COMORILE CREDINTEI

• « Inapoi
• Inainte »

30 ianuarie 1999

Sa vorbim mai intai despre Taina Sfantului Botez, poarta de intrare in Biserica lui Hristos.

Sfantul Botez a fost randuit de Mantuitorul nostru Iisus Hristos ca mijloc de intrare in viata spirituala a Bisericii. Dupa ce a inviat din morti, catre sfarsitul vietii pamantesti, Domnul nostru Hristos i-a trimis pe ucenicii Sai la propovaduire si, dupa marturia Sfantului Evanghelist Matei, a zis: "Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 18-20). Prin aceste cuvinte, Domnul nostru Iisus Hristos ii indatoreaza pe ucenicii Sai sa propovaduiasca, sa aduca la credinta, sa-i boteze pe cei credinciosi.

In Sfanta Evanghelie de la Marcu, citim ca Domnul Hristos a zis, dupa Inviere: "Propovaduiti Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui; iar cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 15-16). Cuvintele acestea, de instituire a Sfantului Botez, au ramas in Sfanta Evanghelie si au constituit temeiurile pentru practica Sfantului Botez.

"A boteza" inseamna "a scufunda". In vremea propovaduirii Mantuitorului nostru Iisus Hristos exista un botez al pocaintei, pe care il primeau credinciosi prin mijlocirea Sfantului Ioan Botezatorul; chiar si Domnul nostru Iisus Hristos S-a botezat cu botezul pocaintei, in Iordan, cand s-au deschis cerurile si s-a auzit glasul Tatalui ceresc: "Acesta este Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit" (Matei 3, 17), iar Duhul Sfant S-a coborat peste Mantuitorul, in chip de porumbel. Atunci S-a aratat Sfanta Treime, dar botezul cu care s-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos nu este botezul crestin; botezul cu care se botezau cei care mergeau la Sfantul Ioan Botezatorul era un botez premergator, asa l-a prezentat chiar Sfantul Ioan Botezatorul, cand a zis: "Eu v-am botezat pe voi cu apa, El insa va va boteza cu Duh Sfant" (Marcu 1, 8).

Botezul crestin este o Sfanta Taina in intelesul ca este un botez real, in care se intampla exact ceea ce s-a intamplat la botezul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, si aceasta pentru fiecare om botezat. La botezul Manuitorului nostru Iisus Hristos s-au deschis cerurile, la fiecare nou botezat se deschid cerurile pentru cel botezat, cel botezat fiind un candidat al cerului, fiind cetatean al cerului si primind de la Dumnezeu confirmarea ca este si el fiu iubit asa cum a fost marturisit Domnul nostru Iisus Hristos. Dumnezeu spune in constiinta noastra, in credinta noastra, pentru fiecare nou botezat: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru care am binevoit".

Duhul Sfant, care s-a pogorat la botezul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, se pogoara si la scufundarea celui nou botezat in numele Sfintei Treimi. Tot atunci, dupa ce se realizeaza aceasta Taina, se spune: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si-mbracat, aliluia". Sunt cuvinte care ne aduc aminte de cele ale Sfantului Apostol Pavel din Epistola catre Galateni: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat"; sau din Epistola catre Romani, unde Sfantul Apostol Pavel, facand anumite aprecieri in legatura cu botezul, zice: "Toti cati in Hristos ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat".

Botezul este Taina in care se sterg pacatele si se primeste putere pentru o viata noua intru nepacatuire. Dupa ce s-a realizat Sfantul Botez, preotul, vorbind cu cel nou botezat, ii spune: "Botezatu-te-ai, miruitu-te-ai, sfintitu-te-ai, spalatu-te-ai in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin". Sunt niste roade ale Sfintelor Taine, ale Sfantului Botez si ale Mirungerii (care se face tot impreuna cu botezul). Deci "botezatu-te-ai", fii atent, te-ai botezat, te-ai scufundat, te-ai luminat, ai primit lumina.

