DESPRE DEPLINATATE

• « Inapoi
• Inainte »

Manastire Brancoveanu
18 noiembrie 1998

De cand am inceput sa ma interesez mai mult de slujbele Bisericii noastre, mi s-a implantat in minte, dintr-o rugaciune de la Sfantul Maslu, o lista de binefaceri pe care nadajduim sa le primim.

Sfantul Maslu este una dintre cele sapte Sfinte Taine prin care darul lui Dumnezeu vine peste credinciosi si care este anume randuita pentru oamenii care sunt in suferinta, pentru tamaduirea sufletului si a trupului. De aceea se face si maslu de obste, nu numai pentru bolnavi. Unii au suferinte fara sa se considere ca sunt bolnavi. La Maslu se spune: "Ridica-l pe dansul din patul durerii si din asternutul chinuirii. Sa se tamaduiasca de toata boala si de toata neputinte, de intinaciunea trupeasca si sufleteasca", deci si de intinaciunea sufleteasca. Se poate face Maslu si pentru binele credinciosilor in general, pentru inmultirea darului lui Dumnezeu in constiinta noastra, in simtirea noastra, in fiinta noastra intreaga.

In Sfanta Evanghelie de la Marcu este scris ca ucenicii pe care Mantuitorul nostru Iisus Hristos i-a trimis sa tamaduiasca suferintele oamenilor, i-au tamaduit pe cei bolnavi ungandu-i cu untdelemn ( cf. Marcu 6, 13).

Practica aceasta, de tamaduire cu untdelemn sfintit, a existat si pe vremea Sfintilor Apostoli. Sfantul Apostol Iacov, fratele Domnului, in Epistola lui, zice: "Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului" (Iacov 5, 14). Este vorba de o Taina, altfel, ungerea cu untdelemn se poate face si in afara de slujba. Dar Sfantul Apostol Iacob zice "ungandu-l cu untdelemn in numele Domnului", cu un untdelemn anume, cum il avem dupa Maslu, dupa ce ne-am rugat sa se sfinteasca untdelemnul si dupa ce ne-am rugat ca prin untdelemn sa vina daruri ale lui Dumnezeu pentru cei care sunt de fata sau pentru cei care se vor unge.

Am zis ca, in rugaciunea intaia de dupa prima Evanghelie care se citeste la Sfantul Maslu, este o lista de binefaceri la care trebuie sa luam aminte: "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica, izbavitoare de orice lucrare diavoleasca, pecete nestricata, bucuria inimii, veselie vesnica".

M-am oprit de multe ori asupra acestor binefaceri ale lui Dumnezeu, pe care dorim sa le primim prin untdelemn sfintit, si am luat aminte la faptul ca lista aceasta de binefaceri incepe cu bucuria si se sfarseste cu veselia. "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie". De ce de bucurie? Pentru ca Dumnezeu vrea sa fim oameni ai bucuriei, sa fim primitori de bucurie si sa fim lucratori de bucurie. In Epistola a doua catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel, citim: "Noi suntem lucratori ai bucurie voastre", deci suntem mijlocitori de bucurie, sun-tem oameni care raspandim bucuria.

Poate v-ati oprit vreodata cu gandul asupra celor scrise in Sfanta Evanghelie de la Matei, Capitolul XXVI, si in Sfanta Evanghelie de la Marcu, in Capitolul XIV, despre femeia care a turnat mir in semn de cinstire a Domnului nostru Iisus Hristos; in legatura cu ea, ucenicii Domnului nostru Iisus Hristos au zis ca mai bine s-ar fi vandut mirul acela si banii sa se fi dat saracilor. Domnul Iisus Hristos a spus atunci un cuvant pe care ar trebui sa nu-l uitam niciodata, pentru ca e un cuvant vesnic al Domnului Hristos: "Nu faceti suparare femeii!" Adica acelei femei care I-a adus cinstire sa nu-i faca suparare cei care au inteles altfel, care au lucrat cu mintea lor si au gandit altfel decat a gandit femeia cinstitoare a Mantuitorului. Nu faceti suparare!

