PREDICA LA CALUGARIA PARINTILOR DAMASCHIN SI VITALIE

(22 martie 1987)

Preacuvioase parinte staret, preacuviosi parinti si frati, iubiti credinciosi,

Iata ca, prin randuiala Preavesnicului si Prea-sfantului Dumnezeu, Celui in Treime inchinat, si cu mijlocirea rugaciunilor Preasfintei Maicii Sale, la acest prealuminat praznic al Bunei Vestiri, pe langa podoaba duhovniceasca a slujbelor bisericesti care sunt puse de Sfintii Parinti, ati avut ocazie cu totii sa luati parte la o ceremonie duhovniceasca, sa-i zicem asa, la o nunta calugareasca si la un botez calugaresc.

Acum au depus juramantul si au primit al doilea botez doi parinti din aceasta manastire, care pana acum se chemau unul fratele Dumitru si unul fratele Victorin, iar acum unul se cheama monahul Damaschin si unul, monahul Vitalie. Ati auzit cum a decurs ceremonia, cum li s-a schimbat numele, cum li s-a tuns parul capului, cum Biserica a cantat exact ca la Botez: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat. Aliluia!"

Mare este taina! Mare este fagaduinta! Infricosata este fagaduinta! Dar oare numai noi, calugarii, o avem? Nu, ci si voi. Toti o avem de la dumnezeiescul Botez. Ai vazut rugaciunea intai de la Botez, pentru lepadare de satana? Auzi ce spune preotul? "Doamne, fa pe acesta care s-a botezat ostas ales al Tau, ca sa biruiasca toate puterile intunericului, cu darul si cu puterea Ta".

Da. Toti suntem ostasi ai lui Iisus Hristos, si barbati si femei; toti care am luat dumnezeiescul Botez, ca de atunci ne-am lepadat de satana si de toate lucrurile lui, cum spune, si am fagaduit sa urmam lui Iisus Hristos, si nu numai sa urmam Lui, ci si sa ne imbracam cu Hristos. Auzi ce spune: Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat. Aliluia!

Vezi? Vine deunazi o biata crestina din Bucovina. "Domnu' parinte - asa vorbesc ei -, vai de mine, ne-o intrat in casa o broasca cu gura cusuta. Si am gasit la tatana portii o coada de cocos legata cu trei verigi". "Si ce-i?" "Tare ma tem!"

Vai de capul nostru! Ne-am imbracat cu Hristos, de Care se cutremura cerul si pamantul si toti dracii din iad, si ne temem de o broasca cu gura cusuta. Ce crestini suntem noi? O nebuna de femeie a prins o biata broasca, si in loc s-o lase sa manance un fir de iarba, i-a cusut gura. Alta nebuna se teme de broasca, ca-i cu gura cusuta. Unde-i credinta noastra? Si se teme ca i-a legat o coada de cocos. Dar ce poate sa-ti faca tie coada de cocos si broasca? Tu, care ai pe Hristos in tine si nu numai pe Hristos, toata Sfanta Treime! N-auzi ce spune Hristos? Eu si Tatal vom veni la el si lacas la el vom face. Deci in inima noastra este Sfanta Treime de la Botez.

Mare putere am primit si mari daruri la botez. Daca am fi tinut legatura cu Mantuitorul Hristos si daca ne-am fi lepadat intr-adevar de satana si de toate lucrurile lui, cum am spus la botez, nu ne-am fi temut de nimic. Ca auzi ce zice psalmul: Nu ma voi teme de frica de noapte, de sageata ce zboara ziua, de lucrul ce umbla intru intuneric, de intamplare si de dracul cel de amiaza-zi. Si iarasi zice Duhul Sfant: Nu ma voi teme de rele, ca Tu cu mine esti.

Deci sa nu ne temem de altcineva, decat de Dumnezeu. Daca ne vom teme de El si-L vom avea in inima noastra si in mintea noastra si in gura noastra totdeauna, tot iadul n-are ce ne face. Nu cu puterea noastra. Noi suntem praf si cenusa. Cel ce ne intareste pe noi si ne pazeste si care lucreaza prin noi este Hristos.

