Intruparea ca unire a firii dumnezeiesti si firii omenesti in Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul -Formula dogmatica

• « Inapoi
• Inainte »

Definirea dogmatica a Persoanei lui Iisus Hristos

Intruparea ca unire a firii dumnezeiesti si firii omenesti in Ipostasul lui Dumnezeu Cuvantul, sau in Persoana unica a lui Iisus Hristos

a. Formula dogmatica. Sinoadele ecumenice au prins intr-o formulare concisa infatisarea evanghelica si vie a Persoanei divino-umane a lui Hristos. Primul Sinod ecumenic de la Niceea si al II-lea de la Constantinopol, preluand marturisirea de credinta de la Botez a Bisericii din Ierusalim, au stabilit textul ei definitiv referitor la Iisus Hristos, in forma Simbolului niceo-constantinopolitan care marturiseste despre El pe de o parte ca e Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, de o fiinta cu Tatal, nascut inainte de veci; pe de alta, ca S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om.

Sinodul al IV-lea ecumenic dezvolta aceasta marturisire despre Hristos, declarand ca Iisus Hristos este "Unul si Acelasi Dumnezeu cu adevarat si om cu adevarat, din suflet rational si trup, de o fiinta cu Tatal dupa dumnezeire si de o fiinta cu noi dupa omenitate; intru toate asemenea noua afara de pacat; inainte de veci nascut din Tatal, dupa dumnezeire, iar in zilele de pe urma, din Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu, dupa omenitate; cunoscut in doua firi in chip neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit, deosebirea firilor nefiind desfiintata nicidecum din cauza unirii, ci pastrandu-se mai degraba insusirea fiecarei firi si concurgand intr-o persoana si intr-un ipostas."

In esenta se marturiseste deci ca Fiul lui Dumnezeu, Cel dinainte de veci, S-a intrupat si S-a facut om din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si prin intrupare s-a realizat uniunea ipostatica, sau unirea intr-un ipostas a firii dumnezeiesti si omenesti, adica o persoana in doua firi, Persoana lui Iisus Hristos.

Dar e de remarcat ca in definitie se marturiseste cu insistenta ca Iisus Hristos a existat ca Fiul lui Dumnezeu, deci ca ipostas sau ca persoana dumnezeiasca, dinainte de intrupare. Caci Iisus Hristos, nascut dupa omenitate din Fecioara Maria, e Unul si Acelasi cu ipostasul dumnezeiesc nascut din Tatal dinainte de veci. Marturisirea nu spune ca Iisus Hristos ca persoana S-a constituit de-abia prin nasterea din Fecioara Maria, prin intalnirea firii dumnezeiesti cu firea omeneasca, care inainte de aceea n-ar fi fost persoana. Acest lucru l-a pus in relief explicit Leontiu de Bizant, teologul epocii justiniene, intre altele si pentru a imprastia indoielile precalcedonienilor, care refuzau definitia de la Calcedon din inchipuirea ca prin afirmatia ca "cele doua firi concurg intr-o persoana si intr-un ipostas" nu se reda suficient unitatea lui Iisus Hristos ca persoana.

Leontiu de Bizant s-a folosit, pentru exprimarea faptului ca Iisus Hristos e Acelasi ca persoana cu Fiul lui Dumnezeu dinainte de intrupare, de termenul "enipostaziere". Ipostasul Cuvantului dumnezeiesc nu S-a unit cu un alt ipostas omenesc, ci Si-a format prin intrupare o fire omeneasca, asumata si incadrata in Ipostasul Sau cel vesnic, iar prin aceasta S-a facut si Ipostasul firii omenesti.

Prima concluzie ce rezulta de aici este ca insusi Fiul lui Dumnezeu S-a unit la maximum cu umanitatea, sau a venit in maxima apropiere de noi. Acum El nu mai ramane ca persoana in alt plan decat persoanele umane; El nu Se mai multumeste sa-Si faca simtita prezenta si eficienta ca persoana sustinatoare a persoanei rationale umane existente in mod deosebit de El ca chip al Sau si a ratiunilor lucrurilor ca chipuri deosebite ale ratiunilor Sale, cum facea inainte de intrupare si intr-un mod mai accentuat si mai vadit in Revelatia Vechiului Testament.

El nu mai poarta un dialog cu persoanele umane, ca un partener din alt plan; realitatea Sa de persoana nu mai ramane un fapt misterios in alt plan, sesizat printr-o experienta exceptionala numai de unele persoane umane, in baza unei Revelatii speciale. Acum Persoana divina a Fiului lui Dumnezeu sau a Cuvantului intra in planul experientei comune a celor care cred in El, ca o persoana din randul persoanelor umane, care insa in acelasi timp le da putinta de a o sesiza ca persoana dumnezeiasca. Inainte de intrupare, cele doua firi erau "despartite", zice Nicolae Cabasila, "pentru ca Dumnezeu era numai El, si firea omeneasca era numai ea".

Acum stim sigur ca Dumnezeu-Cuvantul e Persoana, sau o existenta asemanatoare existentei noastre personale, prin faptul ca Se face si Persoana firii omenesti, fara sa inceteze a fi Persoana firii dumnezeiesti. Prin aceasta garanteaza valoarea maxima a persoanelor omenesti si eternitatea lor. Dar aceasta arata in acelasi timp ca firea omeneasca a fost creata capabila sa primeasca pe Dumnezeu Cuvantul ca ipostas.

• « Inapoi
• Inainte »