CUVANT LA INMORMANTARE

• « Inapoi
• Inainte »

7 februarie 1999

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.

"Indrazneste, scoala-te! Te cheama!" (Marcu 10, 49)

Cuvintele acestea se gasesc in Evanghelia de la Marcu si nu sunt nici cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, nici cuvintele vreunuia dintre ucenici, ci sunt cuvinte ale oamenilor din multime, adresate unui om fara vedere, care aflase ca Domnul Hristos trece pe acolo si-L ruga pe Mantuitorul sa-i dea vedere. Oamenii din multime mai intai l-au dojenit ca sa taca, apoi, dupa ce au aflat ca Domnul Hristos il cheama la El, i-au spus: "Indrazneste, scoala-te! Te cheama!".

Cuvintele acestea reprezinta de fapt intreaga Evanghelie a Mantuitorului nostru Iisus Hristos! Oricare dintre paginile Sfintei Evanghelii este o chemare, este un indemn la incredere, este un indemn la o viata mai presus de viata obisnuita. Ai incredere pentru ca te cheama! Fii cu incredintare in viata pe care o traiesti, caci te cheama Domnul Hristos!

Pilda cu fiul risipitor, care s-a citit astazi din Sfanta Evanghelie de la Luca, este o chemare adresata noua din partea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Domnul Hristos le-a spus unor oameni care erau in preajma Lui, dintre care unii farisei si altii vamesi, trei pilde pline de incredere: pilda cu oaia cea pierduta, pilda cu drahma cea pierduta si pilda cu fiul risipitor. Toate acestea exprima incredere, pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos vrea sa avem incredere, sa traim in aceasta viata cu credinta in El, cu increderea in iubire. Ai incredere, nu-ti pierde credinta, nu te lasa obosit in aceasta viata! Ai incredere in Mantuitorul, ai incredere in Dumnezeu Tatal, ai incredere in Duhul Sfant, ai incredere in rugaciunile Maicii preacurate, ai incredere in bine, ai incredere in mijlocirile sfintilor! Ai incredere, nu te lasa biruit de necazuri, nu te lasa slabit de greutati! Te cheama Domnul Hristos! Te ajuta Domnul Hristos! Scoala-te, nu fi nelucrator si nepasator!

Domnul nostru Iisus Hristos le-a vorbit celor care erau atunci de fata, fariseilor si vamesilor, despre pastorul care-si duce pe umar oaia cea pierduta si cheama pe cei din jurul sau sa se bucure impreuna ca a gasit-o. Apoi spune ca "bucurie mai mare se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste decat pentru nouazeci si noua de drepti care nu au nevoie de pocainta". A mai spus Domnul Hristos o pilda, cu drahma cea pierduta, in care este vorba despre o femeie care a pierdut o drahma, iar cand a gasit-o, dupa ce a scotocit peste tot si a dat de ea, a chemat vecinele si a zis: "Bucurati-va cu mine, caci am gasit drahma pe care o pierdusem" (Luca 15, 9); apoi a spus: "Asa se face bucurie ingerilor pentru un pacatos care se pocaieste" (Luca 15, 10). Iar bucuria care se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste, a infatisat-o Domnul Hristos ca pe un ospat, ca pe ospatul acela pe care l-a facut tatal cel primitor pentru fiul care, dupa ce si-a risipit partea de avere, s-a intors acasa, cerandu-si iertare pentru greselile facute.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos a spus lucrurile acestea la masurile omului. El a vrut sa intelegem ca Dumnezeu este Tatal nostru. Dar, in pilda aceasta cu fiul risipitor si cu tatal primitor, a vorbit despre un tata oarecare dintre cei de pe pamant: un tata oarecare a alergat in fata fiului care se intorcea, un tata bun l-a imbratisat pe fiul care se intorcea, un tata bun l-a sarutat, un tata bun a randuit toate cele spre bine.

