FILOSOFIA PAIANJENULUI

Am aratat, fratii mei, cate taine si cate minuni sunt in zidiri. Zidirea marturiseste despre slava lui Dumnezeu, caci a spus Duhul Sfant: Cerurile spun slava lui Dumnezeu... Ele vorbesc cu imensitatea lor, cu largimea lor, cu miliardele de corpuri ceresti si minunile dintre ele.

Sfantul Vasile cel Mare o ia de la paianjen, de la furnica, de la albina si merge pana la astrele ceresti, descriind minunile lui Dumnezeu din zidiri. Si cu cat cunosti mai mult minunile lui Dumnezeu din zidiri, cu atat mai mult te aprinzi de dragostea fata de Ziditorul lor si te unesti cu El.

Auzi ce teologie face el, ce filosofie, ce arta in cuvant la paianjen. Zice: "Mare filosof este paianjenul!" Noi nici nu-l bagam in seama. Vine femeia: "Da-l la boala de paianjen!"

Ehei! Daca ai sti ce ai de invatat de la paianjen! Cine a auzit vreodata glasul paianjenului pe lume? (La greci erau doua feluri de filosofi: ritori, care vorbeau, si tacuti, cum era Diogene, care-l face mare filosof al tacerii pe paianjen). Vezi paianjenul. Daca-i micut, isi face si el o panzisoara acolo, dupa puterea lui. Daca-i mare, face una mai mare. Dar de ce? Auzi ce spune Scriptura: Cel ce da hrana la tot trupul, ca in veac este mila Lui, la Cuvantul pentru pronie al Marelui Vasile.

Cum se intinde pronia lui Dumnezeu, adica purtarea de grija, pana la paianjen. Paienjenelul cel mic dupa ce a facut o plasuta se retrage: "Da-mi, Doamne, mancare! Eu mi-am facut datoria!" Cel mai mare, tot asa. Cand il vezi ca sta, tace. L-ai auzit graind?

O musca o auzi bazaind; un tantar il auzi, dar ai auzit paianjenul vreodata? Nu, el este filosof. El sta gramadit acolo si asteapta ca Dumnezeu sa-i trimita mancare. Si pronia lui Dumnezeu, la cel mic, nu-i trimite o musca mare, Doamne fereste! Dar de ce? Dac-a fi mai mare, cum panzuta lui e prea subtire, i-o strica si n-o poate prinde, si el moare de foame. Dumnezeu, Care l-a facut, spune la Ecclesiast: Cate a facut Dumnezeu, pe toate le iubeste si de toate poarta grija.

La cel mic ii da o muscuta mica. Si el, stand ascuns, cand vede ca s-o incurcat, o prinde, o suge; da' mai are treaba pana a doua zi, sa repare inapoi acolo unde s-a rupt panzisoara, pentru ca-i trebuie si maine mancare. La acel mare Dumnezeu ii trimite o musca mai mare, ca are pantecele mai mare. Si acela, dupa ce-o prins-o, iar se apuca de treaba. Dar nu zice nimic. L-ai auzit vorbind pe paianjen? Bazaind? Nu. Tace. Numai ce-l vezi ca-i arhitect. Intinde de colo, leaga de colo si face. Nu zice nimic. Isi cauta de treaba.

Ce frumoasa arta face Sfantul Vasile aici! El zice: "La palatele imparatesti stau santinelele sa nu cumva sa fie atentat contra imparatului: "Stai! Cine-i? Parola!" Dar paianjenul nostru nu da parola nimanui, numai sa nu mature femeile prin odai. Numai ce-l vezi. N-a dat parola nimanui. El a intrat si si-a catat de treaba.

[Prin randuiala lui Dumnezeu, chiar in acest moment al discutiei, pe masa Parintelui Cleopa s-a ivit un paianjen. Si cineva din cei de fata a exclamat:

- A venit la noi paianjenul, ia uitati!

- Da, da, da! El aude ca vorbim de el, saracul! zice Parintele Cleopa. Da-i pace, mama, ca vorbim de dansul, saracul!

Si toti cei prezenti au inceput sa rada].

El nu da parola cand intra in palatele impara-testi, zice Sfantul Vasile. Iar Preasfantul Dumnezeu, care l-a facut si pe el, are grija in toata ziua si-i trimite o musculita mica la acel mic; la acel mare, una mai mare. Daca-s mai multi, mai multe muste. Ca Dumnezeu, daca-i al Lui, il hraneste, ca el n-ar putea trai.

Dar zice cel necredincios: "Da... Eu nu-s paianjen, sa traiesc c-o musculita mica, sau c-o musca. Eu am femeie, eu am copii, eu am dari la stat, eu trebuie sa mananc mult, sa fac...!" "O, rautatea ta, necredinciosule! zice Marele Vasile in Hexaimeron. Dumnezeu, Care hraneste pe paianjenul cel mic cu o musca mica si pe cel mare cu o musca mare, Acela hraneste si pe carida si verida - cei mai mari chiti ai lumii care traiesc in oceane (azi le spune balene albastre), si care unul din ei mananca intr-o zi cat doua sate, ca sa-ti arate tie ca El poarta grija de si de cel ce mananca o musca si de cel ce mananca cat doua sate intr-o zi; e din Cuvant pentru pronie al Marelui Vasile.

Si acestea cand le intelegi si cand le vezi in zidire, nu se poate sa nu te aprinzi cu dragoste de Dumnezeu, cand vezi atata minune

Carti Ortodoxe

Cuprins