Sarbatoarea botezului se mai numeste si sarbatoarea luminii si eu cred ca ar trebui sa se raspandeasca cumva gandul acesta, ca botezul oricarui crestin este o sarbatoare a luminii. Ar trebui sa stie crestinii aceasta, iar ziua botezului s-o praznuiasca asa cum praznuiesc ziua de nastere, botezul fiind tot o nastere, o nastere la viata. Omul cel vechi se transforma in om nou, care cugeta cele de sus, care a terminat cu pacatul, care este luminat, care este sfintit, care este spalat.

Toate acestea se realizeaza cand Domnul Hristos il transforma pe cel botezat in om nou, care incepe urcusul duhovnicesc pentru a fi candidat la Inaltarea Mantuitorului, pentru a fi candidat la propria inaltare cu Mantuitorul, dat fiind faptul ca dupa botez urmeaza viata cea noua, care trebuie sa fie o viata de inviere.

Ati vorbit despre Taina Mirungerii; care este rolul Sfantului Mir, avand in vedere ca omul este deja nascut la o viata noua in Hristos, prin Taina Sfantului Botez?

In Faptele Sfintilor Apostoli se spune ca in Samaria multi credinciosi au primit Evanghelia si au fost botezati, si ca Sfintii Apostoli au trimis pe Petru si pe Ioan ca sa le impartaseasca darul Duhului Sfant prin punerea mainilor.

Ceea ce s-a realizat atunci prin punerea mainilor se realizeaza in Biserica noastra, de la inceput, prin ungerea cu Sfantul Mir. Aceasta s-a instituit din motive practice, dat fiind faptul ca Sfintii Apostoli nu mai puteau ajunge la toti cei care se botezau.

Sfantul Mir este o materie de ungere, sfintita de catre ierarhii unei Biserici in Joia Pastilor, si care se da preotilor pentru a-i unge pe cei nou botezati. Este o intarire in credinta, este un dar de la Dumnezeu, un fel de inzdravenire, o putere noua, pe care o primesc credinciosii prin formula: "Pecetea darului Duhului Sfant. Amin". Este un fel de pecetluire cu Duhul Sfant, un semn de recunoastere a credinciosilor in fata celor care, neavand credinta, nu au pecetea darului Duhului Sfant.

Daca botezul poate fi savarsit in situatii de urgenta si de catre un simplu credincios (asa numitul botez clinic), care este situatia cu Taina Mirungerii?

Taina Mirungerii nu se poate savarsi de catre credinciosii de rand, ci numai de catre preoti. In cazul cand s-a facut un botez de necesitate si cel astfel botezat traieste, se completeaza randuiala botezului de catre preot, dupa care se savarseste si Taina ungerii cu Sfantul Mir.

A treia Sfanta Taina pe care o primeste orice crestin la inceput de drum, dupa Botez si Mirungere, este Taina Sfintei Impartasanii, cea mai importanta dintre cele sapte Sfinte Taine.

Am putea spune ca este ce a mai importanta, dar Tainele sunt legate unele de altele. Nimeni nu poate sa se impartaseasca daca nu este botezat. In cazul acesta ai putea zice ca Botezul este mai important decat Sfanta Impartasanie. Esentialul este ca Domnul nostru Iisus Hristos ne-a dat posibilitatea sa ne unim cu El in mod real si in mod sfintit, prin Trupul si Sangele Sau, pe care ni le da El insusi, prin mijlocire preoteasca, la Sfanta Liturghie, noua, credinciosilor care dorim sa avem unire deplina cu Mantuitorul.

La Cina cea de Taina, Domnul Hristos, dupa ce a luat paine, a binecuvantat, a frant si le-a dat ucenicilor, zicand: "Luati, mancati, acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor", a luat dupa aceea paharul cu vin, a binecuvantat si l-a dat ucenicilor Sai, zicand: "Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi se varsa spre iertarea pacatelor".

