Prea Cuvioasa Maica Stareta si sora in Hristos

• « Inapoi
• Inainte »

Prea Cuvioasa Maica Stareta si sora in Hristos

Ma rog pentru sanatatea fratiei tale, care este atat de pretioasa pentru obste.

Binecuvantata Maica Stareta ! Astazi am primit scrisoarea fratiei tale si am citit cele scrise in ea. Daca imi scrii ca va fi spre folos, cred in cuvintele fratiei tale si las deoparte voia mea, dorind ca fiecare cuvant sa va fie de folos si spre mantuirea sufletului.

Asadar, deschide-ti urechile si primeste cuvintele mele.

Noi, sora, cand am venit la Sfantul Munte nu ne-am inchis intr-o casa, asa cum obisnuiesc multi sa faca.

Ci am cautat, am strigat, am plans. Nu am lasat munte sau pestera neumblata cautand indrumator neratacit, ca sa ascultam cuvintele vietii, nu cuvinte zadarnice, neroditoare. Nu am lasat nici un parinte eremit de la care sa nu luam fie si un pic de folos.

Un parinte de nouazeci de ani ne-a spus ca statea intr-un varf de munte de saptesprezece ani. Cadeau fulgerele pe langa el zdrentuindu-i hainele, dar a indurat cu rabdare nemarginita.

Altul ne-a spus ca a dat anafura la pustnici sfinti goi care se faceau nevazuti. Un altul ne-a spus ca ii impartasea pe acestia la Liturghia de la miezul noptii. Un rus statea de ani multi intr-un varf de munte si la fiecare zece ani se intalnea cu un alt pustnic. Cand l-am intalnit noi, astepta sa-l revada. L-am fi vazut si noi, dar n-a mai venit. Murise probabil in pustie.

Toti acestia raspandeau mireasma de bun miros, ca sfintele moaste. Auzind si vazand toate acestea, se aprindea in mine tot mai mult flacara. Ii intrebam cum mananca, cum se roaga, ce au vazut, ce au simtit, ce vad cand sunt in pragul mortii. Unui vazuse pe Maica Domnului, altul vazuse in timp ce-i iesea sufletul un inger. Dar si acum se intampla aceste lucruri. Sunt parinti care inainte de moarte au vedenii si vad cum ii ia Dumnezeu in liniste. Atunci cand auzeam ca sta sa moara vreunul, alergam ca un insetat sa aud ce spune.

De la acesti sfinti am luat " randuiala " si " tipic " cum sa pasesc in viata. Acestia m-au indrumat. Nu spun nimic de la mine.

Stiam si casa care se zice " a Parintelui " , pe parintele care pescuia, pe Papa Neofit care facea engolpioane si pe multi altii. Cautam sa vad unde este viata, unde pot sa aflu folos pentru suflet. Acolo unde tezaurul se inchide in casa lui Dumnezeu, se face foamete pentru ca nu se mai aude Cuvantul lui Dumnezeu. Se sting facliile si pasim intru intuneric. Cuvant care mantuieste se aude foarte rar. Numai vorbarie si cleveteala. Fiecare vrea sa invete pe celalalt. Rar se intalneste cineva care sa-si dea viata pentru adeverirea Evangheliei, continuand viata Sfintilor Parinti. Frica mare de ispite si mandrie fara margini prin cuvinte. Dar sa le lasam pe ale noastre, Binecuvantata Maica Stareta. Cum traieste fiecare, asa vorbeste. Asa vad, asa vorbesc. Toti au dreptate.

Cand cineva rataceste de la drumul sau, pentru ca a schimbat drumul si alt drum nu mai stie, vrea ca si altii sa mearga pe drumul pe care merge el. Daca altcineva ii spune ca este un drum mai scurt, acela ii va spune : " Te inseli, alt drum nu mai este. Si aceasta doar pentru faptui ca el nu-l cunoaste. De aceea are dreptate. Ceea ce vede, ceea ce considera el, din ale sale spune si judeca.