Aceasta v-o spun, ca toti avem fagaduinta de la botez, iar ceea ce-ati vazut in seara aceasta, este al doilea botez, care-l primesc numai monahii. La aceasta fagaduinta, ati vazut, ei au fagaduit trei sfaturi evanghelice. Care? Ascultarea neconditionata pana la moarte, saracia de buna voie si fecioria, sa duca viata in feciorie pana la ultima suflare, pana il va pune in groapa.

Ai vazut ca in toate acestea au declarat ca ei au venit de buna voie. I-a intrebat parintele staret: "De buna voie ati venit?" "De buna voie". "Nu de vreo nevoie ori sila?" "Nu". "Veti rabda in manastire foame si sete si ocara si durere si boala si toate?" "Asa, Dumnezeu sa-mi ajute, cinstite parinte!" Vom rabda!

Iar cand au spus aceasta, in fata lor era Evan-ghelia lui Hristos si era aici Sfanta Treime si Maica Domnului si ingerii pazitori care au auzit.

Deci nici noi sa nu uitam fagaduintele noastre, nici voi sa nu uitati ce ati fagaduit la Botez cand ati zis: "Ma lepad de satana si de toate lucrurile lui", cand a zis nasul pentru voi Crezul. V-am spus de atatea ori cand veniti acolo, cand faceti pomelnic, cel mai mare neam pe care il aveti pe lume nu-i tata si mama sau sora sau fratele sau barbatul sau sotia sau nora sau ginerele sau copiii. Nu! Cel mai mare neam pe care il aveti este preotul care v-a botezat si al doilea nasul de botez.

Prin aceste doua persoane, noi ne-am facut la Botez fiii lui Dumnezeu dupa dar, ca dupa fiinta este numai Hristos. N-ati vazut voi? Preotul administreaza taina dumnezeiescului Botez cu atata grija, sfinteste apa, face lepadarile de satana, afundarea si pe urma scoaterea si ungerea cu Sfantul si Marele Mir. El toata raspunderea Sfantului si dumnezeiescului Botez o ia asupra lui. Iar al doilea martor dupa el este nasul de botez, care-i garant ca acel copil s-a botezat.

Oare copilul stie ca-l botezi atunci? Sau are el credinta? Nu. Dar Biserica, cand a pus botezul pruncilor, n-a pus-o fara de temei. Ca Scriptura spune: In baza a doi sau a trei martori se reazema tot adevarul (Matei 18, 16). Care sunt martorii nostri la botez? Intai este preotul care ne-a botezat; al doilea este nasul de botez si-al treilea sunt parintii copilului.

Deci totdeauna v-am spus, cand faceti pomelnic, daca-l faci acasa, te gandesti: "Mai, ce preot m-a botezat pe mine?" Daca-i mort si faci la morti, pe el il pui. Daca-i viu si faci la vii, pe el il pui intai. Ce este nasul? Pai nasul si preotul sunt cele mai mari neamuri din lume, rudenii spirituale. Copilul cand se naste, se naste cu satana in inima, cum arata Sfantul Marcu Ascetul in legea duhovniceasca si atatia sfinti, pentru doua pacate mari. Care? Intai este pacatul protopa-rintilor, al lui Adam si al Evei, caderea din ascultarea lui Dumnezeu. Si al doilea este pacatul zamislirii parintilor. N-auziti voi de mii de ori in biserica, ca intru faradelegi m-am zamislit si in pacate m-a nascut maica mea.

Vezi? Pentru aceste doua pacate mari copilul este lipsit cu totul de Imparatia Cerurilor pana la botez. Este carne si sange. Ce zice dumnezeiescul Evanghelist Ioan? Zice asa: Ce se naste din trup, trup este. Ce se naste din Duh, duh este. Biserica este mama noastra spirituala, care ne-a nascut pe noi la Botez din apa si din duh, si acest botez a cerut Mantuitorul de la toata lumea.