Prin aceasta Domnul Hristos a pus temelia Sfintei Liturghii, temelia posibilitatii de a se impartasi credinciosii cu dumnezeiestile, sfintele, preacuratele si de viata facatoarele, infricosatoarele lui Hristos Taine. Domnul nostru Iisus Hristos le-a mai spus ucenicilor Sai: "Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea"; Domnul Hristos a randuit ca aceasta sa se realizeze in istoria Bisericii, in cadrul Bisericii. Aceasta lucrare nu s-a marginit numai la Cina cea de Taina, ci ea se realizeaza la fiecare Sfanta Liturghie, cu scopul precis de a se impartasi credinciosii, pentru ca Sfanta Liturghie are scopul sfintirii painii si vinului care sunt aduse anume pentru a se transforma in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Noi ne pregatim pentru a primi aceste Sfinte Taine si le pastram in sufletul nostru. Primim Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos pentru "iertarea pacatelor, pentru impartasirea cu Sfantul Duh, pentru indraznirea catre Dumnezeu, pentru tamaduirea sufletului si a trupului, pentru alungarea a tot potrivnicului, spre luminarea ochilor inimii mele, spre impacarea sufletestilor mele puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre implinirea intelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adaugirea dumnezeiescului Tau har si spre dobandirea imparatiei Tale".

Toate acestea sunt cuprinse in rugaciunea de multumire catre Mantuitorul, Care ne da posibilitatea de a ne uni cu El si prin impartasirea cu Trupul si Sangele Lui, si cerem de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos, zicand: "Intra in alcatuirea madularelor mele, in rarunchi si in inima si arde spinii tuturor pacatelor mele; curateste-mi sufletul; sfinteste-mi gandurile si oasele; numarul drept al celor cinci simturi il lumineaza; peste tot ma patrunde cu frica Ta; curateste-ma, spala-ma si ma indrepteaza; imbunatateste-ma si ma lumineaza; arata-ma lacas numai al Duhului Tau si sa nu mai fiu salas pacatului, ci Tie, casa, prin primirea Impartasaniei".

Sunt lucruri pe care Biserica le afirma, pe care noi le spunem si le traim si din care reiese insemnatatea impartasirii cu Sfintele Taine pentru noi.

Daca Botezul si Mirungerea sunt Sfinte Taine irepetabile, Sfanta Impartasanie este o hrana pe care trebuie sa o luam mai des. Cat de des se cuvine sa ne impartasim cu Sfanta Euharistie?

Una dintre poruncile Bisericii spune sa se impartaseasca credinciosii de patru ori pe an, in cele patru posturi, sau cel putin o data pe an.

Credinciosii ar putea sa se impartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie, daca sunt pregatiti pentru aceasta, dat fiind faptul ca la fiecare Sfanta Liturghie este chemarea: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va". Deci e o chemare, un indemn, este un fel de angajare, se atrage atentia asupra faptului ca exista aceasta posibilitate. Preotii trebuie sa-i indrume pe credinciosi sa se impartaseasca mai des. Bineinteles, impartasirea deasa sau rara depinde si de situatia credinciosului precum si de binecuvantarea duhovnicului, insa Sfanta Liturghie se face in vederea posibilitatii de a se impartasi credinciosii.

Nu se poate fixa ca trebuie sa se impartaseasca credinciosii la toate Liturghiile, pentru ca aceasta ar putea duce la banalizare, dar nici o impartasire rara nu inseamna neaparat o mai buna pregatire. Credinciosii ar dori sa se impartaseasca de cate ori iau parte la Sfanta Liturghie, dar este necesara pregatirea, cu rugaciunile care se citesc, cu spovedania...

Eu nu trag de oameni sa se impartaseasca la fiecare Sfanta Liturghie sau sa se impartaseasca des, ci trag de oameni ca sa se spovedeasca des si nu am succes in chestiunea aceasta, ca oamenii tot nu vor sa se spovedeasca des, deci nici nu vor nici sa se impartaseasca des. Pentru mine este important sa se pregateasca oamenii ca sa se poata impartasi, iar dorinta mea personala este sa se impartaseasca oricat de des.

Care este relatia intre Jertfa de pe Golgota a Mantuitorului nostru Iisus Hristos si Taina Sfintei Impartasanii?

