Iisus Hristos, Invatator etern ca nesfarsit Cuvant ipostatic

• « Inapoi
• Inainte »

d. Iisus Hristos, Invatator etern ca nesfarsit Cuvant ipostatic. Cuvintele lui Iisus, exprimandu-L pe El insusi, sunt o iradiere directa a Persoanei Sale ca sursa a lor si o autotalmacire a Ei insesi. Aceasta inseamna ca El insusi ca persoana este Cuvantul ca ipostas dumnezeiesc, devenit si ipostas omenesc. Chiar persoana omeneasca este un Cuvant ipostatic, pentru ca e intreaga atentie si tendinta de autocomunicare, pentru ca e intreaga chemare si raspuns la o legatura neincetata in iubire. Ca atare, ea este un cuvant ipostatic cuvantator la nesfarsit. Dar daca persoana omeneasca este cuvant ipostatic, Persoana dumnezeiasca ce Se intrupeaza este Cuvantul ipostatic divin si uman in gradul suprem. Ea isi comunica neincetat iubirea Sa suprema si cere raspunsul neincetat al unei iubiri corespunzatoare din partea omului. Din Hristos iradiaza cuvantul cel mai revendicator. El este trait cu cea mai ascutita responsabilitate, cu cea mai adanca obligatie de a-I raspunde pozitiv, cu cuvantul si cu fapta.

Hristos trezeste in noi aceasta responsabilitate nu numai prin cuvintele Sale, ci si prin Persoana Sa, atat ca Dumnezeu cat si ca om: ca Dumnezeu, poruncindu-ne ce avem sa facem ca sa ne realizam ca oameni dupa chipul Sau, iar ca om aratandu-ne modelul realizat al omului. Toate cuvintele Lui au acoperire deplina in Persoana Lui.

Persoana umana este cuvant ipostatic (subzistent) si deci cuvantator, pentru ca exista prin dependenta de Cuvantul ipostatic suprem, trebuind sa raspunda si sa se conformeze Acestuia. Orice cuvant porneste din ea ca un cuvant de raspuns, din necesitatea de a raspunde, exprimand-o pe ea ca fiind cuvant ipostatic responsabil, deci legat de Cuvantul ipostatic suprem, Care-i vorbeste cerandu-i sa raspunda. Persoana omeneasca exista in aceasta calitate de cuvant responsabil, pentru ca ii vorbeste Dumnezeu, pentru ca ii cere Dumnezeu sa raspunda, deci sa se conformeze Lui. In acest sens Dumnezeu, Cuvantul ipostatic suprem, este creatorul si sustinatorul persoanei umane, care e cuvant raspunzator. In aceasta se concentreaza calitatea omului de "chip" al Cuvantului dumnezeiesc. Omul e chemat de Cuvantul dumnezeiesc la existenta si e sustinut in existenta, pentru ca e chemat in fiecare clipa sa inainteze intr-o existenta asemenea Lui prin raspunsul dat poruncii Aceluia de a se conforma Lui. In masura in care omul raspunde mai putin pozitiv, existenta lui slabeste, iar in iad devine mai mult o umbra a existentei.

Prin toate lucrurile si imprejurarile ne vorbeste Cuvantul dumnezeiesc, cerandu-ne raspunsul. Concomitent ne vorbeste, adresandu-ni-Se in mod intim si tainic prin constiinta. Dar in Iisus Hristos ne vorbeste intrupat ca om, prin cuvintele Sale directe ca Dumnezeu in forma umana, accentuand responsabilitatea in noi prin modelul de om pus de El in fata noastra. Cuvintele Lui ating concomitent, intr-o forma cu mult mai intensa, constiinta noastra si lumineaza acestei constiinte cuvintele ce ni le adreseaza prin lucruri si prin situatiile mereu noi. Tot intr-o vorbire adresata constiintei El face actuale in fata acesteia, si pentru noi personal, cuvintele ce le-a rostit odinioara. Prin toate lucrurile si prin constiinta vine Cuvantul neincetat la noi, dar in modul cel mai clar vine prin cuvintele din Scriptura ce ni le adreseaza continuu in calitatea Lui de Cuvantul dumnezeiesc intrupat. El Si-a insusit cuvintele omenesti pentru a ni Se adresa in modul cel mai deslusit. El insusi, Cuvantul ipostatic, pentru a actualiza in noi continuu obligatia de a raspunde, si facand sa rasune continuu in constiinta noastra, odata cu chemarea Lui ca Dumnezeu, si chemarea Lui ca om realizat, deci ca om asa cum trebuie sa fim. Iar intrucat El a fost un asemenea om in relatie cu semenii Sai, El ne cere sa ne realizam ca oameni in relatia cu semenii nostri din fiecare moment. Prin aceasta El da o intensitate deosebita apelurilor ce le fac semenii nostri la responsabilitatea noastra fata de ei.

