CINSTITORII MAICII DOMNULUI

• « Inapoi
• Inainte »

Manastirea "Sub Piatra"
9 iulie 1998

M-am gandit ca este bine sa staruim putin cu gandul asupra cinstirii Maicii Domnului, care este maica noastra si care are un loc de cinste, un loc deosebit in gandirea si in evlavia ortodoxa.

Slujbele noastre sunt in asa fel alcatuite, incat ele ne duc in fata lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, ne duc in fata sfintilor; slujbele ne dau prilejul sa vorbim cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfintii lui Dumnezeu, creeaza o atmosfera de preamarire a lui Dumnezeu, o atmosfera de preacinstire a Maicii Domnului, o atmosfera de cinstire a sfintilor. Nu se poate ortodoxie fara aceasta lucrare cinstitoare. La biserica auzim cuvinte anume indrumatoare spre pomenirea Maicii Domnului: "Pe preasfanta, curata, preabinecuvantata, marita, Stapana noas-tra, de Dumnezeu Nascatoarea si pururea Fecioara Maria, cu toti sfintii sa o pomenim". Avem deci datoria sa o pomenim pe Maica Domnului. Ce inseamna "a pomeni pe Maica Domnului"? Sa ne gandim la Maica Domnului! Sa nu uitam pe Maica Domnului. Sa avem pe Maica Domnului in prim-planul gandirii noastre.

Avem in vedere la sfintele slujbe sa o marim pe Maica Domnului: "Pe preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si Maica luminii, intru cantari cinstindu-o, sa o marim". Sunt atatea si atatea cuvinte care ne angajeaza intru cinstirea Maicii Domnului: "Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Cea ce esti mai cinstita decat heruvimii si mai marita, fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune, pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim". Sunt cuvinte pe care le spunem la sfintele slujbe, obligatorii pentru noi, credin-ciosii. Nici nu ne punem problema ca s-ar putea altfel.

Noi nu putem sa despartim pe Domnul Hristos de Maica Domnului, nici pe Maica Domnului de Domnul Hristos. Sunt alcatuiri la sfintele slujbe, in care aceasta legatura au facut-o ganditorii de Dumnezeu, care ne-au dat constiinta ca Maica Domnului a fost aceea prin care Mantuitorul lumii a venit in lume. Cele ce le-a facut Mantuitorul nostru Iisus Hristos isi au inceputul in faptul ca El, Mantuitorul, S-a nascut din Preasfanta Fecioara Maria.

Catre sfarsitul slujbei de dimineata din Duminici, de fiecare data vorbim cu Maica Domnului, spunand cuvinte ca acestea: "Preabinecuvantata esti, Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, ca prin Cel ce S-a-ntrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, moartea s-a omorat si noi am inviat. Pentru aceasta, cantand, strigam: "Bine esti cuvantat Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, marire Tie".

In alcatuirea aceasta avem posibilitatea sa vorbim cu Maica Domnului si sa spunem ce a adus Mantuitorul pentru noi: "Ca prin Cel ce S-a-ntrupat din tine (ii spunem Maicii Domnului) iadul s-a robit". Iadul nu mai are putere, s-a impu-tinat, s-a inghesuit. Exista si mai departe iad, dar numai pentru cei care vor sa mearga la iad. Pentru cei credinciosi nu mai exista iad. Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul de la Pasti ne spune ca "Iadul s-a amarat vazandu-Te pe Tine jos", vazandu-Te pe Tine in iad. Ce zice? "S-a amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a legat, s-a amarat ca s-a omorat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si s-a intam-pinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce nu a vazut. Unde-ti este moarte, boldul? Unde-ti este iadule, biruinta? Inviat-a Hristos - si tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos - si au cazut dracii. Inviat-a Hristos - si se bucura ingerii. Inviat-a Hristos - si viata vietuieste. Inviat-a Hristos - si nici un mort nu mai este in mormant, ca Hristos, inviind din morti, incepatura celor adormiti S-a facut. Aceluia este slava si puterea si stapanirea, in vecii vecilor, amin!" Asa spune Sfantul Ioan Gura de Aur - asa credem si noi, asa spunem si noi: "prin Cel ce S-a-ntrupat din Tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat" (la alta viata, la viata cea noua, dupa voia lui Dumnezeu); blestemul nu mai exista, s-a nimicit, s-a pierdut. Nu mai suntem sub blestem. Dumnezeu este gata sa ne dea binecuvantarea.

