CELE PATRU ISPITE ALE OMULUI DIN VREMEA MORTII

• « Inapoi
• Inainte »

Fratilor, vine ceasul cel mai de pe urma, cand fiecare din noi avem sa trecem pragul acestei vieti. Va veni moartea azi, maine, poimaine; nu stim cand vine ziua aceea. Vai de noi si de noi in vremea mortii! Spaima va fi mare, caci satana, cum se arata in Razboiul nevazut, toata viata lupta sa ne duca prin pacat la iad, la vesnica munca, dar niciodata nu da atata lupta ca in vremea mortii.

Sa se stie ca patru sunt asupririle cele mai primejdioase cu care ne da razboi vrajmasul in vremea mortii:

a. intai este razboiul impotriva credintei;

b. al doilea, impotriva nadejdii;

c. al treilea, impotriva smereniei, cu slava desarta si cu mandria;

d. si al patrulea, cu nalucirile cele de multe feluri si prefacerea slujitorilor nedreptatii in ingeri de lumina.

Sfantul Nicodim Aghioritul ne invata in ce chip trebuie a se lupta cineva impotriva acestor mari asupriri si grele ispite din vremea mortii. Si iata cum:

a. Cand vrajmasul va incepe a ne da razboi cu mincinoasele lui apucaturi, prin ganduri de necre-dinta in mintea noastra, atunci trebuie sa ne tragem inapoi degraba, de la minte la voire, zicand: "Du-te inapoi, satano, tatal minciunii, caci nu voiesc nici macar sa te aud pe tine, fiindca destul imi este mie a crede cele ce crede Biserica cea sfanta a lui Hristos".

Si sa nu dam loc in inima noastra gandurilor necredintei, precum este scris de inteleptul Solomon: De se va sui peste tine duhul celui puternic - adica al vrajmasului -, sa nu-ti lasi locul tau. Si daca vrajmasul sarpe iti va aduce indoiala in ce crede Biserica, nu-l baga in seama si sa nu-i raspunzi. Ci, vazand minciuna si viclenia lui, fereste-te foarte mult de el.

Iar daca esti puternic in credinta si in gandire si voiesti sa-l faci pe vrajmasul de rusine, raspunde-i lui: "Biserica crede adevarul". Si de-ti va zice tie: "Ce este adevarul?" Zi-i lui: "Acela pe care il crede Biserica". "Si ce crede Biserica?" "Adevarul". "Care adevar?" "Pe care-l marturiseste Biserica" si pururea fii in gand cu rugaciunea catre Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

b. Iar cand ne razboieste vrajmasul cu dezna-dejdea, sa ne aducem aminte de mila si bunatatea lui Dumnezeu, Care a venit in lume sa moara pentru noi, pacatosii.

c. Cand ne va da razboi cu slava desarta si cu mandria, sa ne socotim ca suntem praf si cenusa si sa punem toate ispravile noastre pe seama lui Dumnezeu. Sa ne cunoastem cu adevarat greutatea pacatelor si a rautatilor noastre, dar sa nu dezna-dajduim de mila lui Dumnezeu, caci auzi ce zice Sfantul Duh prin gura Proorocului David: Mantui-va Domnul sufletele robilor Sai si nu vor gresi toti cei ce nadajduiesc spre Dansul.

d. Iar daca ne vor da noua diavolii razboi cu nalucirile si prefacerile lor in chip de ingeri de lumina, sa stam tare intemeiati in smerenia cugetului nostru si sa zicem: "Schimbati-va, ticalosilor, in intunericul vostru, ca mie nu imi trebuiesc vedenii. Nu am trebuinta in acest ceas decat de mila lui Dumnezeu si de milostivirea Lui".

Si chiar de ai cunoaste ca multe din semnele aratate ar fi de la Dumnezeu, intoarce-te de la dansele si alunga-le de la tine cat poti de departe. Si sa nu te temi ca nu-I place lui Dumnezeu acest lucru si aceasta intoarcere a ta, de o faci socotindu-te nevrednic de acele vedenii.

Asadar, tineti minte, fratii mei, ca acestea sunt armele cele mai de obste pe care obisnuiesc vrajmasii nostri draci a le unelti impotriva noastra in ceasul cel mai de pe urma al mortii. Si fiecaruia ii da razboi dupa placerile si patimile la care il cunoaste ca este supus mai mult.

Si sa nu uiti a cere cu toata inima, in ceasul acela, ajutorul rugaciunilor Preasfintei si Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, si grabnicul ei ajutor te va izbavi si va aduce peste sufletul tau mila ei si indurarea Preaputernicului Dumnezeu. Amin.

• « Inapoi
• Inainte »