In felul acesta Hristos ne vorbeste si prin toate cuvintele semenilor nostri, care ne cheama la ajutorarea lor si la o viata de seriozitate responsabila. Prin toate acestea Hristos ne leaga direct de Sine si ne comunica puterea si iubirea Sa, cerandu-ne insa si iubirea noastra. Prin toate ne ajuta astfel sa crestem spiritual, dupa chipul Sau.

Sfantul Maxim Marturisitorul considera intreg universul realitatilor consistente ca o cuvantare intrupata a Logosului dumnezeiesc, deci a lui Hristos; iar Sfanta Scriptura o considera drept un univers vorbit care exprima si interpreteaza in cuvinte propriu-zise universul incorporat al ratiunilor Logosului si scopul lui, care se infaptuieste in relatie cu Dumnezeu. Amandoua exprima gandirea si vointa lui Dumnezeu, Care a creat si conduce creatiunea spre unirea stransa cu El si, prin aceasta, spre indumnezeire. Dar in cel mai direct mod si deci mai cu putere - in gradul prezentei celei mai intense care este cel al dialogului fata catre fata - a vorbit si vorbeste Dumnezeu in Hristos, ca fiind Cuvantul intrupat.

Am precizat ca intrucat Hristos ne vorbeste nu numai ca Dumnezeu, ci si ca om realizat, El ne comunica nu numai Cuvantul lui Dumnezeu catre noi, ci si raspunsul Lui ca model de om catre Dumnezeu, in mod special acest raspuns al Sau ca om catre Dumnezeu ni-l comunica Hristos, intrucat Se roaga pentru noi si ne invata si pe noi sa ne rugam. Prin aceasta intareste, de asemenea, cuvantul nostru de raspuns catre Dumnezeu. Propriu-zis toata invatatura ce ne-o da are ca scop sa ne faca sa raspundem la chemarea lui Dumnezeu. Astfel, chiar prin invatatura Sa, El nu ne foloseste numai noua, ci si slaveste pe Dumnezeu. Sau ne foloseste noua intrucat ne face sa slavim pe Dumnezeu. Directia catre Dumnezeu e implicata si in invatatura Sa adresata noua. El a slavit pe Dumnezeu, pentru ca le-a dat lor cuvintele pe care Tatal I le-a dat (In. 17, 8, 14) si pentru ca a facut cunoscut oamenilor numele Tatalui si a facut ca si ei sa pazeasca cuvintele Lui (In. 17, 6).

Dar Cuvantul lui Dumnezeu cel intrupat ni Se comunica nu numai prin cuvinte propriu-zis, ci si prin fapte de iubire, de jertfa si de putere, care sunt si ele cuvinte. Cine vedea pe Hristos, sau cine Il vede prin credinta, vede peste tot Persoana Lui ca fiind Cuvant ipostatic izvorator de cuvinte si de fapte, amandoua insotite de o suprema putere si lumina. Asa Isi exercita eficacitatea Lui deplina. Astazi aceasta eficacitate deplina a lui Hristos asupra noastra se exercita prin Taine, in care cuvintele Lui rostite odinioara pun in evidenta pe Hristos Insusi ca persoana in lucrarea Lui prezenta. Aceasta, intrucat, invocandu-L prin credinta si prin rugaciune, El vine si isi manifesta actele Sale de putere, sau puterea aratata in actele Sale de odinioara, in favorul si in folosul celor ce-L invoca cu credinta, impartasind harul Duhului Sfant prin mijlocirea unor gesturi si materii ce sunt  sfintite prin rugaciune.

• « Inapoi
• Inainte »