Noi, care ne-am inchis ca sa traim in isihie, - pentru ca asa am invatat de la inceput - intainim impotrivirea tuturor. Sau, mai curand, ispita o aduce in asa fel incat acestora sa nu le placa vazand pe cineva ca se ingrijeste pentru mantuirea sa in neamul acesta. Domnul sa indeparteze aceasta si sa miluiasca pe toti fratii pentru cele ce spun si judeca. Eu le las toate in grija lui Dumnezeu si invat sa indur fara cartire cele ce au sa vina.

Sa vorbim acum despre rugaciune, asa cum ai cerut.

Cred, buna mea Stareta, ca esti mult nedreptatita. Nu era fratia ta pentru atatea griji, ci pentru liniste. Prin urmare, daca vrei sa-mi dai ascultare gasesc ca este bine sa le micsoram proportional pe amandoua : si fapta, si isihia. Pentru ca fara isihie harul nu ramane. Iar fara de har omul este zero.

Asa ca roaga pe parintele sa-ti dea o chilie separata ca sa petreci in isihie acolo. Pana la pranz sa primesti sa stai de vorba. Apoi, dupa ce mananci, sa te culci pana seara si sa nu le ingadui sa te deranjeze pana dimineata chiar daca ia foc manastirea. Cand te scoli, chiar daca este inca ziua sau apus de soare, sa citesti singura, sa-ti faci canonul si cand se intuneca bei o cafea si sa incepi priveghiul, sa incepi rugaciunea.

Scopul este ca sa misti harul. Sa-l determini sa lucreze. Daca lucreaza harul, aceasta este totul.

Iata cum fac eu : intai incep cu Pavecernita si Acatistul. Dupa ce termin, incep rugaciune cu cuvantul la Domnul Hristos, la Maica Domnului, dupa cum imi vin in minte : " Preadulcele meu Iisus, lumina sufletului meu, singura iubire, singura bucurie, pacea cea adevarata... " Spun multe si cu durere. Apoi, catre Maica Domnului. Iar Dulcea noastra Maicuta ne arata multa dragoste. Fie dar sa o aveti intotdeauna pe buze. Dupa ce se linisteste mintea, se indulceste sufletul, te asezi si spui cu mintea rugaciunea, asa cum imi scrii, pana cand se apropie somnul. Atunci iarasi incepi sa canti incet-incet cu multa dulceata si sa slavesti pe Stapanul Hristos, pe Preacurata Maica Sa. Spui incet, cu claritate : " Lumina lina... " , " Cine este Dumnezeu mare... " , " Sfinte Dumnezeule... " si altele pe care le stii. Apoi, cu tot sufletul : " Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te... " Cuvine-se cu adevarat... " , " In Marea Rosie... " si altele ca acestea. Daca nu trece somnul, atunci mai spui : " Bratele parintesti... " , " Am vrut cu lacrimi sa te spal... " , catre Nascatoarea o cantare, si orice altceva iti mai amintesti. Spune toate acestea in trezvie, cu evlavie, sezand pe patul tau, cerand mila si indurarile lui Dumnezeu. Si astfel, daca nu va lucra harul la cuvintele tale, va lucra la rugaciunea mintii, iar daca nu... somnul.

Nu lasa niciodata lectura individuala, pentru ca aduce mult folos. Iei astfel exemplu de la sfinti. Vezi ca in oglinda greselile tale, lipsurile tale si iti indreptezi viata. Citirea este lumina intru intuneric.

In felul acesta vei si mai de folos surorilor decat te-ai osteni toata ziua. Dupa aceea, scoala-te. Daca vrei, mergi la biserica. Iar daca ramai singura, fa-ti cu ajutorul metaniilor slujba si odihneste-te. Asa vei reusi sa-ti pastrezi si sanatatea si de folos sufletului vei fi, iar surorilor vei fi ca o faclie aprinsa. Altfel imbatranind in strigate si galagie, vei pierde de tot rugaciunea.

Asadar, sora mea cea buna intrucat ai incercat isihia si vietuirea cu multi, ai cunoscut folosul amandurora. Mergi inainte cu amandoua si sa-ti fie tie bine. Ingrijeste-te, totusi, atat cat poti, sa te retragi in isihie si sa fugi de cei din afara, odihnindu-te.

• « Inapoi
• Inainte »