Cand a venit Nicodim la El noaptea, unul din invatatii iudeilor, si Il intreba: "Ce sa fac ca sa ma mantuiesc?", Mantuitorul i-a spus: De nu se va naste cineva din nou, nu poate sa se mantuiasca. Si atunci, acela fiind destul de mare barbat si invatat in legea iudaica, L-a intrebat: Cum poate omul sa se nasca din nou? Sa intre in pantecele maicii lui, din nou, batran? Si-i zice Mantuitorul: Tu esti invatatorul lui Israel, si aceasta nu stii? De nu se va naste cineva din apa si din duh, nu poate sa intre in Imparatia Cerurilor! De aceea s-a pus botezul si al pruncilor si al batranilor, sa se nasca din apa si din duh. Altfel nu pot intra in Imparatia Cerurilor.

Aceasta am spus-o pentru voi, credinciosii, care sunteti veniti la praznicul Bunei Vestiri, fiindca si voi cu totii aveti fagaduinta infricosata de la Sfantul Botez; iar ce ati vazut in seara aceasta este al doilea botez, care il iau calugarii, dupa ce fac atata ascultare in manastire si taierea voii. Ei depun din nou juramantul si se nasc din nou, se imbraca cu Hristos din nou si pana la moarte vor duce crucea spirituala a lui Hristos, adica toate necazurile, toate supararile, toate durerile pentru dragostea lui Iisus Hristos.

Ati auzit ce spunea Apostolul cand s-a citit: Luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva in ziua cea rea. Si toate ispravindu-le, sa stati. Si apoi arata care sunt armele duhovnicesti pe care le luam la botez si care le iau calugarii a doua oara la botez. Ai vazut? Mijlocul incins, imbracandu-va cu platosa dreptatii. Incaltaminte in picioare. Pavaza credintei, cu care veti putea stinge toate sagetile vicleanului cele aprinse. Pe urma dragostea, care se ia prin rugaciune. Ai auzit ce spune proorocul David? Doamne, pus-ai arc de arama in bratele mele. Cand? Cand ridicam noi mainile la cer sau la rugaciune in casa noastra. Sa nu ridicam numai mainile, ca nu sunt bratele noastre arc de arama, daca mainile-s la cer si mintea la diavoli, pe pamant. Cand ridicam mainile la rugaciune, sa fie ridicata si mintea noastra la Dumnezeu. Ca aceasta este rugaciunea: suirea mintii catre Dumnezeu sau vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Cand noi ne rugam cu toata mintea si cu toata inima, atunci bratele noastre sunt arc de arama impotriva satanei, deoarece capatam ajutor de sus si nimeni nu poate sa ne biruiasca.

Si a zis dupa aceasta: Luati coiful mantuirii si sabia duhului, sau trambita, care trebuie sa o aiba un ostas duhovnicesc. Iar Sfantul Efrem zice: "Ia citirea Sfintelor Scripturi, ca precum trambita in vreme de razboi trezeste inima ostasului sa inainteze, asa este Sfanta Scriptura, care trezeste mintea crestinului cand o citim".

Dar cand incepeti a citi dumnezeiasca Scriptura, n-o cititi asa, ca pe oricare alta carte. Nu! Asa ne invata Sfintii Parinti: "Iei Biblia, zici Tatal nostru, faci trei metanii, faci Sfanta Cruce de trei ori asupra Bibliei si pe fata ta. Saruti Biblia si zici asa: Doamne, descopera ochii mei, si voi cunoaste minunile din Legea Ta! Si iarasi: Doamne, arata-mi mie cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale, pentru ca Biblia este plina de Duhul lui Dumnezeu si noi ne rugam sa ne deschida Dumnezeu ochii mintii, sa intelegem ceea ce citim si sa multumim lui Dumnezeu".