Ar trebui sa avem in vedere cuvantul acesta, sa nu facem supararea niciodata si nimanui. Ce bine ar fi in lumea aceasta daca fiecare dintre noi, in locul nostru de vietuire, am avea drept cuvant de invatatura, drept cuvant de ordine, cuvantul acesta: Nu faceti suparare! Domnul Hristos vrea nu numai sa nu facem suparare, ci vrea sa aducem bucurie, sa fim lucratori de bucurie, sa fim intai de toate purtatori de bucurie, pentru ca in Sfanta Evanghelie e scris: "Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea sa fie in voi si ca bucuria voastra sa fie deplina" (Ioan 15, 11). Deci Domnul Hristos vrea sa fim purtatori de bucurie, sa avem in sufletul nostru bucuria Lui si bucuria noastra sa fie deplina, sa nu fie cu imputinare, cu stirbire.

Deci, "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintenie", sa sporeasca sfintenia noastra. Toata lucrarea Bisericii este o lucrare de sfintire. Biserica noastra vrea sa ne sfinteasca prin darurile sale, prin Sfintele Taine. Ne gandim cam putin la faptul ca ar trebui sa fim sfinti. Ar trebui sa ne gandim mai mult ca suntem chemati suntem chemati la sfintenie, ca avem mijloace de sfintire. Dar, pentru ca suntem departe de o viata sfanta, ne gandim mai mult la o curatire a sufletului, la o curatire de pacate. Este bine sa ne gandim, dar sa ne gandim si la untdelemnul care sa ne fie untdelemn de sfintire, untdelemn de sfintenie.

Deci, "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta, untdelemn de sfintenie, imbracaminte imparateasca". Ne gandim cam putin si la rostul acesta al untdelemnului: sa fie "imbracaminte imparateasca". Cand ne aducem aminte de acest cuvant, este poate cazul sa ne gandim la faptul ca Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Galateni, scrie: "Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat" (Galateni 3, 26) si ca la anumite sarba-tori ale Bisericii noastre, spunem acest verset in loc de in loc de "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare...".

Imbracaminte imparateasca este imbracamintea in Hristos sau imbracamintea in virtutile pomenite de Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Coloseni: "Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori" (Coloseni 3, 12-15). Aceasta este imbracamintea noastra. Imbracaminte cu bunatate, imbracaminte cu smerenie, cu blandete. "Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti avea odihna sufletelor voastre" (Matei 11, 29), spunea Domnul Hristos. Imbracaminte cu ingaduinta, imbracaminte cu iertare, imbracaminte cu iubire, imbracaminte aducatoare de pace, imbracaminte aducatoare de multumire.

Mai departe, zicem: "Faca-se, Doamne, untdelemnul acesta untdelemn de bucurie, untdelemn de sfintire, imbraca-minte imparateasca, pavaza puternica, izbavitoare de orice lucrare diavoleasca". Pavaza puternica! O intemeiere buna. Sa ne fie untdelemnul acesta, ungerea cu untdelemn, o intemeiere buna, izbavitoare de toata lucrarea diavoleasca. Sa nu poata vrajmasul sa se apropie de nici unul dintre noi; "Ca de foc sa fuga de mine tot lucrul rau, toata patima" zicem dupa ce ne impartasim cu Sfintele Taine. Sa fim salas al Duhului Sfant si sa nu mai fim salas pacatului. Aceasta se intampla prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos, cu "dumnezeiestile, preacuratele si nemuritoarele, cerestile, de viata facatoarele, infricosatoarele lui Hristos Taine". Se intampla aceasta prin ungere cu untdelemn, se intampla aceasta prin stropire cu apa sfintita.

Cand se fac aceste lucrari asupra noastra trebuie sa avem intemeierea aceasta de indepartare de orice lucru rau, sa fuga de la noi orice lucru rau. "Sa vie Dumnezeu si sa se risipeasca vrajmasii lui. Precum se stinge fumul, sa se stinga. Precum se topeste ceara de la fata focului, asa sa piara pacatosii de la fata lui Dumnezeu, iar dreptii sa se bucure si sa se veseleasca" zicem la Pasti, si ar trebui sa simtim lucrul acesta intamplandu-se cu noi totdeauna.

"Faca-se untdelemnul acesta bucuria inimii, veselie vesnica".

