PILDA CU BOGATUL CARUIA I-A RODIT TARINA CU BELSUG

• « Inapoi
• Inainte »

La aceasta Sfanta Liturghie s-a citit din Sfanta Evanghelie de la Luca, pilda cu bogatul caruia i-a rodit tarina cu belsug. Este o pilda nepilduitoare. In aceasta pilda se arata ca nu trebuie sa faca cineva cum a facut acel bogat care a avut in vedere posibilitatea de a aduna bogatii numai pentru el.

In Capitolul al XII-lea al Evangheliei de la Luca scrie ca odata, pe cand vorbea Domnul Hristos putinilor ascultatori, cineva din multime a zis: "Invatatorule, zi fratelui meu sa impar-ta cu mine mostenirea", si Domnul Hristos a raspuns: "Omule, cine M-a pus pe Mine judecator sau impartitor peste voi?", dupa care a adaugat: "Luati aminte, ca viata cuiva nu sta in prisosul avutiilor sale", iar ca ilustrare a acestui fapt a spus pilda cu bogatul caruia i-a rodit tarina cu belsug. O stim cu totii, am fi putut s-o invatam chiar inainte de a fi citita la Sfanta Liturghie: Un om bogat a vazut ca in anul acela tarina lui a rodit cu belsug. A intrat atunci la ingrijorare si s-a intrebat ce-ar putea sa faca in aceasta imprejurare, ca nu-i pregatit pentru a aduna atatea roade in magaziile pe care le are. Dupa oarecare chibzuinta, a zis: "Voi darama magaziile si mai mari le voi zidi, voi aduna acolo toate roadele mele si voi zice: Suflete, ai multe bunatati stranse pentru multi ani; odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te". Dumnezeu, se spune mai departe in pilda, i-a zis: "Nebune! In aceasta noapte vor cere de la tine sufletul tau. Si cele ce ai pregatit ale cui vor fi?" si incheie Domnul Hristos pilda, spunand: "Asa se intampla cu cel ce-si aduna comori siesi si nu se imbogateste in Dumnezeu!".

Am invatat cand eram student la Teologie, la cursul numit Ermineutica (un curs care invata cum se talmacesc cuvintele din Scriptura) ca daca vrei sa intelegi bine un text, trebuie sa ai neaparat in vedere scopul pentru care a fost scris (in cazul nostru - pilda cu bogatul caruia i-a rodit tarina cu belsug). Ce a urmarit Domnul Hristos sa-i invete pe oameni prin aceasta pilda? Am putea sa stim? Da, este foarte simplu! Mai intai incadrand in context; aceasta este o regula, adica nu iei textul cuvant cu cuvant, ci urmaresti cui i-au fost spuse cuvintele, de ce i-au fost spuse omului aceluia, de ce a fost el caracterizat ca nebun, in ce imprejurare? Ca sa intelegi lucrurile acestea, trebuie sa ai in vedere toate cate sunt in legatura cu aceste afirmatii.

Am putea zice foarte simplu: "Nu ne priveste, nu ne intereseaza! Nu avem nici o treaba cu pilda aceasta, nu tine de noi!" Dar oare nu tine de noi nici cuvantul: "Asa se intampla cu oricine care se imbogateste pentru sine si nu se imbogateste in Dumnezeu"? Aici ne priveste! Partea aceasta, ca se cuvine a ne imbogati in Dumnezeu, ne priveste! Nu ni se spune ce inseamna a ne imbogati in Dumnezeu, dar intelegem din pilda. A te imbogati in Dumnezeu inseamna sa dai din prisosul tau. Duminica trecuta va spuneam ca samarineanul milostiv a dat din prisosinta lui. Asa trebuia sa faca si bogatul caruia i-a rodit tarina, sa dea din ceea ce avea el in plus. Nu trebuia nici sa-si faca provizii mai mari, nici sa adune pe mai multi ani roadele, ci sa se gandeasca si la cei care n-au, sa le dea si acelora si atunci s-ar fi imbogatit in Dumnezeu din prisosul lui. Adica el n-ar fi fost pagubit cu nimic, ar fi trait tot atat de bine, dar ar fi putut sa-i ajute si sa-i veseleasca si pe altii.

Ziceam ca ne priveste si pe noi ceva: cuvantul acesta, ca trebuie sa ne imbogatim in Dumnezeu. Cum? Daca avem prisosuri, sa le folosim pentru binele altora si atunci suntem la masurile samarineanului milostiv, iar Domnul Hristos ne recomanda si pe noi cum l-a recomandat pe samarineanul milostiv, cand a zis: "Mergi si fa si tu asemenea" (Luca 10, 37), da si tu din ceea ce ai, da si tu din prisosul tau! Mai intai l-a recomandat pe samarineanul milostiv acelui om care L-a intrebat pe Domnul Iisus Hristos: "Cine este aproapele meu?", acelui om care a inteles ca aproapele celui cazut intre talhari este samarineanul milostiv. Domnul Hristos a zis: "Mergi si fa si tu asemenea". Cuvantul acesta ni-l spune Domnul Hristos tuturor, pentru ca toti trebuie sa facem ceea ce a facut samarineanul milostiv.

Dar mai e ceva ce ne priveste pe noi, chiar daca nu suntem bogati, chiar daca nu avem tarina, chiar daca nu facem hambar, chiar daca ne multumim cu cate le avem, chiar daca nu zicem: "Suflete, ai multe bogatii puse pe multi ani, odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te!". E ceva ce Domnul Hristos nu are in vedere in text asa de lamurit, ceva la care ne gandim prea putin, poate chiar deloc.

