CUVINTE DE LA ATHOS

• « Inapoi
• Inainte »

Astazi se face pomenirea Sfantului Atanasie, cel care a intemeiat Lavra din Sfantul Munte, prima manastire din Muntele Athos.

Orice manastire este ceva deosebit fata de lumea aceasta, dar Sfantul Munte are ceva deosebit si fata de celelalte manastiri. Unii dintre calugari se gandesc mereu cum ar fi sa ajunga ei in Sfantul Munte, sa traiasca acolo. Este un gand bun, desi nu s-ar putea zice ca daca ai ajuns la Sfantul Munte, gata, ai ajuns in cer. Tot oameni sunt si la Sfantul Munte. L-am intrebat odata pe un parinte de acolo, parintele Dometie Trihenea, cand a fost la noi la manastire: "Parinte, cum sunt parintii de la Sfantul Munte?" Si a zis: "Sa nu-ti inchipui ca la Sfantul Munte sunt oameni veniti din cer pe pamant! Sunt oameni de pe pamant... care doresc sa ajunga in cer!" Bineinteles, daca sunt oameni de pe pamant, inseamna ca si acolo sunt multe lucruri care tin de pamantul acesta. Sunt si acolo oameni doritori de avere, desi s-au fagaduit la saracie, sunt si acolo oameni doritori de marire, desi s-au fagaduit la smerenie; sunt si acolo oameni doritori de placere, desi s-au fagaduit sa renunte la placerile veacului acestuia; si acolo, fiind oameni, se cearta unii cu altii, desi ar trebui sa caute pacea cu toata lumea, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel (Evrei 12, 14).

Sunt insa si unele inlesniri, care nu se afla in alta parte. De pilda, faptul ca acolo, fiind manastiri de barbati, nu intra feme-ile. Femeile nu au voie sa intre in Sfantul Munte nu pentru ca ar fi inferioare, ca ar fi nevrednice sau ca ar fi cazute din darul lui Dumnezeu, ci ca sa nu fie prilej de ispita. Parintii de la Sfantul Munte si-au dat seama ca femeia poate fi o primejdie si au hotarat ca acolo sa nu ajunga nici o femeie. Si in Romania, la manastirea Frasinei, este randuiala ca la Sfantul Munte, nu intrara femeile.

La Sfantul Munte se tine foarte mult la randuiala de suflet. Mitropolitul Nicolae Balan, Dumnezeu sa-l odihneasca, cand parintele Arsenie [Boca] si cu parintele Serafim [Popescu] s-au hotarat sa devina calugari, i-a trimis mai intai la Sfantul Munte. I-a trimis sa cunoasca realitatile de acolo, sa invete acolo si sa se intoarca sa rostuiasca viata de aici. Nu s-a putut implini lucrul acesta decat in parte. Nu s-a putut randui ca in aceasta manastire sa nu intre femeile. Acum, sa fim cinstiti, stim cum intra: intr-o tinuta in care nu se cuvine sa intre cineva intr-o manastire. Toleram lucrurile acestea din diferite motive care nu tin de Dumnezeu si n-avem curajul sa spunem ca asa nu se cuvine! Vedeti cat de departe suntem de Sfantul Munte?!

Pomenim astazi pe un sfant care a fost la Sfantul Munte, si nu tinem seama de gandurile lui si de randuielile lui! Ca la Sfantul Munte nu se poate, ca la Frasinei nu se poate, ca nu-i hotararea de la inceput si nu-i hotararea asa, dar mai multa grija trebuie sa avem! In Pateric se spune ca diavolul s-a dus la o manastire unde era nu o femeie, ci un copil, si a zis: "Apoi, daca esti tu aici, nu mai am ce face!" Si aceasta trebuie sa ne dea de gandit! De ce? Copilul are ceva din infatisarea femeii si poate fi ispititor pentru cei care nu au destula tarie si se gandesc la pacate. Este adevarat ca tot in Pateric se spune ca erau nemul-tumiti unii calugari ca se jucau copii in apropiere si s-au plans Cuviosului Pimen, care le-a zis: "De glasul ingerilor fugiti?" Depinde cum privesti o chestiune, dar nu stii daca intotdeauna esti asa de statornicit in bine incat sa nu mai poti fi clintit.

Parintele Serafim, Dumnezeu sa-l odihneasca, a stat la Sfantul Munte sase luni. In aceste sase luni a fost povatuit de parintele Antipa Dinescu, care este cuprins si in Patericul romanesc, foarte pe scurt. Acolo, la Sfantul Munte, parintele Serafim a primit o scrisoare de la mitropolitul Nicolae Balan, care i-a dat in grija sa mearga la Atena sa se inscrie la Facultatea de Teologie, ca numai asa poate sa-i trimita bursa din tara. Se gandea mitropolitul ca parintele o sa vina si cu niste cunostinte de limba greaca. Parintele Serafim i-a spus parintelui Antipa ca a primit scrisoarea care-l indemna sa se duca la Atena, la Teologie. Este interesant raspunsul parintelui Antipa (sa nu uitam ca era vorba de o scoala teologica, nu de o scoala laica): "Ma, sa te tii de pravila, ca daca nu, te indracesti!"

