Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Cand pomenim un fericit cu nume de "Fericit", este firesc sa ne intrebam cum am putea fi si noi fericiti. Daca am sluji Mantuitorului nostru Iisus Hristos implinind cele pentru care Domnul Hristos ii fericeste pe oameni, am putea sa fim fericiti si sa avem nume de fericiti.
Cele noua fericiri cuprinse in Sfanta Evanghelie de la Matei, Capitolul V, pe care le auzim la fiecare Sfanta Liturghie, sunt un urcus spre bucurie, un urcus spre fericire:
"Fericiti cei saraci cu duhul". Pentru smerenia lor, pentru lipsa lor de indestulare, in intelesul ca nu se multumesc cu putin, ci vor totdeauna sa faca mai mult si mai mult, Domnul Hristos ii fericeste si le spune ca "a lor va fi imparatia cerurilor".
Ii fericeste Domnul nostru Iisus Hristos pe "cei ce plang", ca pe unii care vor fi mangaiati. Domnul Hristos nu vrea sa fim in plangere, ci vrea sa fim in bucurie: "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri" - a zis El dupa cele noua fericiri, fagaduind fericirea din mangaiere celor care au intristare in lumea aceasta.
Ii fericeste Domnul Hristos pe cei blanzi, spunandu-le ca ei "vor mosteni pamantul"; daca Domnul Hristos ii fericeste pe "cei blanzi", inseamna ca toti trebuie sa ne straduim sa fim blanzi.
Ii fericeste Domnul Hristos pe "cei ce flamanzesc si insetoseaza de dreptate", adica pe cei care simt trebuinta de a fi drepti, pe cei care cauta toata dreptatea ("Sa implinim toata dreptatea" (Matei 3, 15) cum a zis Domnul Hristos la botezul Sau). Dreptatea aceasta trebuie sa fie o necesitate a sufletului omenesc; daca nu este o necesitate, inseamna ca nici nu o cautam.
Fericiti sunt cei milostivi, ca "aceia se vor milui". Ii fericeste Domnul Hristos pe cei blanzi, pe cei milostivi, pe cei binevoitori, pe cei intelegatori cu lipsurile oamenilor, pe cei care adauga ceva celor ce nu au (exista si o milostivire sufleteasca si, daca nu o ai, nu ai nici lucruri de dat). Ii fericeste Domnul Hristos pe "cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu". Grija noastra, ca unii care vrem sa-L vedem pe Dumnezeu, este aceea de a ne curati inima, de a inlatura din inima noastra toate lucrurile pe care nu le binecuvi-teaza Dumnezeu.
Ii fericeste Domnul Hristos pe "facatorii de pace", care se vor chema "fiii lui Dumnezeu"; asadar si noi trebuie sa fim doritori de a inmulti binele, de a inmulti pacea intre oameni.
Ii fericeste Domnul Hristos pe cei "prigoniti pentru drep-tate", adica pe cei care sunt statornici in dreptate, care se silesc pentru dreptate si atunci cand au impotriviri, care nu cauta dreptatea cu comoditate, ci cauta dreptatea cu silinta ("Imparatia lui Dumnezeu se ia cu navala" - Matei 11, 12).
Ii fericeste Domnul Hristos pe cei care, statornici fiind in bine, pot suporta sa fie batjocoriti de oameni fara a se clinti din bine, pot sa sufere orice cuvant rau (minciuna, neadevar) spus impotriva lor. Pe acestia Domnul Hristos ii indeamna la bucurie: "Bucurati-va si va veseliti, ca plata voastra multa este in ceruri". Este sigur ca Sfantul Macarie, cel cu nume de "Fericit", a fost lucratorul acestor bunuri sufletesti care aduc fericirea.
L-a fericit Domnul Hristos pe Apostolul Toma, care a vrut sa se incredinteze de Invierea Mantuitorului, Care a spus cu prilejul acesta: "Fericiti sunt cei ce n-au vazut si au crezut" (Ioan 20, 29). Deci sunt fericiti cei ce cred, pentru ca daca nu crezi, nu te silesti prin credinta pentru cele pe care le aduce credinta.
L-a fericit Domnul Hristos pe Sfantul Apostol Petru, care a facut marturisirea: "Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu" (Matei 16, 16), dupa care Domnul Hristos a zis: "Fericit esti Simone, ca nu trup si sange ti-au descoperit tie aceasta, ci Tatal Meu, Cel din ceruri". Dumnezeu Insusi i-a descoperit adevarul ca Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu Celui viu!