Mie imi place foarte, foarte mult sa ma gandesc la faptul ca Sfantul Evanghelist Luca, relatand despre Inaltarea la cer a Domnului Hristos, spune apasat, sa nu se uite, ca Domnul Hristos i-a dus pe ucenici spre Betania si acolo Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat. Ar fi putut merge mai departe, dar parca ar fi vrut sa mai stea putin, sa-i incredinteze de binecuvantare: "Si pe cand ii binecuvanta (pe ucenici, se intelege), S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer" (Luca 24, 51). Cum S-a inaltat Domnul Hristos la cer? Binecuvantand pe cei ce sunt ai Lui. Deci nu numai pe ucenici, ci pe toti aceia care sunt ca ucenicii Domnului Hristos. S-a inaltat la cer binecuvantand. Este ultimul gest al Domnului Hristos aici, pe pamant. Este un gest de bunavointa, este rezumatul Noului Testament, rezumatul Evangheliei, rezumatul activitatii Domnului Hristos aici, pe pamant - binecuvantarea. Toata Evanghelia se cuprinde in aceste cuvinte. Si, ne spune mai departe Sfantul Evanghelist, ucenicii s-au inchinat Domnului Hristos si s-au intors in Ierusalim "cu bucurie mare". Cu bucurie mare!

Maica Domnului cea binecuvantata, cea prin care a venit Domnul nostru Iisus Hristos, prilejuieste prin mijlocirea ei, prin existenta ei, faptul de a se fi nimicit, de a se fi inghesuit, de a se fi imputinat iadul, de a fi fost chemat Adam la viata cea fericita, faptul ca blestemul nu mai este pentru cine vrea sa fie sub binecuvantare. Moartea are alt sens decat inainte: "moartea s-a omorat si noi am inviat". Si, constienti de toate acestea, zicem catre Domnul Hristos: "Bine esti cuvantat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit asa, marire Tie". Este ca si cand autorul si-ar fi adus aminte ca Maica Domnului a zis la Nunta din Cana Galileii: "Faceti orice va va spune" (Ioan 2, 5). E ca si cand ar fi zis autorul ca da, uite, noi am adus cinstire Maicii Domnului pentru toate cate s-au facut prin Domnul Hristos, dar sa nu uitam de Domnul Hristos, Care a binevoit asa, sa nu uitam pe Domnul Hristos, pentru ca Maica Domnului vrea sa ne gandim la Domnul Hristos cand o cinstim pe ea.

Pentru noi este o mare bucurie sa fim cinstitori ai Maicii Domnului dar trebuie stiut ca adevarata cinstire a Maicii Domnului vine de la Dumnezeu. Astfel de minunatii din sfanta slujba, astfel de lucruri cinstitoare pentru Maica Domnului au putut fi alcatuite numai de Duhul Sfant. Duhul Sfant ne indeamna la cinstirea Maicii Domnului.

Noi cerem ajutor pentru cinstirea Maicii Domnului, chiar de la Maica Domnului. La Sfantul Maslu este o alcatuire de rugaciune catre Maica Domnului, in care zicem asa: "Pe tine, preacuratul palat al Imparatului ceresc, ceea ce esti multlaudata, te rog, pazeste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al Treimii Celei dumnezeiesti, ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau". Deci fiecare dintre noi, stand in fata Maicii Domnului, ne consideram robi netrebnici si dorim ceva de la Maica Domnului: sa ne ajute sa avem mintea curatita de tot felul de pacate, sa devenim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi. Aceasta anume ca sa laudam si sa marim puterea cea nemasurata a Maicii Domnului. Prin puterea lui Dumnezeu avem bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului.