Dat fiind faptul ca Mantuitorul nostru Iisus Hristos a spus: "Acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi...", "Acesta este Sangele Meu,... care pentru voi se varsa...", deci a numit separat Trupul si separat Sangele si a vorbit despre varsarea sangelui, inseamna ca Domnul Hristos a avut in vedere Jertfa Lui de pe Cruce, unde s-a separat Sangele de Trup. Sfanta Impartasire este impartasire cu Trupul jertfit al Mantuitorului, cu Sangele varsat al Mantuitorului. De fapt este o impartasire cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos asa cum este El acum in cer, dupa Inviere, dar in amintirea Jertfei Mantuitorului nostru Iisus Hristos, asa incat exista o relatie stransa intre Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos de pe Cruce si Trupul Mantuitorului nostru Iisus Hristos inviat din morti si inaltat la cer.

Sfanta Cruce devine altar de Jertfa si semn de biruinta. Prin urmare, ne impartasim cu Domnul Hristos cum este El, Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat, Fiul lui Dumnezeu care S-a rastignit, care a inviat, care S-a inaltat la cer. De aceea zicem noi ca Sfanta Impartasanie este Taina Tainelor, pentru ca vedem paine si vin si credem in Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, impartasindu-ne nu cu ce vedem, ci cu ce credem, sau, si cu ce vedem, si cu ce credem.

Ce ne puteti spune despre Taina Sfintei Spovedanii? Care este importanta ei pentru viata omului si care este importanta ei in pregatirea pentru Sfanta Impartasanie?

Domnul nostru Iisus Hristos S-a rastignit pentru noi si pentru a noastra mantuire. Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Sfanta Fecioara Maria pentru noi si pentru a noastra mantuire. Domnul Hristos a inviat din morti si S-a inaltat la cer si sade de-a dreapta Tatalui pentru noi si pentru a noastra mantuire. Mantuire inseamna mantuire de pacate; Domnul Hristos a fost prezentat de la inceput ca Mantuitor de pacate: "Iata, va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Ca vi s-a nascut Mantuitor, Care este Hristos Domnul" (Luca 2, 10-11). ingerul vestitor i-a spus mai inainte de aceasta dreptului Iosif: "Vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor" (Matei 1, 21).

Domnul Hristos, a facut totul pentru a-l invrednici pe om de Dumnezeu. Or, pacatele il despart pe om de Dumnezeu. Domnul Hristos a venit pentru nimicirea pacatului, pentru iertarea pacatelor. In ziua Invierii Sale le-a dat ucenicilor Sai puterea iertarii pacatelor. Domnul Hristos, care iarta pacatele, a dat si oamenilor puterea iertarii pacatelor, iar aceasta se realizeaza in Taina Pocaintei, in Taina Spovedaniei.

Puterea de a ierta pacatele, pe care a dat-o Mantuitorul in ziua Invierii Sale, este folosita de Biserica prin preotii sai duhovnici la Sfanta Taina a Pocaintei. O numim Sfanta Taina a Pocaintei pentru ca iertarea pacatelor se da pentru pacatele pocaite, pentru cei care regreta ca au pacatuit, pentru cei care detesta pacatul. Se numeste Taina Spovedaniei pentru ca marturisirea pacatelor precede pocainta. Marturisirea pacatelor inseamna parasirea lor. In esenta ei, pocainta este o parasire a pacatului, iar credinciosul poate primi iertarea pacatelor cu conditia sa se sileasca sa nu repete pacatele pe care le-a marturisit si pe care nu vrea sa le mai aiba.

Spovedania si indreptarea omului de la rau la bine se realizeaza in fata lui Dumnezeu si in fata preotului duhovnic, care are darul de a verifica constiinta celui care se spovedeste, poate sa-i dea indrumarile necesare si, mai presus de toate, poate sa-i dea iertarea pacatelor. Cand se implinesc conditiile iertarii pacatelor, preotul zice: "Cu puterea ce este data mie, te iert si te dezleg de toate pacatele tale, in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin".

Oamenii sunt indemnati mai intai sa se spovedeasca, dupa care se poate sti daca cineva are binecuvantare sa se imparta-seasca sau trebuie sa faca vreun canon oarecare pentru a se putea impartasi mai tarziu.

Sfanta Spovedanie este un fel de poarta a cerului, o poarta a Imparatiei lui Dumnezeu, este mijlocul prin care poate ajunge in rai cu talharul, unde este Domnul nostru Iisus Hristos impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant.