N-a numit Sfantul Efrem citirea Scripturilor trambita, ci trambite ale Duhului Sfant. Cum? Ca in Sfanta Scriptura nu-i numai o trambita. Nenumaratele invataturi ale Duhului Sfant, toate sunt trambite, sa ne trezeasca pe noi, crestinii. Si cand citim in Sfanta Scriptura, sa nu citim ca sa treaca timpul, ci sa luam aminte, caci cuvantul lui Dumnezeu nu are margini in intelegerea lui duhovniceasca.

Si daca citesti ceva in Scriptura cu luare aminte, si daca diavolul te duce la indoiala, si ti s-ar parea ca ar fi ceva nedrept, nu cauta sa iscodesti mai departe, ca asa s-au ratacit sectarii. S-a umplut lumea de secte. Numai in Europa sunt cateva sute de secte. De aceea, ca au luat Biblia dupa capul lor. Nebuni! Daca eu nu stiu sa inot, de ce sa ma bag intr-o apa adanca, intr-o mare? Este de vina marea sau apa adanca? Un rau care curge repede este de vina, daca eu, ca un nebun, m-am aruncat intr-insul fara sa stiu a inota? Asa patesc toti sectarii si toti crestinii cei neiscusiti care se baga in Sfanta Scriptura cu intelegerea lor.

Nu-i de vina Scriptura ca s-au inecat atatia nebuni si atatea secte s-au facut! Nebuni sunt cei care iscodesc Scriptura mai presus de puterea lor. Auzi ce spune Sfantul Grigore de Nyssa: "Nu spargeti oasele Scripturii, avand dintii intelegerii de lapte". Ca si cum i-ai da unui copil de clasa I lectii de universitate. Asa-i si cu Sfanta Scriptura. Nu te baga! Sunt locuri foarte adanci. Si cei mai mari din sfinti au ocolit locurile cele grele, pentru ca este intelepciunea lui Dumnezeu.

Sfanta Scriptura este o fantana fara fund. Dar eu, daca mi-e sete, si ma duc tare insetat la o fantana, beau toata fantana? Ori ma dau cu capul jos in fantana ca sa beau apa? Nu! Scot intai cu ciutura si din ciutura iau cu cana si din cana iau cu paharul si beau si ma racoresc. Si fantana ramane curata si eu m-am racorit. Asa-i Sfanta Scriptura. Unde nu intelegi, du-te si intreaba preotul: "Uite, parinte, am gasit in Scriptura asa, si parca ceva-i ratacit, ceva nedrept", ca preotul a invatat teologie, si indata te indreapta. Ca zic Sfintii Parinti: "Cine vrea sa se mantuiasca, cu intrebarea sa calatoreasca". Sfatul bun te va pazi si cugetul drept te va apara. Si frate pe frate ajutorandu-se si sfatuindu-se, sunt ca o cetate bine intemeiata si ca o imparatie nebiruita.

Nu te baga in Scriptura daca nu cunosti adanci-mea ei. Si daca vrajmasul te duce la indoiala: "Mai, parca ar fi aici ceva nedrept!", tu zi asa: "Eu sunt prost si nu inteleg! Soarele lumineaza, dar nu lumi-neaza pentru cei orbi care nu vad. Eu sunt orb cu mintea!" Ca asa fiecare se lumineaza din Scriptura, pe masura curatiei mintii si a inimii lui.

Iata, daca am sta maine cu totii in fata soarelui, si ar fi soarele la amiaza, si unu-i cu un ochi, altu-i cu amandoi, altul este miop, altul zareste numai oleaca cu amandoi ochii, fiecare se impartaseste din lumina soarelui dupa masura puterii lui cea vazatoare. La fel si cu mintea. Dupa masura in care ne-am curatit mintea si inima, putem intelege Scriptura. Ca de aici s-au facut atatea nenumarate secte si neghine ale satanei si strica toata intelegerea Scripturii cu mintile lor stricate si nebune. S-au bagat in Scriptura si n-au avut povatuitor, ca sa le-o talcuiasca si sa o inteleaga.