Daca luam aminte cum este prezentata pilda, vedem ca omul acela nu a facut nimic din ce si-a propus: nu a daramat hambarele, nu a facut altele, nu a adunat bogatiile in hambare, nu a zis ce si-a propus sa zica si, cu toate acestea, a fost numit nebun: "Nebune, in noaptea aceasta vor cere de la tine sufletul tau, iar cele ce le-ai adunat, ale cui vor fi?". Ne priveste pe toti: si pe cei saraci si pe cei bogati, si pe cei invatati si pe cei neinvatati. Ce anume? Ca Dumnezeu priveste inlauntrul nostru, ca Dumnezeu ne cunoaste tainele inimii, ca Dumnezeu stie asezarea sufletului nostru. Stim cuvintele Domnului Hristos: "Din prisosul inimii graieste gura" (Luca 6, 45); "Dupa roadele lor ii veti cunoaste" (Matei 7, 16); "Omul cel bun, din vistieria cea buna a inimii sale scoate cele bune, iar omul cel rau, din vistieria cea rea a inimii sale scoate cele rele" (Luca 6, 44-45).

Cum e cu bogatul caruia i-a rodit tarina? Cele ce ni se spun in pilda ca le-a zis - nu le-a zis nici macar cu cuvantul vorbit! De unde stim? Scrie acolo, in Evanghelie: "Si-a zis in sine", deci nu a zis cu cuvantul vorbit, nu a zis catre cineva, ci in sine, in mintea lui, in constiinta lui a zis: "Ce voi face, ca nu am unde sa adun bogatiile mele? Stiu ce voi face (in gand zicea): voi darama hambarele mele (deci la viitor), voi zidi altele mai mari, voi aduna in ele belsugul de rod al tarinilor mele, si voi zice dupa ce voi vedea toate acestea: "Suflete, ai multe bogatii puse pe multi ani, odihneste-te, mananca, bea, veseleste-te!". Nu a zis nimic cu cuvantul, nu a zis nimic la prezent, ci numai la viitor, iar Dumnezeu i-a zis: "Nebune!". De ce i-a zis Dumnezeu - nebun? Pentru ca n-avea niste judecati in care sa intre si Dumnezeu, care a binecuvantat tarina sa intre atata belsug. Nu a zis: "Oare Dumnezeu, Care este datatorul binelui, ce-mi cere? Oare Dumnezeu n-ar vrea sa dau cuiva din bogatiile acestea?" Si-atunci, daca s-ar fi gandit in lumina gandului la Dumnezeu, nu mai era nebun. El L-a exclus pe Dumnezeu din gandurile lui. El a facut ce a zis Psalmistul: "Zis-a cel nebun in inima sa: Nu este Dumnezeu" (Ps. 13, 1). El a zis "Nu este Dumnezeu", nu in intelesul ca a spus cu cuvantul, ci in intelesul ca nu a tinut seama de Dumnezeu, nu l-a interesat de Dumnezeu.

Asa zic multi in gandul lor sau nici nu zic, dar actioneaza ca si cand nu ar exista Dumnezeu. De exemplu, trebuie sa mear-ga omul la biserica si zice: "Nu ma duc la biserica!". Nu te duci la biserica, dar stii tu ce inseamna treaba aceasta? Inseamna ca-L neglijezi pe Dumnezeu, ca-L pui pe Dumnezeu la spate, ca-L pui pe Dumnezeu in dos, ca nu vrei sa stii de Dumnezeu. Aaa... pai eu cred, eu ma inchin, eu zic rugaciunile... Da, zici atunci, seara, cand te culci, dar cand trebuie sa te duci la biserica, nu exista Dumnezeu pentru tine, nu te intereseaza Dumnezeu, nu vrei sa stii de Dumnezeu. Aceasta este atitudinea, de aici se vede daca esti sau nu cu Dumnezeu.

Dumnezeu i-a zis "nebun" pentru ca bogatul acela nu a tinut seama de Dumnezeu. In mod practic nu a tinut seama de Dumnezeu. Probabil ca daca l-ar fi intrebat cineva: "Crezi in Dumnezeu?" "Cred!" - ar fi zis, dar faptele lui l-au aratat necredincios.

De multe ori le zic oamenilor: "Nu crezi in Dumnezeu, pentru ca nu te duci la biserica! Si ei: "Ba cred!" Cum crezi in Dumnezeu, cand tu nu te duci la biserica? Cum crezi? Unde-i credinta ta, ce lucrare are credinta ta?

Ceea ce ma intereseaza acum si as vrea sa retinem cu totii, pentru ca sunt lucruri care ne privesc, este faptul ca Dumnezeu se uita inlauntrul inimii, se uita la asezarea omului; Dumnezeu stie ce este omul, ce face omul, ce crede omul

Sa tinem seama de lucrul acesta: bogatul nu a zis cu cuvantul, a zis in sine, nu a implinit ce si-a propus, nu a ajuns sa zica ce voia sa zica si, cu toate acestea, a fost socotit nebun.

Din aceasta pilda sa invatam sa inlaturam si gandurile care ar putea fi contrare voii lui Dumnezeu. Daca privim pilda in acest sens, avem cu totii ceva de invatat din ea. Totodata, sa cercetam si sa ne imbogatim in Dumnezeu, ca sa nu ni se intample ceea ce i s-a intamplat bogatului care se gandea numai la el insusi. Daca facem asa, este nadejde de bine si acum, si in vesnicie. Amin!

• « Inapoi
• Inainte »