Daca parintele Serafim ar fi adus numai cuvantul acesta, nu s-a dus degeaba la Sfantul Munte. Nu s-a dus degeaba pentru el, nu s-a dus degeaba pentru mine, si nu s-a dus degeaba pentru toti care stiu cuvantul acesta al parintelui Antipa Dinescu: "Sa te tii de pravila, ca daca nu, te indracesti!". Scazi, te invartosezi, uiti de Dumnezeu, Il neglijezi pe Dumnezeu! Cei care-L neglijeaza pe Dumnezeu sunt mai rai decat necredinciosii!

La mine la spovedanie vin oameni care spun ca sunt credinciosi, dar ca nu merg la biserica. Totdeauna le spun: "Este mai bine sa nu crezi in Dumnezeu, decat crezand, sa-L pui pe Dumnezeu la spate!" Cand crezi in Dumnezeu, trebuie sa faci ceva pentru Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-I dai ceva da si ceva nu, ci-I dai tot ce poti! Sigur ca sunt imprejurari cand nu poti sa-ti faci toate datoriile.

Dumnezeu stie neputintele omului si primeste si neputintele in loc de pravila. Aceasta nu inseamna ca nu-ti faci pravila in cazul cand nu poti sa ti-o faci! E ca si cand ti-ai facut-o, daca ajungi la neputinta de a ti-o face, dar doresti totusi s-o faci. In cazul acesta, fara pravila - esti cu pravila! Pentru ca nu uiti de Dumnezeu, pentru ca nu-L neglijezi pe Dumnezeu. Iar daca poti sa-I slujesti lui Dumnezeu si zici: "Lasa, fac eu mai putin astazi, ca fac altadata", in cazul acesta te joci cu Dumnezeu. Si daca te joci cu Dumnezeu, ajungi sa se intample cu tine ceea ce a spus parintele Antipa Dinescu: te indracesti si atunci mergi din rau in mai rau.

Prin anii '75 au fost aici, la manastire, niste calugari francezi de la Sfantul Munte, parintele Placide, pe care unii poate-l stiti, si niste ucenici ai lui. Ei ne-au adus de la Sfantul Munte un cuvant care mie mi-a placut tare mult. L-am retinut, l-am spus si altadata si-l voi mai spune: "La Dumnezeu sa te gandesti ca la Dumnezeu, nu ca la om, si sa-L respiri pe Dumnezeu cum respiri aerul!". Cuvantul acesta pare cumva de neinteles: cum adica sa-L respiri pe Dumnezeu, ca Dumnezeu nu este aer?! Este vorba de intelesul de a nu-L uita pe Dumnezeu, sa tii seama de Dumnezeu cum tii seama de aerul pe care-l respiri.

La Dumnezeu sa te gandesti cat trebuie si, mai ales, "ca la Dumnezeu, nu ca la om". Sunt unii oameni care-mi spun: "Parinte, va spun drept ca atunci cand sunt pe cale sa fac un pacat, de multe ori ma gandesc la dumneavoastra mai mult decat la Dumnezeu". Deci tine la om mai mult decat la Dumnezeu! Este bine ca se opreste omul de la pacat, indiferent din ce motive, dar e frumos sa ne gandim la Dumnezeu. Dumnezeu sa fie in prim-planul existentei noastre!

Pentru ca a fost vorba de pravila, de randuiala de rugaciune, de program de slujba, de participarea la sfintele slujbe, tot parintele Dometie Trihenea, cand a venit vorba despre pescuit, a zis: "E mai bun pestele decat cartoafele (sic!), dar pierzi prea multa vreme de pravila pentru pescuit!" Iata un gand de la Sfantul Munte: pierzi vreme de pravila cand mergi la pescuit. Stai prea mult acolo si nu-ti implinesti datoriile princi-pale; nu te-ai facut calugar sa pescuiesti, te-ai facut calugar sa-I slujesti lui Dumnezeu. Daca pescuiesti si nu-ti indeplinesti datoriile pe care le ai, ai ales pestele in loc de Dumnezeu! Ai ales pestele in loc de pravila! Deci parintele Dometie a avut dreptate cand a zis ca pierzi timp de pravila pentru pescuit.

Cred ca astazi, cand pomenim pe Sfantul Atanasie al Athonului, e bine sa ne gandim la aceste cuvinte de la Sfantul Munte. Este bine sa ne facem program mai serios intru a-I sluji lui Dumnezeu, este bine sa inlaturam toate primejdiile, pentru ca nu avem randuiala de la Sfantul Munte si nici macar nu ne silim sa ne facem randuiala atat cat am putea in conditiile noastre. La spovedanie ne putem gandi si la aspecte de felul acesta.

Dumnezeu sa ne ajute!

• « Inapoi
• Inainte »