Rolul preotiei slujitoare in mentinerea unitatii Bisericii

• « Inapoi
• Inainte »

f. Rolul preotiei slujitoare in mentinerea unitatii Bisericii. Daca preotul tine in unitate o comunitate liturgica, adunand pe toti membrii ei, cu rugaciunile lor, in jurul jertfei Domnului, episcopul mentine unitatea intre preotii unei Biserici locale reprezentand pe Hristos fata de o comunitate mai larga si mentinand prin aceasta in unitate Biserica dintr-un anumit teritoriu. Reprezentand pe Hristos in acea unitate mai larga a Bisericii, el hirotoneste pe preotii din cuprinsul ei. Apoi prin comuniunea dintre fiecare episcop cu toti episcopii, inceputa prin hirotonia unui episcop de catre mai multi episcopi, ca reprezentanti ai intregii Biserici, se mentine unitatea intregii Biserici.

Dar episcopii raman si ei, ca persoane umane, incadrati in comunitate, ca madulare ale corpului lui Hristos, mantuindu-se in cadrul corpului lui Hristos. Legea comuniunii e valabila si pentru ei. De aceea relatia intre preotul si episcopul slujitor si comunitate nu se poate reduce la o singura formula. El este si mijlocitor al lui Hristos, dar este si membru al Bisericii ca trup al lui Hristos. Nici un episcop nu se singularizeaza, nu devine substitut vazut exclusiv al unicului cap, Hristos. De aceea Hristos a lasat la conducerea vazuta a Bisericii comuniunea Apostolilor si dupa ei comuniunea episcopilor, ca urmasi ai comuniunii Apostolilor, nu pe Petru singur si pe urmasii lui. Prin aceasta episcopul este incadrat nu numai in comunitatea Bisericii, ci si in comuniunea episcopatului, intre ele fiind o stransa legatura. Fiecare membru al Bisericii, chiar episcop de-ar fi el, se mantuieste in dependenta de Hristos si in comunitatea Bisericii, pentru ca Acelasi Hristos este in toti membrii Bisericii, unindu-i ca pe un corp al Sau in infinitatea iubirii Sale fata de Tatal si a Tatalui fata de ei. De aceea un episcop e hirotonit de mai multi episcopi, ca reprezentanti ai intregului episcopat, si prin aceasta, de Hristos in calitatea Lui de cap al intregii Biserici, careia ii mijloceste lucrarea sa prin intregul episcopat, prin toti preotii in comuniune prin episcopi.

Dar relatia intre preot sau episcop si Hristos nu se poate reduce la o formula simplista nici din alt punct de vedere. Cel ce ierurghiseste prin el Euharistia este Hristos Insusi. Hristos este si in Liturghie nu numai jertfa, ci si jertfitor. Ca atare nu este jertfit propriu-zis de episcop sau de preot, ci Se jertfeste Hristos Insusi. El "Se sfarma si nu Se desparte", El Se daruieste celor ce se impartasesc "prin mana Lui cea atotputernica". Prefacerea darurilor in trupul si sangele lui Hristos se savaseste prin Duhul lui Hristos, dar pe Duhul Il trimite Hristos si impreuna cu Duhul este si El de fata.

Desi pentru zidirea sufleteasca a credinciosilor e de dorit ca preotii si episcopii sa aiba o viata duhovniceasca exemplara, adica sa se aduca si ei jertfa impreuna cu Hristos, totusi intrucat Hristos Insusi aduce si daruieste prin preot si episcop trupul si sangele Sau intregii comunitati bisericesti, aducerea si daruirea Lui in Taine nu Si-o face dependenta de vrednicia preotului si a episcopului, intrucat nevrednicia lor nu e nevrednicia lui Hristos si a Bisericii ca trup al lui Hristos, Care se afla in relatia iubirii nesfasite cu Dumnezeu. Sfantul Ioan Gura de Aur zice ca Hristos "lucreaza prin toti (preotii si episcopii), pentru a mantui poporul, chiar daca ei ar fi nevrednici". Hristos Se pune prin aceasta in legatura directa cu poporul credincios, sau Se afla intr-o legatura pe care o intensifica, chiar prin actele slujitorilor nevrednici. Curios e ca, chiar cei ce ar avea mai multa independenta de slujitorii Bisericii in relatia lor cu Hristos, se smintesc mai mult de nevrednicia lor, deci dau mijlocirii un sens mai important decat il are de fapt. Mijlocirea trebuie luata mai mult ca ocazionare, ca mediere stravezie, decat ca impropriere personala de catre slujitor a darului de la Hristos si ca transmitere in felul acesta, la credinciosi.

• « Inapoi
• Inainte »