Am inceput cu bucurie, am sfarsit cu bucurie, cu bucuria inimii si veselie vesnica. "Bucurati-va si va veseliti", a zis Domnul Hristos, "ca plata voastra multa este in ceruri" (Luca 6, 23). Ungerea cu untdelemn sfintit trebuie sa fie mijlocitoare si de aceste daruri: bucurie, sfintenie, imbracaminte imparateasca, pavaza puternica izbavitoare de toata lucrarea diavoleasca, bucuria inimii si veselie vesnica. Asa trebuie sa fie crestinii: oameni ai bucuriei, oameni cautatori de sfintenie, oameni impotrivitori fata de pacat. Cand se intampla toate acestea, se intampla si invaluirea noastra in bucuria cea vesnica, in veselia cea vesnica.

La fiecare Sfanta Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur, cand credinciosii canta "Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana-n veac", preotul spune o rugaciune care are urma-torul cuprins: "Plinirea Legii si a proorocilor, Tu Insuti fiind Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai primit toata randuiala cea parinteasca, umple de bucuri si de veselie inimile noastre totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor amin". Cu alte cuvinte, fiecare Sfanta Liturghie trebuie sa fie prilej de bucurie, pricinuitoare de bucurie, inmultitoare de bucurie prin Domnul nostru Iisus Hristos, care este plinirea Legii si a proorocilor.

Ajutor pentru acestea ne da si Maica Domnului. Maica Domnului are un loc de capetenie in credinta noastra. Sa ne gandim, de pilda, la o alcatuire de la Sfantul Maslu, care tare mi-e draga mie: "Pe tine, preacuratul palat al Imparatului ceresc, ceea ce esti mult laudata, te rog, curateste mintea mea cea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al dumnezeiestii Treimi ca sa laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata, fiind mantuit eu, netrebnicul robul tau". E asa de frumos, e atat de minunat!

Maica Domnului a fost "palat al Imparatului ceresc" cand L-a purtat in pantecele ei pe Mantuitorul lumii, si a ramas in vesnicie asa, pentru ca de inima Maicii Domnului - Domnul Hristos nu s-a despartit nici cand S-a nascut din ea. Maica Domnului este purtatoare de Hristos in vesnicie: "Pe tine, preacuratul palat al Imparatului ceresc, ceea ce esti mult laudata, te rog, curateste mintea mea intinata cu tot felul de pacate si o fa locas infrumusetat al dumnezeiestii Treimi".

De ce cerem de la Maica Domnului sa fie inima noastra "locas infrumusetat al dumnezeiestii Treimi"? Pentru ca si Maica Domnului este asa! Cand preasfanta Fecioara Maria, nedumerita de vestea pe care i-a adus-o ingerul a intrebat cum poate sa fie aceasta, de vreme ce ea nu cunostea cele ce premerg maternitatii, ingerul binevestitor i-a spus asa: "Duhul Sfant se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema" (Luca 1, 35). Sunt cele trei Persoane ale Sfintei Treimi: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Ceea ce s-a intamplat atunci cand Maica Domnului a primit sa fie mama a Mantuitorului, asezarea Sfintei Treimi in fiinta ei, a ramas pentru vesnicie.

Daca Domnul Hristos este purtat de Maica Domnului in inima ei in vesnicie, atunci si puterea Celui Preainalt o umbreste in vesnicie, puterea lui Dumnezeu Tatal, atunci si Duhul Sfant, care S-a pogorat peste Maica Domnului, ramane peste ea in vesnicie. Fiind locas al Preasfintei Treimi, fiind preacurata, fiind neintinata, Maica Domnului poate sa ne ajute sa fim si noi locasuri ale Preasfintei Treimi intru sfintire si sa se faca mintea noastra, inima noastra, fiinta noastra, "locas infrumusetat al Preasfintei Treimi".

Cand cerem aceasta, ii spunem de ce dorim noi sa fim locasuri ale Sfintei Treimi, de ce dorim noi sa ne fie inima curata si mintea sa fie fara pacat: "Ca sa te laud si sa maresc puterea ta si mila ta cea nemasurata". Maica Domnului are putere si are mila nemasurata. Noi nu cunoastem aceasta putere si mila decat prin ajutorul Maicii Domnului, prin ajutorul lui Dumnezeu, prin ajutorul Duhului Sfant care, pogorandu-se peste Elisabeta, a miscat-o spre cunostinta si i-a zis: "Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie cinstea aceasta, ca sa vie la mine Maica Domnului meu?" (Luca 1, 42).