Daca Taina Sfintei Spovedanii este un fel de vindecare a ranilor sufletesti, in Biserica exista si o Taina pentru vindecarea sufleteasca si trupeasca a omului, Taina Sfantului Maslu.

Multi credinciosi doresc sa participe la slujba Sfintei Taine a Maslului, pentru darurile pe care le pot primi prin undelemn sfintit. Cuvantul maslu vine de la maslin, aduce aminte de untdelemnul care se sfinteste in cadrul slujbei Sfantului Maslu si cu care se ung credinciosii spre tamaduirea sufletului si a trupu-lui, spre alungarea a toata boala, a toata neputinta si rautatea, pentru inzdravenire trupeasca si pentru curatire sufleteasca.

Taina Sfantului Maslu este, am putea zice, sora cu Taina Sfintei Spovedanii. In Taina Sfintei Spovedanii nu se foloseste o materie anume pentru iertarea pacatelor, ci doar cuvintele pe care le spune preotul duhovnic, cuvinte de dezlegare a pacatelor.

La Taina Sfantului Maslu, iertarea pacatelor si celelalte daruri se primesc prin ungerea cu untdelemn sfintit. Intr-o rugaciune de la Sfantul Maslu se zice: "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica, izbavitoare de toata lucrarea diavoleasca, pecete nestricata, bucuria inimii, veselie vesnica". Daca ne gandim si analizam lucrurile acestea, ne dam seama care este rostul acestei Sfinte Taine. Vedeti, sa se faca untdelemnul acesta, care se sfinteste, "untdelemn de bucurie". E interesant faptul ca insiruirea aceasta incepe cu bucurie si se sfarseste cu veselie.

Chiar si numai atata daca am sti din cuprinsul Tainei Sfantului Maslu, stim cu ce rost se face aceasta slujba si cu ce rost se foloseste aceasta Sfanta Taina.

Am vorbit despre cele trei Taine care sunt repetabile in viata unui om, si am ajuns la concluzia ca un crestin trebuie sa se impartaseasca cu ele cat mai des: Taina Sfintei Impartasanii, Taina Sfintei Spovedanii si Taina Sfantului Maslu. Daca prin Taina Sfantului Botez omul pune inceput vietii crestine si devine madular al Sfintei Biserici, prin Taina Cununiei, a Nuntii, omul pune inceput vietii de familie.

Cununia este o Taina care priveste viitorul si chiar vesnicia. De fapt, oricare dintre Tainele Bisericii priveste si vesnicia, priveste si viitorul, insa Taina Cununiei priveste in mod special viitorul. Aceasta Taina se face in vederea vietii de familie asa cum o vrea Dumnezeu, pentru unirea celor care se hotarasc sa fie impreuna cu indatorirea de a aduce in lumea aceasta alti oameni candidati la sfintenie.

Unirea celor doi se face in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. La slujba logodnei care premerge Cununiei se spune: "Se logodeste robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh", aceasta se spune de trei ori dinspre logodnic spre logod-nica si tot de trei ori dinspre logodnica spre logodnic, ca sa se intemeieze constiinta ca nu este vorba de un contract social, ca nu este vorba de ceva conventional, ci este vorba de ceva in care intra si lucrarea lui Dumnezeu, la care si Dumnezeu ia parte.

La fel si Cununia, se face in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, tot asa spunandu-se de trei ori: "Se cununa robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh", si tot de trei ori: "Se cununa roaba lui Dumnezeu (N) cu robul lui Dumnezeu (N) in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh". Prin urmare, se fixeaza in constiinta celor care se casatoresc, ca de acum incolo ei sunt oameni care lucreaza impreuna cu Dumnezeu si realizeaza totul in numele lui Dumnezeu.

Taina Sfintei Cununii este una din cele mai frumoase slujbe ale Bisericii noastre. Este minunat sa auzi: "Binecuvinteza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvantat pe Avraam si pe Sarra. Binecuvanteaza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvantat pe Isaac si pe Rebeca. Binecuvanteaza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvantat pe Iacov si pe toti patriarhii. Binecuvanteaza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvantat pe Iosif si pe Asineta. Binecuvanteaza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvantat pe Moise si pe Semfora. Binecuvanteaza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvantat pe Ioachim si pe Ana. Binecuvinteaza-i pe dansii, Doamne Dumnezeul nostru, cum ai binecuvan-tat pe Zaharia si pe Elisabeta". Si mai departe: "Si sa vina peste dansii bucuria aceea pe care a avut-o Sfanta Elena cand a gasit Cinstita Cruce".

