ca i-a cunoscut mai inainte, i-a chemat... i-a indreptat, i-a desavarsit" (Rom. 8,30), lecturile din Duminicile 4-11 dupa Rusalii se refera in mod deosebit la zidirea ucenicilor in Hristos, ca si "casa" a sufletului lor, rezistenta la vanturi si la valuri, ca "cetate cu ziduri tari, a carei mester ziditor este Dumnezeu" (Evrei 11,10), ca "pace a lui Dumnezeu" care domneste in inimi si "covarseste toata mintea" (Filip.4,7); ca "pace si bucurie in Duhul Sfant" (Rom.14,17); ca "odihna" in pamantul fagaduintei, pentru a fi "asemenea chipului Fiului lui Dumnezeu" (Rom. 8,29).

Aceste Evanghelii sunt: "vindecarea slugii sutasului" (Mt.8,5-13), drept chemare la credinta; "vindecarea demonizatilor din Gadara" (Mt. 8,24-34), ca putere de a alunga demonii si a certa vanturile si valurile din suflet; "vindecarea slabanogului din Capernaum", ca aratare a Luminii si a inceputului opozitiei fata de ea (Mt.9,1-8); "vindecarea a doi orbi si a unui mut din Capernaum" (Mt.9,27-35), ca intensificare a opozitiei fata de Lumina lui Hristos; "inmultirea painilor" (Mt. 14,14-22), ca simbol al intemeierii Bisericii dupa martiriul Sfantului Ioan Botezatorul; "umblarea pe marea involburata ca pe uscat" (Mt. 14,22-34), ca putere a lui Hristos asupra istoriei in Biserica Sa; "vindecarea lunaticului" (Mt. 17,14-23), ca ajutor a lui Dumnezeu pentru cei care nu mai puteau sa creada; "parabola datornicului nemilostiv'' (Mt. 18,28-35), ca o chemare deosebita la asemanarea cu Dumnezeu, in desavarsire a Sa.

Sub auspiciile mentionate in cazul lecturilor din Evanghelia de la Matei, se incep, in a doua jumatate a lunii septembrie, lecturile din Evanghelia dupa Luca: invierea fiului vaduvei din Nain (Dum. 20); "parabola semanatorului" (Duminica 21); "vindecarea demonizatului din Gherghesa" (Duminica 23). Lecturile din Evanghelia dupa Luca alcatuiesc si pregatirea pentru sarbatoarea Nasterii Domnului, indeosebi prin "parabole", ca o cale deosebita inainte de Jertfa, dupa Evangheliile cu invieri din morti, de a chema la mantuire pe cei ce nu credeau in El, din cauza invartosirii inimii si "slujirea la doi domni" (Lc. 16,13). Evangheliile dinainte si din timpul Postului Craciunului sunt: "parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar" (Duminica 22); "Invierea fiicei lui Iair" (Duminica 24); "parabola samarineanului milostiv" (Duminica 25); "parabola bogatului caruia i-a rodit tarina" (Duminica 26); "pericopa tanarului bogat" (Duminica 30); "vindecarea femeii garbove" (Duminica 27); "parabola celor chemati la Cina cea mare" (Duminica 30). Pericopele mentionate arata pe cei ce nu cautau pe Dumnezeu, pentru ca slujeau idolului lacomiei. Spre deosebire de acestia, Duminica dinainte de Nasterea Domnului arata, in genealogia Mantuitorului, pe cei ce au staruit in credinta, fiind de aceea, neinsemnati in lume, dar asemenea cu Hristos, chipul lui Dumnezeu, ca si Sfanta Fecioara Maria, care prin smerenia ei a deschis cerul pentru "Buna Vestire". Dupa Botezul Domnului se citesc pericopele referitoare la intarirea credintei inainte de perioada de zece Duminici pregatitoare pentru Inviere: "tamaduirea celor zece leprosi" (Duminica 29); "vindecarea orbului din Ierihon" (Duminica 31); pericopa "despre Zaheu" (Dum. 32); "parabola talantilor" (Duminica 16), "vindecarea fiicei unei femei pagane", dar credincioase din partile Tirului si ale Sidonului (Duminica. 17).

Perioada de sase Duminici inainte de "Inviere" este precedata de alte patru Duminici pregatitoare, din Evangheliile in care se arata, ce asteapta Dumnezeu de la oameni: rugaciunea adevarata (Duminica Vamesului si a fariseului); pocainta ca intoarcere la Dumnezeu (Duminica Fiului risipitor); imbold pentru roadele Duhului in vederea rasplatirii faptelor la judecata (Duminica Infricosatei Judecati); chemare la iertare, post si fapte bune pentru dobandirea paradisului pierdut (Duminica Izgonirii lui Adam din rai). Duminicile propriu-zise ale perioadei prepascale sunt: "chemarea Apostolilor" (Ioan 1,43-51); "vindecarea slabanogului din Capernaum" (Marcu 2,1-12) ca aratarea Luminii lui Hristos; "Invatatura despre Cruce" (Marcu 8, 34-38; 9,1) ca aratare a Crucii pentru Lumina lui Hristos; vindecarea lunaticului (Marcu 9,17-32), ca lucrare a harului sub puterea Sfintei Cruci; "vestirea Patimilor sfintitoare" ale Mantuitorului si sensul slujirii in urmarea lui Hristos (Marcu 10,32-45), Duminica inchinata Sfintei Maria Egipteanca; si, in sfarsit, "Intrarea in Ierusalim" (Ioan 12,1-18) si inceputul Saptamanii Patimilor sfintitoare.