Domnul Hristos ne face sa ne gandim la faptul ca daca un tata pamantesc poate face asa ceva, cu atat mai mult Tatal Cel ceresc, care este Tatal nostru. Intr-o alta imprejurare Domnul Hristos a zis: "Care tata dintre voi, daca ii va cere fiul paine, oare ii va da piatra? Sau daca ii va cere peste, oare el ii va da in loc de peste, sarpe? Sau daca-i va cere un ou, ii va da scorpie?" (Luca 11, 11-12); si a continuat: "Daca voi, rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri daruri bune, cu cat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri" (Luca 11, 13).

Noi stim ca Dumnezeu este Tatal nostru. Avem incredere in Dumnezeu Tatal nostru, stim ca ne cheama Tatal nostru la El, ca ne ajuta sa mergem la El; avem incredere in Dumnezeu, ascultam chemarea Lui, avem siguranta ca ne primeste si ne ajuta.

Gandurile acestea le prezint cu prilejul mutarii de la noi a unuia dintre credinciosii acestei parohii, Savu Popa. A avut si el incredere in Dumnezeu, a strabatut prin viata, a intampinat multe. Credinta in Dumnezeu l-a tinut in liniste sufleteasca in fata imprejurarilor grele pe care numai el le stie care au fost si cate au fost.

S-a intors acasa din valtoarea greutatilor prin care a trecut si a pus temelie pentru o familie de care s-a bucurat de-a lungul anilor. Daca n-a putut el sa-I slujeasca lui Dumnezeu cu slujire preoteasca, l-a invrednicit Dumnezeu sa aiba un copil preot, l-a invrednicit Dumnezeu sa aiba o fiica preoteasa, l-a invrednicit Dumnezeu sa se bucure de familia lui, si noi dam slava lui Dumnezeu pentru aceasta.

De obicei, cand trece cineva din aceasta viata, ne gandim la viata lui cata o stim, ii aducem multumire lui Dumnezeu si zicem impreuna cu toti credinciosii: "Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac". Dar sa nu uitam ca a fost sprijinit in lucrarea lui de o sotie buna care, lucru extraordinar de rar, l-a asteptat patrusprezece ani pana cand si-a putut implini gandul de a fi impreuna in viata de casatorie. Este un lucru de lauda! De cate ori am ocazia, le spun oamenilor: "Cunosc o femeie la Ocna Sibiului, care l-a asteptat patrusprezece ani pe un baiat cu care voia sa se casatoreasca. Si l-ar fi asteptat si mai mult, daca ar fi trebuit! Si vreme multa, si vreme putina, trece, cand e vorba de un ideal!

Sa ne gandim la lucrurile acestea si sa nu uitam niciodata ca Domnul Hristos ne cheama. Sa avem incredere! Sa avem incredere in ceea ce ne-a spus Mantuitorul!

Mai zilele trecute m-a intrebat cineva: "Parinte, cum explicati faptul ca dumneavoastra sunteti asa de optimist si cum se explica faptul ca atata seninatate izvoraste din cartile dumneavoastra?". Si am raspuns: "Asta se intampla pentru ca eu cred! Cred in Evanghelie, cred in ceea ce a spus Mantuitorul, cred ca El ne cheama, cred ca ne ajuta, cred ca este <bun si iubitor de oameni>, ca este milostiv si iubitor de oameni, ca al Lui este a ne milui si a ne mantui, cred ca Dumnezeul nostru este Dumnezeul milei si-al indurarilor si-al iubirii de oameni".

In aceasta imprejurare, avand incredere in Evanghelie, avand incredere in mijlocirile Maicii Domnului si-ale tuturor sfintilor, il recomandam pe cel ce s-a mutat de la noi, robul lui Dumnezeu, Savu, ca sa fie primit cu dreptii si cu sfintii. Il insotim cu gandurile noastre bune si-l tinem in sufletul nostru. Asa cum l-am avut in viata, il tinem si pe mai departe, si asa il vom avea si in vesnicie.

Cu sentimentele din viata, pe care le pastram si mai departe, ne vom intalni cu el la vreme potrivita, dincolo de lumea aceasta, ca sa-L marturisim pe Tatal pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita. Amin!

• « Inapoi
• Inainte »