Apoi, daca diavolul iti zice tie: "Este ceva ne-drept in Scriptura", spune-i si tu cuvintele Scripturii. Ce zice Duhul Sfant? Credincios este Domnul intru toate cuvintele Sale si cuvios intru toate lucrurile Sale. Si iar zice: Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint cu foc lamurit, ispitit si curatit de sapte ori.

Unde sa-mi mai ramana mie indoiala, cand cu-vintele Domnului sunt cuvinte curate, argint cu foc lamurit si ispitit si curatit de sapte ori.

Dar sa revenim la cuvantul nostru. Odata ce te-ai calugarit nu mai ai mama, nu mai ai tata, nu mai ai sora, nu mai ai frate, nu mai ai prieteni, nu mai ai nimic. Ai pe Hristos si ascultarea de El. Dar ce datorie mai au calugarii fata de tata, de mama si de rudenii? Au doua datorii. Care? Sa se roage lui Dumnezeu pentru ei si, daca le cer ajutorul, sa-i povatuiasca. Dar ca sa mai asculte de tata sau sa mai aiba grija de ce face mama acasa sau sora sau copilul, aceea este drept lucrare diavoleasca!

Tu, care te-ai rastignit cu Hristos, cum te mai tragi inapoi sa ai grija ce face mama, tata sau sotia sau copilul sau fratele. Cea mai mare inselaciune si cea mai mare nebunie. N-ai vazut ca a venit la Hristos unul si-L ruga: Doamne, da-mi voie sa ma duc sa ingrop pe tatal meu. Ce i-a spus Hristos? Lasa mortii sa-si ingroape mortii lor si tu urmeaza-Mi Mie.

Ce-a zis lui Lot ingerul, cand iesea din Sodoma: Mantuind, mantuieste-te in Toar, si nu te uita inapoi. Ce-a patit sotia lui Lot ca s-a uitat inapoi? Deci, odata ce te-ai facut calugar, nimic nu mai ai, decat pe Hristos si crucea Lui pana la moarte. Sa-L iubesti pe El si pentru dragostea Lui sa rabzi toate necazurile si pururea sa fii cu ochii mintii la patimile, la scuiparile, la bataile, la ocarile si la rastignirea Domnului nostru Iisus Hristos, ca sa zici cu Pavel: Ca pentru Iisus Hristos, eu m-am rastignit lumii si lumea s-a rastignit mie. N-ai de ce te mai uita inapoi.

Iar voi, parinti, care aveti copii, si daca cumva unul se trage la manastire, sa nu-l opriti, ca-i o crima mare. Chemarea la manastire este o vocatie in inima copilului, de mic sau mai mare. Este o chemare de sus, si tu, daca il opresti, stai impotriva lui Dumnezeu. Auzi ce spune Sfantul Ioan Postnicul: "Parintii care vor opri copiii sa se duca la manastire, nici la moarte sa nu li se dea Impartasanie". Asa-i de mare pacat, daca Dumnezeu vrea sa cheme din familia ta un copil la manastire, si tu zici: "Dragul mamei, insoara-te, marita-te, ca am avere, ca cutare, ca aceea-i frumoasa, ca acela-i bogat". Te face diavolul avocat cat poate mai tare, ca sa intorci sufletul acela de pe calea lui Hristos. Sa nu faceti asta, ca-i crima si ucidere.

Daca Dumnezeu trezeste unul din familia voastra, sa aveti mare bucurie. Un calugar, daca slujeste lui Dumnezeu asa cum a fagaduit, prin el se mantuiesc pana la al saptelea neam din neamul lui. Si este o mare fericire sa aveti unul in slujba lui Dumnezeu in manastire.

V-am vorbit aceasta, ca si voi aveti fagaduinta de la botez si noi avem de doua ori fagaduinta, cei care ne-am facut calugari. Sa ne ajute Preasfantul Dumnezeu si Preacurata Lui Maica, sa nu uitam ce-am fagaduit la botez, ce-am fagaduit la calugarie, si dupa puterea noastra sa implinim, ca sa ne putem mantui. Amin.

Carti Ortodoxe

Cuprins