In perioada de dupa Pasti si pana la Cincizecime, dupa cele doua Duminici inchinate martorilor Invierii (in duminica lui Toma si a femeilor Mironosite), se citesc in urmatoarele trei Duminici pericope din Evanghelii, din care reiese in mod deosebit puterea ucenicilor ("Le-a dat lor putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu" Ioan 1,12-13) prin Inviere, de a vedea viata Mantuitorului inainte de moartea Sa, ca dincolo de moarte, dincolo de catapeteasma, adica "prin catapeteasma trupului Sau" (Evrei 10,20), "in cer" (Evrei 9,24): "Noi care am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem asa", (2Cor. 5,16). Este vorba de o recitire cu ochii inimii a unor pericope din Evanghelii, in care Mantuitorul vorbea despre Sine ca despre un "izvor al tamaduirii" (vindecarea slabanogului din Ierusalim-Ioan 5); fantana apei vietii" (pericopa cu femeia samarineanca-Ioan 4); si ca "Lumina lumii" (vindecarea orbului din nastere-Ioan 9).

La toate slujbele din cultul ortodox lecturile din Evanghelii sunt precedate de lecturi din epistolele Sfintilor Apostoli, indeosebi cele ale Sfantului Apostol Pavel, in ordinea urmatoare: de la Pasti pana la Cincizecime pericope din Faptele Apostolilor; dupa Cincizecime pana la Pasti, pericope din toate epistolele pauline (in afara de cea catre Filimon, din care se citeste numai de ziua Sfantului Filimon la 22 Noiembrie), si din epistolele sobornicesti. Continutul pericopelor din epistole este intotdeauna in consens cu textul Evangheliei pe care il preced. La fiecare sarbatoare legata de viata Mantuitorului se citesc pericope din evanghelii diferite: Nasterea Domnului - Matei 2,1-12; Taierea imprejur (Lc. 2,20-52); Botezul Domnului (Lc. 2,13-17); Intampinarea Domnului (Lc. 2,22-40); Inaltarea Domnului (Lc. 24,36-53); Schimbarea la Fata (Mt. 17,1-9); Inaltarea Sfintei Cruci (Ioan 19,6-11; 13,2). La sarbatorile Maicii Domnului se citesc pericope de la Luca: 10,33-42; 11,38-42; 1,24-38; 10,38-42; 11,24-28. Aceste sarbatori sunt: Nasterea Maicii Domnului (8 sept.); Intrarea in Biserica (21 Nov.); Soborul Maicii Domnului (26 Dec.) Buna Vestire (25 Martie).

Din Vechiul Testament se citesc in cultul ortodox pericope cu sens mesianic, indeosebi la slujbele celor 7 Laude: Vecernia, Pavecernita, Miezonoptica, Ceasurile I, III, VI, IX si la Utrenie, alaturi de lecturi din Noul Testament, cum ar fi cele 11 Evanghelii ale Invierii, (Matei 28,16-20; Marcu 16, 1-8;16,9-20; Luca 24,1-12-24 12-35;24,36-53; Ioan 20, 1-10; 20, 11-18;20,19-31;21,1-14;21,15-25;) de la Utrenie. Un mare numar de lecturi din Vechiul Testament numite "paremii" (sentinte, proverbe, pilde) din Psalmi, Pentateuh, Profeti, carti didactice (Pildele lui Solomon; Intelepciunea lui Solomon) se citesc in Postul Mare la toate cele Sapte Laude si la diferite Ierurgii, dupa urmatoarea statistica: 55 din Geneza, 20 din Iesire, 1 din Levitic, 3 din Numeri, 8 din Deuteronom, 3 din Iosua, 3 din Judecatori, 9 din 3 Regi, 5 din 4 Regi, 6 din Iov in Saptamana Patimilor, 58 din Pildele lui Solomon; din Profeti: 100 din Isaia, 6 din Ieremia, 13 din Iezechiil, 2 din Daniil, 3 din Ioil, 1 din Iona in Saptamana Patimilor (cand se citesc toate capitolele), 3 din Miheia, 1 din Sofonie, 7 din Zaharia, 8 din Maleahi, 4 din Baruh, 47 din Intelepciunea lui Solomon, 164 din Psalmi.