Sunt niste lucruri extraordinare! Sunt niste fagaduinte facute in constiinta, nu formale. Este minunat sa fii in atmosfera aceea in care Dumnezeu ii incununeaza: "Doamne Dumnezeul nostru, cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii"; sa ai constiinta ca de catre Dumnezeu se uneste barbatul cu femeia, sa ai constiinta ca Domnul nostru Iisus Hristos, Cel ce a luat parte la Nunta din Cana Galileii, i-a randuit unul pentru altul pe cei care se cununa si sa doresti impreuna cu preotul slujitor "sa fie invredniciti sa-si petreaca viata fara de prihana, sa ajunga batraneti cinstite, cu inima curata implinind poruncile Mantuitorului".

Si apoi felicitarea aceea pe care o face preotul in numele Bisericii, iarasi este extraordinara: "Marit sa fii mire ca Avraam si binecuvantat sa fii ca Isaac si sa te inmultesti ca Iacob pazind poruncile lui Dumnezeu. Si tu, mireasa, marita sa fii ca Sarra si binecuvantata ca Rebeca si sa te inmultesti ca Rahela, veselindu-te cu barbatul tau si pazind hotarele legii, ca asa a binevoit Dumnezeu". Este ceva extraordinar de frumos!

Si in gandurile poetilor s-au realizat poezii frumoase in legatura cu viata de familie. Voi aminti poezia "Ectenie" scrisa de Zorica Latcu:

Pentru ca iubirea noastra sa infloreasca,
Alba cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mladita dragostei sa creasca,
Plina de miresme, dulce de rodiri;
Pentru ca din neaua grea de peste iarna
Rod de viata calda iarasi sa legam,
Pentru ca lumina peste noi sa cearna,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca sa-Si verse binecuvantarea,
Ca un zvon de vanturi line, peste noi,
Pentru ca in suflet sa-I simtim chemarea,
Cand plecam genunchii, seara, amandoi;
Pentru ca-n iubirea Lui sa ne-mpreune,
Cand, cuprinsi de patimi, numele-I strigam,
Pentru ca-n vecia Lui sa ne cunune,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca belsugul tarinilor grele
Sa ne faca traiul rodnic si umil,
Pentru ca rasfrangeri din suras de stele
Sa sclipeasca-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea sa ne miruiasca
Si-n lumina mortii viata s-o cercam,
pentru ca din munca pacea sa rodeasca,
Domnului sa ne rugam.

Pentru ca-n lumina indurarii Sale
Insusi sa-Si coboare pasul catre noi,
Pentru ca sa-I ducem sufletul in cale,
Cu miros de smirna si cu ramuri moi;
Pentru ca-n lumina alba diminetii,
Din stransoarea carnii sa ne dezlegam,
Si-ntr-un pas sa trecem pragul larg al vietii,
Domnului sa ne rugam.

Sa vorbim si despre Taina Sfintei Preotii, care-i pregateste pe slujitorii care savarsesc celelalte Taine ale Bisericii.

Sfanta noastra Biserica este o Biserica cu preotie. La Sfanta Liturghie se spune: "Pace lumii Tale daruieste, bisericilor Tale, preotilor Tai si la tot poporul Tau". In Biserica Ortodoxa toti credinciosii Ii slujesc lui Dumnezeu. Nu exista slujba a Bisericii pe care s-o faca numai preotul sau s-o faca numai persoanele sfintite, ci slujbele noastre sunt facute de toti credinciosii. La Sfanta Liturghie, de pilda, preotul sau diaconul spune: "Pentru cinstitele daruri ce sunt puse inainte, Domnului sa ne rugam".