Spunea cineva ca parintele Staniloae l-a intrebat pe un candidat la doctorat: "Ce simti tu cand cinstesti pe Maica Domnului?" N-a intrebat ce temeiuri sunt pentru cinstirea Maicii Domnului, ci tu, personal, care esti in Biserica Domnului si cinstesti pe Maica Domnului, ce simti tu atunci cand cinstesti pe Maica Domnului? Sa amintim mai intai ca intre rugaciunile de multumire pentru impartasirea cu dumnezeiestile Taine, avem si o rugaciune in care ne adresam Maicii Domnului, zicand asa: "Preasfanta Stapana mea, de Dumnezeu Nascatoare, care esti lumina intunecatului meu suflet, nadejdea, acoperamantul, scaparea, mangaierea si bucuria mea". Maica Domnului, fiind "lumina intunecatului meu suflet", dar si Maica luminii ("Pe Nascatoarea de Dumnezeu si Maica luminii, intru cantari cinstindu-o, sa o marim" - Sf. Liturghie), nu se poate sa nu fie si ea lumina; in masura in care am aceasta lumina, pot sa inteleg ceva din maretia Maicii Domnului.

O numim pe Maica Domnului nadejde! Maica Domnului este nadejdea noastra ca mijlocitoare.

Acoperire! Este ocrotitoarea noastra.
Scapare! Este un loc de refugiu.
Mantuirea si bucuria mea!

Acel candidat intrebat de parintele Staniloae ce simte el cand o cinsteste pe Maica Domnului, daca s-ar fi gandit la aceste cuvinte din rugaciunea de multumire catre Maica Domnului, ar fi trebuit sa se intrebe: "Simt eu cand cinstesc pe Maica Domnului, ca Maica Domnului este Stapana mea? Simt eu ca Maica Domnului este lumina intunecatului meu suflet, ca am lumina prin Maica Domnului? Simt eu ca Maica Domnului este nadejdea mea? Simt eu ca Maica Domnului este acope-ramantul meu? Simt eu ca Maica Domnului este mantuirea mea? Simt eu ca Maica Domnului este bucuria mea?" Si ar trebui sa putem raspunde ca asa ceva simtim noi cand cinstim pe Maica Domnului: ca Maica Domnului este ocrotitoarea noastra, ca Maica Domnului ne poarta de grija, ne are in vedere, ca mijloceste ceva pentru noi. Deci noi credem ca Maica Domnului este cu noi, ca este si mama noastra, ca ne poarta de grija, se gandeste la noi, ne trimite bucurie, ne trimite prilejuri de bucurie.

In aceeasi rugaciune de multumire cerem de la Maica Domnului sa ne dea smerenie in ganduri si ridicare din robia pacatului. Eu nu stiu daca v-ati gandit sau daca citind lucrurile acestea de ritual, le-ati dezghiocat, sa vedeti ce-i pe acolo, ce se spune acolo? Cerem de la Maica Domnului smerenie in ganduri. De ce smerenie in ganduri? Pentru ca Maica Domnului a fost smerita. Daca nu avem smerenie in ganduri, nu suntem ca Maica Domnului, nu suntem placuti Fiului ei.

Cerem de la Maica Domnului ridicare din robia patimilor. De atatea si de atatea ori avem probleme in lumea aceasta din pricina unor ganduri care nu sunt comune, care ne robesc, care ne asupresc, care ne chinuiesc. Dar daca scapam din robia cugetelor - avem limpezime, avem seninatate, avem bucurie si putem fi incredintati de ajutorul Maicii Domnului.

Inainte cu mai multi ani, stiu eu, vreo sapte, am citit o carte intitulata "Faceti ceea ce va va spune El" (cuvinte spuse de Maica Domnului la Nunta din Cana Galileii). Autorul acestei carti pune o problema pe care mi-am pus-o si eu cu mai mult timp in urma: ca oamenii de astazi sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului, desi exista unii care sunt mai mult decat trebuie cinstitori ai Maicii Domnului. Nu-i bine nici asa! Bine este s-o avem pe Maica Domnului acolo unde ne-o prezinta Biserica. Sa nu ne adresam Maicii Domnului mai mult decat Domnului Hristos, ci sa ne adresam Domnului Hristos si dupa aceea Maicii Domnului.