A fericit Domnul Hristos pe ucenicii Sai, pe ascultatorii Sai, cand a zis: "Fericiti sunt ochii vostri ca vad si urechile voastre ca aud. Caci adevarat graiesc voua ca multi prooroci si drepti au dorit sa vada cele ce priviti voi, si n-au vazut, si sa auda cele ce auziti voi, si n-au auzit" (Matei 13, 16-17). A fericit Domnul Hristos pe Maica Sa preasfanta si pe cei care cunosc cuvantul Evangheliei si se silesc pentru pazirea lui: cand o femeie a ridicat glasul din popor si a zis "Fericit este pantecele care Te-a purtat si fericiti sunt sanii pe care i-ai supt", Domnul Hristos a raspuns "adevarat", deci a fericit pe Maica Domnului, si a adaugat: "Fericiti sunt si cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc" (Luca 11, 28).
Si, in sfarsit, a mai avut Domnul Hristos un cuvant ramas in Sfanta Evanghelie: "Fericit este acela care nu se va sminti intru Mine" (Matei 11, 6) adica acela care are siguranta adevarului ca Domnul Hristos este Mantuitorul nostru. Pe toate acestea sigur le-a implinit Sfantul Macarie, cel cu nume de "Fericit", si de aceea este fericit.
Cred ca va mai aduceti aminte ca v-am spus eu o cale spre fericire; anume, o cale care incepe cu credinta in Dumnezeu: cel care vrea sa fie fericit trebuie neaparat sa fie credincios, pentru ca fericirea o da Dumnezeu. Am zis ca in limba greaca "credincios in Dumnezeu" se numeste "Teopist". Cine are credinta in Dumnezeu, se sileste sa implineasca voia lui Dumnezeu, se supune lui Dumnezeu si devine "rob al lui Dumnezeu", adica "Teodul". Cel care implineste poruncile lui Dumnezeu, pe masura ce le implineste, Il cunoaste pe Dumnezeu si devine "Teognost". Cine-L cunoaste pe Dumnezeu, acela Il iubeste pe Dumnezeu pe masura cunoasterii Lui, si devine "Teofil". Si cine este "iubitor de Dumnezeu", pentru ca aceasta inseamna "Teofil", sigur este fericit, pentru ca iubirea aduce totdeauna fericire. Si acela este "Macarie".
Pentru ca astazi este pomenit Sfantul Macarie, pe langa cele ce vi le-am spus, vreau sa mai adaug si faptul ca in alcatuirea numita tropar avem prilejul sa vorbim cu Sfantul Macarie si sa zicem: "Locuitor pustiului si inger in trup si de minuni facator te-ai aratat, de Dumnezeu purtatorule parintele nostru Macarie. Cu postul, cu privegherea, cu rugaciunea, cerestile daruri luand, vindeci pe cei bolnavi si sufletele celor ce alearga la tine cu credinta. Marire Celui ce ti-a dat tie putere, marire Celui ce te-a incununat pe tine, marire Celui ce lucreaza prin tine, tuturor, tamaduiri". Vorbim cu Sfantul Macarie si spu-nem despre el ca este locuitor pustiului. Noi nu suntem in pustiu, dar putem sa fim intr-un pustiu gandit. Sfantul Andrei al Cezareei spune, in Comentariul la Apocalipsa, ca "unii se retrag in pustia simtita, altii se retrag in pustia gandita, iar altii sunt vitejii care se prezinta cu credinta lor oriunde si oricand". Sfantul Macarie a fost in pustia simtita, a fost locuitor al pustiului. Zicem despre el mai departe ca este "inger in trup", adica purtand trup, a trait in lumea aceasta ca un inger: cu gandul la Dumnezeu, slavindu-L pe Dumnezeu.
Sfantul Macarie a avut si puterea de vindecator, a fost si "de minuni facator"; acestea le-a primit de la Dumnezeu prin post, prin priveghere si prin rugaciune: "Cu postul, cu priveghe-rea si cu rugaciunea, cerestile daruri luand". A primit daruri de la Dumnezeu si de aceea a vindecat pe cei bolnavi, a vindecat sufletele celor ce alearga la Dumnezeu. Pentru toate acestea aducem marire lui Dumnezeu si zicem: "Marire Celui ce ti-a dat tie putere (pentru ca nu din putere omeneasca a avut el darul acesta), marire Celui ce te-a incununat pe tine (Dumnezeu l-a incununat pe Sfantul Macarie pentru viata lui cinstita), marire Celui ce lucreaza prin tine, tuturor, tamaduiri" (pe sfinti ii cinstim intotdeauna in legatura cu Dumnezeu).
Sa-I dam slava lui Dumnezeu pentru toate aceste randuieli de slujba, pentru toate gandurile sfinte, pentru tot ce ne poate indruma spre bine si sa avem incredintarea ca avand in ajutor astfel de oameni fericiti, putem ajunge si noi la liniste sufleteasca. Linistea sufleteasca este cel dintai semn al faptului ca suntem in legatura cu Dumnezeu, ca suntem sub binecuvantarea lui Dumnezeu.
Dumnezeu sa ne ajute, prin rugaciunile Sfantului Macarie, sa fim si noi fericiti!