Despre rugaciune

• « Inapoi
• Inainte »

Catre acelasi, despre rugaciune si raspuns la intrebari

M-am bucurat mult de dorinta pe care o ai de a fi de folos sufletului tau. Si eu insetez sa fiu de folos fiecaruia dintre fratii care cauta sa se mantuiasca.

Asadar, iubitul si dragul meu frate, deschide-ti bine urechile. Telul final al omului, din momentul in care s-a nascut la viata, este de a-L afla pe Dumnezeu. Nu-L poate insa gasi daca mai intai nu l-a gasit Dumnezeu pe el. " In El traim si ne miscam ", dar patimile ne-au inchis ochii nostri duhovnicesti si nu-L vedem. Cand insa Prea Bunul Dumnezeu Isi va intoarce ochiul Sau catre noi, atunci ne vom trezi ca din somn si vom incepe a cauta mantuirea.

Deci, la prima ta intrebare, raspund : acum te-a vazut Dumnezeu, te-a luminat si te indruma. Oriunde te-ai afla, lucreaza. Spune fara incetare rugaciunea, cu gura si cu mintea. Cand limba oboseste, incepe cu mintea. Iar cand mintea se ingreuiaza, spune iarasi cu gura. Numai sa nu incetezi. Fa multe metanii. Privegheaza noaptea cat poti de mult. Si daca se aprinde in inima ta flacara si dragostea pentru Dumnezeu si vei dori linistea si nu vei mai putea sa stai in lume - deoarece in tine se aprinde rugaciunea -, atunci scrie si iti voi spune ce sa faci. Si iarasi, daca harul nu va lucra asa, dar zelul te va tine pana vei implini poruncile Domnului cele ce privesc pe aproapele, atunci multumeste-te cu starea aceasta si va fi bine. Nu cauta altceva. Diferenta intre treizeci, saizeci si o suta o vei afla cand vei citi Everghetinosul. Vei gasi acolo multe astfel de lucruri si mult te vei folosi.

Raspunsul la celelalte intrebari: rugaciunea asa trebuie sa se spuna, cu cuvantul launtric. Dar pentru ca la inceput mintea nu a deprins inca rugaciunea si o uita, trebuie sa o spui cand cu gura, cand cu mintea. Si aceasta sa o faci pana cand mintea se umple si devine lucrare, energie. Lucrare ( energie ) se cheama aceea cand spunand rugaciunea, simti inlauntrul tau bucurie si dulceata si doresti sa o spui mereu. Cand mintea va prelua rugaciunea si aceasta va deveni bucuria despre care iti scriu, atunci rugaciunea se va spune in tine fara incetare, fara stradania ta proprie. Aceasta se numeste simtire-lucrare, deoarece acum harul lucreaza fara stradania omului. Acesta mananca, merge, doarme, se trezeste, iar inlauntrul sau striga continuu rugaciunea. Si are pace, bucurie.

Acum, despre orele de rugaciune. Deoarece esti in lume si ai diferite griji, oricand gasesti timp, fa rugaciune. Straduieste-te insa continuu sa nu neglijezi rugaciunea. In ceea ce priveste " contemplatia " pe care o doresti, aceasta este foarte greu de atins, deoarece este nevoie de multa liniste.

In trei categorii se imparte starea duhovniceasca, si in functie de aceasta lucreaza si harul dumnezeiesc in om. O stare se cheama de curatire, in care omul se curateste. Ceea ce ai tu acuma se numeste har curatitor. Acesta indeamna pe om spre pocainta. Orice dorinta a ta spre cele duhovnicesti vine de la harul acesta. Nimic nu este al tau. Acesta lucreaza totul in chip tainic.

Harul acesta, cand te straduiesti si tu, ramane cu tine cativa ani. Si daca omul inainteaza prin rugaciunea mintii, primeste un har mult mai diferit.

Primul, cum am spus, se numeste simtire-lucrare si este acest har curatitor. Acum cel care se roaga simte miscarea, lucrarea dumnezeiasca inlauntrul sau.

Celalalt har se cheama luminator. Prin acesta, cel ce se roaga primeste lumina cunostintei, este ridicat la contemplarea ( vederea ) lui Dumnezeu. Nu este vorba de lumini, vicleniii sau inchipuiri, ci de limpezirea gandurilor, adancimea intelesurilor. Pentru ca sa vina acest har, cel care se roaga trebuie sa aiba multa liniste si indrumator neratacitor.

A treia stare, umbrirea harului, care vine dupa aceasta, harul cel desavarsitor, este dar mare. Nu iti scriu acum despre acesta, deoarece nu este nevoie. Insa daca vrei sa citesti despre acesta, am scris, cu agramatismele mele, un manuscris despre " trambita duhovniceasca ". Cauta sa-l gasesti. Cumpara si pe Sfantul Macarie, pe Avva Isaac si te vei folosi mult. Si orice nelamurire intalnesti, scrie-mi si eu iti voi raspunde cu multa dragoste.

Eu, in timpul acesta, scriu celor care ma intreaba. Anul acesta au venit din Germania numai si numai ca sa afle despre rugaciunea mintii. Din America, iarsi, imi scriu cu multa dorire. De la Paris sunt atatia care cu multa caldura cauta raspuns. Noi, aici, la picioarele noastre, de ce oare nu ne ingrijim ? Este atat de greu sa strigam continuu numele lui Hristos ca sa ne miluiasca ?

In fine, persista si o idee gresita, mare ispita, cum ca daca spune cineva rugaciunea mintii exista riscul sa rataceasca, in timp ce aceasta este ratacire - adica a spune asa ceva.

Cine doreste, sa incerce. Si cand lucrarea rugaciunii va dura mai mult timp, atunci se va face rai inlauntrul sau. Se va elibera de patimi. Va deveni alt om. Si daca nu se afla in pustnicie, bunurile pe care le va dobandi prin aceasta rugaciune nici nu se pot spune !

• « Inapoi
• Inainte »