Prin Duhul Sfant, prin puterea lui Dumnezeu, prin mijlocirile Maicii Domnului, putem sa intelegem maretiile Maicii Domnului, pe care noi le exprimam de atatea ori cand zicem: "Pe ceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui"; "Pe tine, Maica lui Dumnezeu, cea mai presus de minte si de cuvant"; "Spaimantatu-s-au toate de dumnezeiasca marirea ta", sau cand zicem "Pe ceea ce este marirea a toata lumea, biserica sfintita si rai cuvantator", "Rai de taina esti, Nascatoare de Dumnezeu care ai odraslit nelucrat pe Hristos" etc.

Cand zicem toate acestea, invatati fiind de Duhul Sfant, care a dat gandurile acestea pentru alcatuirea sfintelor slujbe, spunem adevaruri pe care noi nu le putem intelege decat tot prin puterea Duhului Sfant. Sunt adevaruri pe care noi le spunem si nu suntem in stare sa le si simtim, pentru ca mintea noastra este intinata si pentru ca nu ne-am facut intru simtire, intru cunos-tinta, locasuri ale Sfintei Treimi. Numai daca "eu, netrebnicul robul tau" sunt mantuit, numai daca mintea mea este curatita "de tot felul de pacate", numai daca as fi cu adevarat "locas al Preasfintei Treimi", as putea "sa laud si sa preamaresc puterea si mila ta cea nemasurata". Mila nemasurata, mila care n-are margini, mila care nu poate sa aiba margini, putere nemarginita, cum este puterea Maicii Domnului.

Un parinte, Dumnezeu sa-i ajute, poate unii il cunoasteti, parintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol, are un cuvant in Convorbiri Duhovnicesti, anume: "Ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugaciunea". Maica Domnului poate sa ne ajute prin rugaciunile ei sa primim binefaceri de la Dumnezeu. Puterea ei este nemarginita, pentru ca rugaciunea ei este puternica si mijloceste revarsare de putere din puterea Fiului ei si Dumnezeului nostru.

Sunt niste ganduri pe care cred eu ca e bine sa le purtam in suflet si care poate ca sunt mai necesare acum decat gandurile despre desavarsire, despre deplinatate, despre perfectiune, pe care le stim din cuprinsul dumnezeiestii Scripturi. Este adevarat ca Biserica noastra nu ne pune in fata prin randuielile de slujba cuvinte privitoare la desavarsire. Ceea ce trebuie sa avem in vedere cand e vorba de inaintare, cand e vorba de perfectiune, este aceasta: sa implinim tot ce putem implini.

Cele dintai cuvinte ale Domnului Hristos, pe care le intalnim in Sfanta Evanghelie de la Matei, sunt: "Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15) si se refera la deplinatate, la desavarsire, in intelesul ca spre desavarsire merge numai acela care vrea sa implineasca totul si in mod deplin.

Cand fariseii si carturarii dadeau zeciuiala din veniturile lor, din izma, din chimen si din marar, Domnul Hristos, observand aceasta, le-a spus: "Vai voua, carturarilor si fariseilor fatarnici! Ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile mai grele ale Legii: judecata, mila si credinta". Si vine cu invatatura: "pe acestea trebuia sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati" (Matei 23, 23).

Noi, cu neputintele noastre, din cat ni se cere, facem cat putem. Dumnezeu primeste putinul pe care-l facem noi si implineste El ce nu putem implini; noi nadajduim la mila lui Dumnezeu mai mult decat la dreptatea noastra, pentru ca dreptatea noastra, ati auzit intr-o rugaciune de la Maslu, "este ca o carpa lepadata".

Nu ne putem lauda cu dreptatea noastra, dar avem incredere in mila cea nemarginita a lui Dumnezeu. La rugaciunile de dezlegare zicem ca "Precum marirea Ta este neasemanata, asa si mila Ta este nemasurata". Atat este de mare mila lui Dumnezeu, cat este de mare marirea lui Dumnezeu, iar cele ale lui Dumnezeu sunt fara margini. Nimic nu are Dumnezeu marginit: nici mila, nici bunatatea, nici iertarea, nimic. Totul este deplin.

Sa cautam si noi sa fim cu deplinatate in tot ce este frumos si bun. Darul lui Dumnezeu sa fie cu noi, rugaciunile Maicii Domnului si binecuvantarea Domnului sa ne insoteasca de acum si pana-n veac! Amin.

• « Inapoi
• Inainte »