Toti credinciosii participa sau trebuie sa aiba constiinta ca participa la Sfintele Slujbe. Dar printre credinciosii care participa la sfintele Slujbe sunt unii care au o indreptatire speciala de slujire, cei care fac parte din clerul Bisericii, adica diaconul, preotul si episcopii, care constituie preotia functionala a Bisericii. Preotul nu poate savarsi Sfanta Liturghie, de pilda, fara credinciosi, nici credinciosii nu pot face Sfanta Liturghie fara preot. Este nevoie si de preoti, este nevoie si de credinciosi.

Sfanta noastra Biserica, potrivit randuielii date de Mantuitorul nostru Iisus Hristos dintru inceput, sfinteste persoane anume randuite in trepte bisericesti: episcopii, preotii si diaconii sunt consacrati la Sfanta Liturghie prin Taina Sfintei Preotii, prin punerea mainilor episcopilor care transmit Duhul Sfant persoanei care este hirotonita si care asigura continuitatea de la Mantuitorul nostru Iisus Hristos pana in zilele noastre a celor care fac parte din ceea ce numim noi succesiune apostolica. Duhul Sfant se transmite prin rugaciunile speciale ale Bisericii, de fata fiind credinciosii care confirma ca persoana asezata in treapta respectiva, este vrednica de slujire preoteasca.

Care este diferenta intre cele trei trepte ale preotiei: episcop, preot si diacon?

Episcopul are putere deplina de a face toate slujbele care sunt in Biserica Ortodoxa.

Preotul are puterea sa savarseasca toate slujbele trebuitoare pentru parohia in care este asezat; nu poate sa hirotoneasca preoti sau diaconi - aceasta poate face numai episcopul.

Diaconul este un ajutor al preotului, nu are mijlocire preoteasca in intelesul de a face vreo Taina sau de a da binecuvantari la Sfintele Slujbe, ci este impreuna slujitor cu preotul. Un diacon nu poate nici macar sa se imbrace cu vesminte diaconesti fara binecuvantare de la preot.

Ne-ati vorbit astazi despre cele sapte Sfinte Taine ale Bisericii. Puteti spune ca aceste Taine sunt veritabile comori ale credintei noastre crestine?

Da! Si prin faptul ca ne transmit harul lui Dumnezeu, si prin faptul ca ele se realizeaza in randuieli de slujba care sunt pline de continut. Sunt comori ale credintei noastre prin ceea ce se afirma, prin ceea ce se spune la sfintele slujbe ale Sfintelor Taine. La Sfanta Liturghie, de pilda: "Cu vrednicie si cu drepta-te este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartite"; "Pe Tine te laudam, pe Tine Te binecuvantam, Tie iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru" .

Dar, mai cu seama, sunt comori ale credintei prin bogatia nesfarsita a harului care se revarsa de sus, de la Dumnezeu.

Acesta si este rostul Sfintelor Taine. Sunt facute nu ca sa fie comori de suflet, ci sunt randuite ca sa fie comori de imbogatire spirituala pentru cei care le primesc. Am scormonit in constiinta noastra in legatura cu Sfintele Taine si ne-am reamintit importanta pe care o au. Ne ramane sa participam cat mai mult, cat mai bine si cat mai cu sinceritate la Sfintele Taine, pe care le putem folosi noi insine.

Noi putem sa-i avem in vedere pe cei care realizeaza aceste Sfinte Taine, preotii, care sunt randuiti in lumea aceasta si putem sa luam parte la anumite Sfinte Taine care se fac pentru credinciosi, cum e Maslul sau Cununia, ca sa ne imbogatim cu gandurile care sunt cuprinse in Sfintele Taine si sa ne rugam pentru aceia pentru care se fac aceste Sfinte Taine.

Sa nu uitam niciodata ca Biserica noastra este o Biserica a Tainelor Sfinte, ca Biserica noastra este Biserica credintei Tainelor, este usa Tainelor. Biserica noastra este o Biserica in care aducem marire lui Dumnezeu aici, pe pamant, asa cum ingerii aduc marire in cer.

Sa ne gandim la binecuvantarile pe care le primim la sfintele slujbe si sa nu uitam de Maica lui Dumnezeu si de Sfintii lui Dumnezeu, care toti s-au folosit de Dumnezeiestile Taine.

• « Inapoi
• Inainte »