L-am auzit pe parintele Arsenie Boca spunand credinciosilor in 1942 ca sunt unii care zic "Doamne, Maica Domnului", ceea ce nu-i corect! Nu se gaseste in nici o carte, nici de rugaciuni, nici de slujba, o adresare de felul acesta - "Doamne, Maica Domnului". Cuvantul "Doamne" este intrebuintat numai pentru Domnul Hristos, pentru Dumnezeu. Dar astazi oamenii sunt mai putin cinstitori ai Maicii Domnului si gasesti mai greu oameni care stiu rugaciuni catre Maica Domnului. De exemplu, la spovedit, ii intreb pe cei care se spovedesc la mine daca stiu sa spuna “Cuvine-se cu adevarat". Unii stiu, cei mai multi nu stiu, cate unii nici nu stiu despre ce este vorba si zic simplu - "stiu". Mi-a venit odata un tanar pe care l-am intrebat:
- Stii sa zici "Cuvine-se cu adevarat"?
- Da!
- Zi!
- Cuvine-se cu adevarat!
- Nici nu stii despre ce-i vorba! Si el, dupa mine:"Nici nu stii despre ce-i vorba!". Asta-i situatia reala! Nu este o situatie de gluma!

Sa revenim la ceea ce va spuneam despre autorul acesta al cartii "Faceti ceea ce va va spune El". Se punea problema ca sunt tot mai putini cinstitori ai Maicii Domnului si se intreba din ce cauza. Si raspunsul, care mi-a placut foarte mult, era acesta: "Crestinismul nostru este un crestinism de idei" - fiti atenti ce frumos urmeaza - "si ideile n-au mama". Daca Il avem pe Domnul Hristos in cinstea cuvenita, daca pentru noi Domnul Hristos este o realitate, nu putem sa nu fim cinstitori si ai Maicii Lui. Iar daca pentru noi Domnul Hristos este o idee, atunci n-avem pentru ce sa-I cinstim mama, pentru ca ideile n-au mama. Extraordinar de frumos prezentata chestiunea!

Intre bucuriile mari pe care le avem noi din credinta noastra, este si bucuria de a fi cinstitori ai Maicii Domnului. Ganditi-va ca sunt altii care o hulesc pe Maica Domnului, sunt altii care, hai sa zicem ca nu o necinstesc, dar nu o cinstesc, o trec cu vederea pe Maica Domnului. Pe noi nu ne intereseaza ce fac ei, noi ne tinem de credinta noastra.

O matusa de-a mea, Dumnezeu s-o odihneasca, era indemnata de oameni de alta credinta sa treaca la credinta lor. Si le-a a spus asa: "Eu de Maica Domnului nu ma las, eu de Biserica nu ma las! Mie-mi place cand bate toaca, mie-mi place cand se trag clopotele, eu de Maica Domnului nu ma las!". Asa sa facem si noi! Sa nu ne lasam de Maica Domnului! Oricine ce-ar zice, noi avem bucuriile noastre, avem ajutor de la Maica Domnului, avem bucuria de a avea pe Maica Domnului ca mama noastra, si stiti cum e mama...

Si noi suntem indatorati cumva sa ne gandim la inima de mama si sa avem inima de mama, dar pana sa avem inima de mama, sigur are Maica Domnului fata de noi inima de mama.

Sa-i multumim Maicii Domnului, sa-I multumim Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca ne-a dat si bucuria aceasta, de a o cinsti pe Maica Domnului. Sa multumim lui Dumnezeu pentru toate, pentru credinta noastra, pentru Biserica noastra, pentru toate darurile Bisericii pe care le avem, sa mergem inainte cu bucurie ca suntem in Biserica in care Maica Domnului are locul ei, asemanator cu locul cel din rai.

Noi credem ca Maica Domnului a fost ridicata din mormant (a fost inviata, a fost ridicata din mormant la cer si este in cer cu sufletul si cu trupul). Noi sustinem lucrul acesta la slujbele noastre, chiar daca nu avem o dogma despre aceasta, dar spunem: "Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni neadormita, mormantul si moartea n-au tinut-o, caci ca pe Maica vietii la viata a mutat-o Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc".

Credem lucrul acesta si cand o sa ajungem acolo unde este Maica Domnului, o sa ne bucuram ca este si Maica Domnului cu noi.

Dumnezeu sa ne ajute!

• « Inapoi
• Inainte »