CUVANT LA INMORMANTAREA PARINTELUI AMBROZIE DOGARU

• « Inapoi
• Inainte »

(15 aprilie 1996)

Prea Cuvioase Parinte staret, Prea Cuviosi parinti si frati si iubiti credinciosi,

Am venit de ascultare, ca mi-a trimis parintele staret porunca sa vin putin aici sa vorbesc ceva la acest fiu duhovnicesc, Parintele Ambrozie. S-a nascut in anul 1924 in Comuna Vanatori-Neamt. A venit la manastire in anul 1951. L-am primit si l-am crescut la Manastirea Slatina si tot acolo l-am si calugarit in anul 1953.

Eram aici staret si am fost chemat la Bucuresti de Patriarhul Justinian. Si a spus: "Ia repede 30 de calugari si fugi si ocupa Manastirea Slatina ca ne-o ia statul sa faca spital", ca a mai fost acolo spital cu 70 de ani inainte de primul razboi mondial.

Am pus o priveghere a Maicii Domnului si am ales - ca ei voiau sa mearga mai multi; am luat 30 si i-am lasat aici 80 Parintelui Ioil. Si am plecat si l-am luat si pe bietul Ambrozie, el era frate aici. Si acolo am avut pe capul meu opt manastiri: sase de calugari si doua de maici - Vatra Moldovitei si Rasca - doisprezece ani si jumatate.

Bietul Ambrozie a fost un suflet ales de Dumnezeu. A zis consiliul de acolo sa cumparam o suta de oi, ca aveam mosie, dar nu aveam oi. Si am cumparat si am facut stana. Cel dintai el a fost care a facut stana si cu Meletie care este in Sfantul Munte si care a fost deunazi pe aici.

Trei parinti i-am dat la oi, si bietul Ambrozie a stat vreo trei ani de zile la oi pana am gasit alti ciobani. Si apoi l-am trimis la vie. Aveam sapte hectare de vie la Cotnari. Via de la Domeniul Coroanei, ca noi am dat un deal acolo de a facut un palat printul Nicolae si ne-au dat via lor, sapte hectare puse pe spalier.

L-am trimis la vie saracul, a muncit acolo cu calugarii, si apoi a venit la manastire si l-am pus chelar. Foarte sincer, a muncit cu chelaria, ca noi aveam atatea mii de litri de vin si am pus sa se vanda ca-mi trebuiau in alte cheltuieli.

El era sincer. A facut ascultare, saracul. Prin anul 1953 am calugarit in Joia Mare 10 calugari aprobati de mitropolit, intre care a fost si el unul. Si dupa aceea n-a trecut mult si l-am facut preot si duhovnic. A fost de mare folos.

Si cand am venit eu aici, a venit si el, saracul. Apoi cand a venit decretul acela si a scos tineretul din manastiri, l-a scos si pe el si el s-a dus la oile Manastirii Neamt sa fie cioban acolo. Si cand am venit eu aici de prin paduri, a venit si el imediat aici. A fost eclesiarh mare al manastirii aproape 20 de ani.

Vai, saracul, tare mai avea grija de curatenia bisericii, de slujbe, de pomelnicele poporului. Avea grija de schimbat preotii la vreme, diaconii, slujbele. Vinerea trecuta l-am marturisit dupa randuiala manastirii - el la mine se marturisea de zeci de ani -, in Joia Mare s-a impartasit odata cu mine, aici, iar acum, cand s-a simtit mai slab, a venit la mine cu o zi inainte de moarte, vineri, si a citit indreptarul de spovedanie de cand era copil. Toate, toate. S-a marturisit curat si sambata s-a dus sa faca invierea la cer. A fost cum l-a facut mama. N-a stiut de lume, de prostii, de nebunii.

Si i-am zis: "Ai mai fost o data cu acel indreptar si ai mai citit o data". "Da, zice, dar acum l-am citit pentru ultima oara, ca ma simt slabit".

S-a dus saracul! Aducea un brat de vesminte de la vesmantarie aici la biserica asta, ca s-a mutat din paraclis si a cazut cu ele jos, si niste femei au zis: "Parinte, ai cazut jos!" "Nu mai pot!" L-au ridicat bietele femei si a venit cu vesmintele aici. Si apoi ceilalti stiu cum a murit, eu nu eram aici.

Dar a fost un om ales de Dumnezeu. A murit pe drumul ascultarii, ascultare nu pana la prasit, ci pana la sfarsit. Nu demult a vrut sa-l schimbe din ascultare, saracul, si parintele staret i-a spus: "Stai! Cand m-oi schimba eu, te-oi schimba si pe tine".

Si a stat saracul la ascultarea lui sfanta pana a cazut. A murit pe drumul ascultarii ca un sfant, ca un apostol, ca un mucenic. Speram la mila cea negraita a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, ca a facut invierea cu ingerii in ceruri, nu a mai apucat-o cu noi, cateva ceasuri mai erau. S-a dus la cer saracul.

Mi-a placut cum a facut slujba inmormantarii parintele staret cu toti parintii de aici. Si eu sunt batran, am pasit pe 85 de ani, am patru operatii, sufar cu inima, si ca maine plec si eu. Maine, poimaine "Vesnica pomenire" si pentru mine.

Dar fiindca m-a chemat parintele staret sa vorbesc ceva, ca mi-a fost fiu duhovnicesc 30 de ani sau mai multi de cand l-am primit intai in manastire, am venit. Nu-s stapan pe picioare, a trimis doi parinti de m-a adus, ca-s slabit de picioare.

Dar ferice de el ca a rabdat dupa Evanghelie nu pana la prasit, ci pana la sfarsit. S-a dus la bucuria cea fara margini. Cu ingerii lui Dumnezeu este acolo. Ce vede el acum, ce aude el, ce miroase el, ce intelege el, suntem straini cu totul de a intelege noi. Ca-i cu ingerii lui Dumnezeu in ceruri. Parintele duhovnic Protosinghel Ambrozie.

A venit la mine plangand un card de oameni care-i marturisea el: "Parinte, a murit duhovnicul nostru!" L-a luat Domnul, ca si-a terminat drumul crucii, care a avut sa-l faca in lumea asta.

De aceea nu va tin mult, va spun ca ati luat parte la inmormantare unui om ales al lui Dumnezeu si sa fie mila Preasfintei Treimi si a Maicii Domnului si a tuturor sfintilor cu sufletul lui si cu toti pe care i-a mangaiat si i-a marturisit el, si sa fie indurarea Domnului si noi sa avem sfarsitul cel bun si sa mergem cu dansul la rai. Amin.

*

Parintele staret l-a visat pe Parintele Ambrozie la vreo trei zile. Era singur pe o campie verde, frumoasa.

- Parinte Ambrozie, dar n-ai murit?

- N-am murit!

- Dar cum n-ai murit, nu te-am ingropat eu?...

*

Dupa cateva zile, un alt parinte l-a visat ca a venit la chilie si l-a intrebat:

- Parinte Ambrozie, dar noi am crezut ca ai murit si parintele staret a dat chilia parintelui Ciprian. Unde ai fost pana acum?

- Am fost la Ierusalim!...

• « Inapoi
• Inainte »