Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Hristologia transcendentala
"Hristologia transcendentala"
Prezenta aceasta a Logosului divin in lume chiar in gradul slabit de dupa cadere ar putea forma o baza mai larga a ceea ce numeste teologul catolic Karl Rahner o "hristologie transcendentala", adica o trebuinta dupa Hristos inscrisa in constitutia spirituala a omului.
Elementele in care vede el aceasta "hristologie transcendentala" pot fi socotite ca forma speciala a prezentei Logosului in spiritul uman si ca atare ele pot fi incadrate in prezenta generala a Lui in lume, care a fost schitata in cele spuse de noi mai inainte. Vom enumera aceste elemente care fac parte din ratiunea insasi ca chip al Logosului. Mentionam mai intai ca Rahner insusi vede implinindu-se aceasta "hristologie transcendentala" sau a asteptarii, in corespondenta dintre persoana si opera lui Hristos cel istoric si o "teologie a constiintei", adica o "hristologie ontica", inscrisa in existenta, o "hristologie ontologica", in care hristologia testata istoric si propovaduita se acorda cu rationalitatea, sau cu trebuinta de sens a fiintei umane.
a) Primul element al acestei "hristologii transcendentale" a Logosului il vede Rahner in nevoia omului de iubirea absoluta. Ea raspunde poruncii lui Hristos de a vedea in aproapele pe El Insusi (Matei 25). Potrivit acestei porunci, "o iubire absoluta, care se indreapta radical si fara rezerva spre un om, afirma implicit prin credinta si prin iubire pe Hristos. Si acest lucru e adevarat. Caci omul simplu, finit si lipsit de fermitate, nu poate justifica intr-un sens deplin numai prin sine si pentru sine iubirea absoluta ce i se ofera, in care o persoana se angajeaza pe sine insasi si are curajul sa se daruiasca total altuia; pentru sine insusi celalalt ar putea fi iubit numai cu rezerva, cu o iubire in care cel ce iubeste se rezerva pentru sine insusi, sau are curajul sa se daruiasca in mod absolut unei realitati poate goale de sens... Iubirea insa vrea o unitate a iubirii de Dumnezeu si de aproapele, in care iubirea de aproapele este in acelasi timp iubire de Dumnezeu si de-abia prin aceasta e absoluta. Prin aceasta ea cauta insa pe Dumnezeu-Omul, adica pe Acela care poate fi iubit ca om cu absolutul iubirii lui Dumnezeu."
b) Al doilea element al acestei hristologii virtuale in om il vede Rahner in intelegerea mortii intr-un sens pe care-l vede implinit in moartea lui Iisus. "Moartea este o fapta in care se implineste toata viata, in care omul ca fiinta libera dispune de sine ca intreg, dar asa ca aceasta dispunere este acceptarea unei dispuneri absolute de fiinta sa in neputinta sa radicala, care apare suportata si e suportata in moarte. Dar daca aceasta acceptare libera, deschisa neputintei radicale, prin care fiinta ce dispune de sine accepta sa se dispuna de ea, nu inseamna acceptarea unei absurditati, care in acest caz ar putea fi refuzata "pe drept" printr-un protest, aceasta acceptare implica in om, - care nu afirma idei si norme abstracte, ci realitatea ca temei al existentei sale istorice -, asteptarea sau afirmarea, prin presimtire, a mortii in care e impacata dialectica faptei si a suferintei neputincioase in moarte." Aceasta impacare e realizata in Hristos, iar prin El, si pentru noi.
c) Al treilea element e speranta in viitor. Omul spera, planuieste, dar in acelasi timp este expus neprevazutului viitor. "Inaintarea sa in viitor este o straduinta continua de a micsora instrainarile sale interioare si distanta intre ceea ce este si ceea ce vrea si trebuie sa fie. Trebuie sa ne multumim deci sau numai cu concilierea (individuala sau colectiva) cu un tel vesnic departat, totdeauna asimptotic urmarit, care se misca numai la distanta, sau acest tel absolut e un tel cu putinta de atins, fara ca, odata atins, sa suprime finitul si sa-l faca sa dispara in absolutul lui Dumnezeu. Omul care spera in mod real trebuie sa spere ca acestor intrebari trebuie sa li se raspunda in intelesul al doilea al alternativei, prin realitatea istorica."