Cele mai frecvente lecturi din Vechiul Testament sunt cele din Psalmi mai ales Psalmul 50, fiind folosit in toate slujbele din cultul ortodox, avand in vedere caracterul sau penitential si din proorocul Isaia, care au un caracter preponderent pedagogic si catehetic. Din cartea proorocului Isaia se citesc pericope intr-un ciclu continuu, pe capitole, in cele 6 saptamani ale Postului Mare, dupa cum urmeaza: 1-3;4-7;8-16;14,25-26,28-29;37,40-42,45;48-49,53,65-66. In saptamana a 7-a se citesc numeroase pericope vetero-testamentare referitoare la Patimile Domnului: Facere 1-3, Isaia 60,1-16. Altele se refera la moartea si Invierea Domnului, prefigurate in jertfa mielului pascal (Iesire 12,1-11), Iona in pantecele chitului (Cartea proorocului Iona), sarbatorirea Pastilor pentru prima data in tara fagaduintei (Iosua 5,10-15), trecerea prin Marea Rosie (Iesire 13,15-20), invierea fiului vaduvei din Sarepta de catre proorocul Ilie (3 Regi 17-24), jertfa lui Avraam (Facere 22,1-18) si invierea fiului unei femei din Sunem de catre Elisei (4 Regi 4,18-37). Alte lecturi sunt legate de botezul catehumenilor la sarbatori mari: Sofonie 3,9-15; Isaia 61-62,63-64; Ieremia 31; Daniil 3,1-33.

Lecturile biblice sunt folosite si la savarsirea Sfintelor Taine mentionate si de catre Sfintii Parinti, care considerau Sfintele Taine drept acte ale prezentei si lucrarii Sfantului Duh in lume: La Taina Botezului: Matei 28,19; Ioan 3,5; Fapte 18,8,19,1-5,16,14-15,33; Rom.6,1-8; ICor.1,16. La Taina Sfantului Mir: Luca 24,49; Ioan 14, 16-17,26;15,13-15; Matei 10,20; Fapte 8,14-17;19,1-6; Evrei 6,2; 2Cor.1,21-22;IIoan 2,20-27. La Taina Sfintei impartasanii: Matei 26,26-28; Luca 22,19; Ioan 6,53-54;ICor. 11,27-29. La Taina Pocaintei: Matei 28,18;16,19; Ioan 20,21-23; Luca 5,20,24;I Ioan 1,8-10; Luca 13,5. La Taina Preotiei: Ioan 20,21-22; Fapte 14,23; ITim.5,22; ITim.5,22;Fapte 20,28; Matei 28,19-20; Luca 22,19; 10,16; ICor.11 ,25;4,1; ITim.4,14; 2Tim.1,1-6. La Taina Nuntii: Facere 2,18; Ioan 2,1-11; Matei 19,5-6; Efeseni 5,32. La Taina Sfantului Maslu: Marcu 16,17-18; 6,13; Iacob 5,14-15.

Dintre toate Sfintele Taine ale Bisericii, randuiala Sfantului Maslu are cele mai multe lecturi biblice. Dupa rugaciunile de sfintire a untdelemnului se citesc cate sapte pericope din Apostoli si din Evanghelii: Romani 15,1-7, Evanghelia dupa Luca 5,25-37; 1 Cor. 12,27-31, Evanghelia dupa Luca 19,1-10; 2Cor.6,16-18, Evanghelia dupa Matei 10,1,5-8; 2Cor. 1,8-11, Evanghelia dupa Matei 8,14-23; Galateni 5,22-26, Evanghelia dupa Matei 25,1-13; Galateni 6,1-2, Evanghelia dupa Matei 15,21-28; I Tes. 5,14-23, Evanghelia dupa Matei 9,9-13.

Ierurgiile, adica slujbele pentru sfintirea lucrurilor cu care omul vine in contact folosesc texte, unele din Noul Testament combinate cu texte din Vechiul Testament, iar altele din Noul Testament. Astfel, la sfintirea apei mici: Ev. 2,11-18, Ev. Ioan 5,1-4; La sfintirea apei mari: pe langa citiri din Vechiul Testament, se citeste: 1 Cor. 10,1-4, Evanghelia dupa Marcu 1,9-11; La sfintirea bisericii: Evrei 2,11-18; 9,1-7; 3,1-4; Matei 16,13-19; Luca 10,38-42; 11,27-28; Ioan 10,22-28; La slujbele de inmormantare: ITes.4,13-17; ICor. 15,39-45; Ioan 5,24-30; 6,35-39.

Dintre cartile Noului Testament numai Apocalipsa nu este citita direct in randuiala cultului, iar din Vechiul Testament nu sunt folosite urmatoarele carti: Rut, 2Regi, Estera, Ezdra, Neemia, Cantarea Cantarilor, Obadia, Amos, Avdie, Naum, Agheu.

Momentele principale ale iconomiei divine: creatia, intruparea, Jertfa si Invierea, trimiterea si lucrarea necontenita a Sfantului Duh in lume sunt cuprinse in cultul ortodox. In tot cultul lecturile biblice sunt alternate cu rugaciuni si imne religioase. in vremea noastra aceste lecturi nu se citesc in toate zilele in intregimea lor, decat numai in manastiri. In jurul textelor biblice si din cuprinsul lor s-a imbogatit imnologia cultului ortodox si canonul liturgic pe temeiul cultului apostolic primar, care confera Sfintei Scripturi caracter liturgic.

• « Inapoi
• Inainte »