Hristos da acest raspuns pozitiv amintitei sperante a omului. Sfintii Parinti au formulat aceasta asteptare inconstienta si aceasta implinire a omului in Hristos in mod mai simplu, declarand ca acesta a fost facut pentru Hristos, sau ca chipul dumnezeiesc al omului se desavarseste in Hristos.
Cuprins
- Dogmatica vol II
- Prezenta si lucrarea Cuvantului lui Dumnezeu in creatie
- Hristologia transcendentala
- Prezenta si lucrarea Cuvantului lui Dumnezeu in Vechiul Testament
- Chipul evanghelic si istoricitatea lui Iisus Hristos
- Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu cel intrupat, tinta noastra finala
- Intruparea ca unire a firii dumnezeiesti si firii omenesti in Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul -Formula dogmatica
- Sensul Ipostasului si al firii
- Enipostazierea firii omenesti in Ipostasul preexistent al Cuvantului
- Deplina actualizare a firii umane in Hristos
- Realizarea maximala a unirii lui Dumnezeu si a omului in Iisus Hristos
- Unitatea neconfundata a firilor in Hristos
- Urmarile unirii celor doua firi in Hristos pentru noi
- Implicatiile unirii ipostatice - Comunicarea insusirilor
- Chenoza Fiului lui Dumnezeu prin intrupare si Cruce si indumnezeirea firii Sale omenesti
- Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu
- Lipsa de pacat a Mantuitorului
- Lui Hristos I se cuvine o singura inchinare, ca lui Dumnezeu
- Legatura intre Persoana lui Iisus Hristos si lucrarea Lui mantuitoare
- Cele trei directii ale lucrarii mantuitoare a lui Hristos si cele trei slujiri mantuitoare ale Lui
- Iisus Hristos ca Invatator-Prooroc
- Implinirea Revelatiei si a Proorociei in Hristos
- Puterea Duhului Sfant in invatatura lui Hristos
- Iisus Hristos, Invatator etern ca nesfarsit Cuvant ipostatic
- Iisus Hristos, Arhiereul si Jertfa suprema - Cele trei directii ale slujirii arhieresti a lui Hristos
- Arhieria si jertfa lui Hristos, ca mijloc de restabilire a comuniunii intre Dumnezeu si oameni
- Moartea lui Hristos ca jertfa sfintita si sfintitoare si ca mijloc de biruire a mortii
- Iisus Hristos ca Imparat
- Invierea lui Hristos
- Pogorarea Duhului Sfant si inceputul Bisericii
- Biserica, trupul tainic al lui Hristos. Hristos, capul ei
- Fundamentul Bisericii - Fiul lui Dumnezeu cel intrupat
- Biserica imprimata de jertfa lui Hristos
- Biserica pnevmatizata prin Duhul lui Hristos cel inviat
- Preotia lui Hristos in Biserica
- Preotia lui Hristos in Biserica prin preotia generala
- Preotia lui Hristos in Biserica prin preotia slujitoare
- Succesiunea harului sau Hristos in continuarea lucrarii Sale preotesti prin alti slujitori
- Rolul preotiei slujitoare in mentinerea unitatii Bisericii
- Precizari ale relatiei episcopului si preotului cu Hristos
- Sinodalitatea episcopatului si conditionarea ei de sobornicitatea Bisericii
- Preotia slujitoare si caracterul vazut al Bisericii
- Insusirile Bisericii - Unitatea Bisericii
- Sfintenia Bisericii
- Cincizecimea, punctul de plecare al sfinteniei, si tensiunea ei eshatologica
- Sobornicitatea generala a Bisericii
- Apostolicitatea Bisericii
- Lucrarea Sfantului Duh sau harul dumnezeiesc si colaborarea libera a omului cu el
- Colaborarea libera a omului cu harul
- Darurile ca lucrari ale Duhului, activate prin colaborarea celor ce au primit harurile
- Intelesurile mantuirii
- Etapele sau treptele mantuirii
